Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 16.08.2010, 17:35:57
luminita- luminita- is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.03.2010
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 180
Implicit ....

Buna ziua....nici nu stiu cum sa incep.Va rog sa nu ma luati in ras,dar,de ceva vreme(cam de pe la inceputul anului)am o stare foarte proasta.In primul rand nu ma simt bine in pielea mea,parca nu sunt buna de nimic.De cate ori am incercat sa ajut,mi-a iesit exact invers fata de intentia mea.In timpul scolii aveam stari foarte proaste pentru ca stateam toata ziua in banca si eram suparata din cauza asta.Incercasem sa-mi rup banca,sa fac gaura in parchet in scopul de a atrage atentia asupra mea si speram sa ma intrebe cineva de ce am facut asta,dar nimeni nu m-a bagat in seama,parca nu as fi facut nimic.Acum ca mai e putin ma gandesc cu groaza ca trebuie sa o iau de la capat.Ma gandeam de multe ori ca sunt eu urata,proasta,enervanta si din cauza asta nu am prieteni.Cred ca nici daca as plati pe cineva nu ar sta langa mine.Odata am vrut sa plec si de acasa numai ca sa ma intrebe cineva de ce am facut asa si ca sa vine vreun coleg sa vorbeasca cu mine(pus de diriga bineinteles ca altfel....pot sa mor ca nu ma baga nimeni in seama)dar proasta am fost eu ca nu am facut nimic...deja m-am saturat ca toate persoanele pe care le cunosc si cu care vorbesc sa fie numai dupa internet.Din toata lista de mess doar 2-3 din 100 ii cunosc in real,restul sunt de pe net luati.Din cauza asta cred ca e ceva cu mine,sunt eu insuportabila in vreun fel dar nu pot sa-mi dau seama cu ce.Acum cat a fost si mai e vacanta stau aiurea...fac eu treaba in casa dar mai simt si nevoia de altceva adica de prieteni,de oameni cu care sa vorbesc.Afara ies numai cu mama si de cate ori ii zic ca nu mai vreau asa si ca m-am saturat ea imi zice ca ce o sa mai regret eu si ca asa e cel mai bine.De asta cred ca sa ai prieteni este un pacat cu toata sa simt nevoia de asa ceva.Am citit undeva pe internet si mi-a venit ideea sa impart hartiute cu id-ul meu si asa sa mai ma bage lumea in lista dar mai apoi m-am gandit ca nu e bine asa si nu am facut asa,dar totusi....cativa mi-au zis sa ma duc vreau si eu prieteni,vreau si eu sa ma simt folositoare cu ceva.Cum pot sa obtin lucrurile astea?Am incercat pe net sa ofer sfaturi dar lumea nu m-a bagat in seama sau mai rau am deranjat pe siteurile alea,deci nu sunt binevenita oriunde si sunt eu insuportabila.Cativa mi-au spus sa ma duc la Biserica dar mi-e teama pentru ca acolo sunt considerata inferioara si oricum un om care e la inceput de drum nu e bine privit de ortodocsi pentru ca in Ortodoxie se intra cand deja esti pregatit adica dupa 30 de ani,altfel te critica toti.
Pe parinti ii enervez toata ziua ca stau degeaba si tot eu cad prost ca de ce nu-mi gasesc ceva de facut,dar ei nu ma lasa,deci degeaba mi-asi gasi eu.Tot ei zic ca de ce sunt nervoasa.Degeaba stau in fata calculatorului cand eu simt nevoia de oameni reali,de prieteni,sa ma simt utila cu ceva nu doar cu un clik.E chiar asa de grav?Este ceva normal sau deja a devenit obsesie?M-am gandit sa plec de acasa dar cred ca asta e pacat,cum altfel sa obtin ceea ce vreau?Daca i-am zis mamei ca plec a inceput sa tipe la mine ca imi place sa ajung pe strazi,dar nu e vorba de asta,eu vreau sa plec de acasa ca sa atrag atentia,ca sa o fac pe mama obligata sa-mi gaseasca oameni cu care sa vorbesc sau sa faca ceva sa ma simt bagata in seama,folositoare si sincer alta metoda chiar nu gasesc.Uneori ma gandesc ca e mai bine fara mine ca sunt un parazit oriunde m-asi duce,nu sunt capabila de nimic decat sa enervez.E mai bine fara mine oriunde chiar si in Biserica.
Ma scuzati de exprimari dar m-am gandit ca poate aveti alte idei cum as putea sa ma schimb sau sa atrag atentia asupra mea in mod pozitiv.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 16.08.2010, 17:55:40
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.855
Implicit

Pe parinti trebuie sa-i asculti, pentru ca iti vor binele. Mergi la Biserica- nimeni nu te va desconsidera. Inscrie-te voluntar intr-o organizatie caritabila- vei fi utila si vei gasi si prieteni.
Ai mai mult respect pentru tine si mai multa incredere. Nu lua decizii pripite, care ar putea sa-ti afecteze in rau viitorul. Citeste- lectura este un prieten bun. Alti copii nu au timp sa se plictiseasca.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 16.08.2010, 17:56:47
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Luminita, eu te sfatuiesc sa incerci invers. Nu sa faci ceva iesit din comun ca sa atragi atentia, ci ceva care se uita de pe o zi pe alta. Sa te rogi. Putin si des. Adica cu luare aminte la ce rostesti. Sunt sigur ca nu doar tu vei avea parte de bucurii, ci si ceilalti pentru care tu te-ai rugat. Sa nu uiti acest lucru: cu cat vorbesti mai des cu Dumnezeu, cu atat vei avea parte de mai multe bucurii.

Multi vor spune ca e poezie sfatul meu, dar nu este asa, caci una e sa iesi in lume doar cu propriile puteri si altceva sa iesi in lume unit cu Dumnezeu.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 16.08.2010, 18:04:38
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.855
Implicit

Evident, sa nu-ti lipseasca rugaciunea, care poate fi facuta sub indrumarea preotului, el stiind mai bine ce rugaciuni ti-ar fi de folos.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 16.08.2010, 18:34:08
gabriela8 gabriela8 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.10.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.122
Send a message via Skype™ to gabriela8
Implicit

Si pe langa rugaciune, cum spunea Costel, mergi la Biserica si spovedeste aceste ganduri! Trebuie sa lupti impotriva lor ca sa nu te doboare! Sigur ai parti bune! Participa si la Sfintele slujbe caci facand asta ajutorul lui Dumnezeu nu va intarzia sa apara!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 16.08.2010, 19:00:17
Traditie1 Traditie1 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.752
Implicit

Relațiile umane sunt în cea mai mare parte bazate pe interes. Ca să atragi atenția trebuie să ai ceva interesant, de care ceilalți au nevoie.


Prietenii adevărați sunt cei care nu așteaptă ceva de la tine. Așa ceva ar trebui să cauți, nu superficialitatea unor avantaje sociale. Iar cel mai bun prieten e Hristos. Dacă ai crede în El nu te-ai simți niciodată singură sau plictisită.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
Reply With Quote
  #7  
Vechi 16.08.2010, 20:25:48
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Luminita, eu am 22 de ani. Despre mine se spune ca sunt o fire vesela si optimista. Nu am nici bani multi, nu sunt nici cine stie ce frumusete, nu am multi prieteni, nu sunt nici in centrul atentiei si de abia daca imi suna telefonul o data-de doua ori pe zi sau daca primesc vreo 2 mailuri pe zi. Dar sunt vesela. Si iubesc oamenii. Incerc sa imi fac treaba cum se cuvine si incerc sa ii ajut si pe altii, daca au nevoie de mine. Nu am fost mereu asa.

Cand eram mai mica, poate chiar de varsta ta, desi nu stiu cati ani ai tu, oricum, prin gimnaziu cam pana la sfarsitul liceului, eram mai mereu bosumflata si nemultumita. Eram inchisa in mine, ma credeam buricul pamantului, ma asteptam ca toti sa ma iubeasca si sufeream cumplit de mult daca nu primeam afectiunea pe care o doream, daca nu primeam premiul sau rasplatile la care ravneam. Cumplit! Eram foarte sensibila, ma ingrijorau foarte tare criticile celorlati, incercam sa fiu perfecta si tanjeam foarte tare dupa afectiune, cuvinte calde din partea oricui... Credeam ca mi se cuvine acest drept si rasplateam din belsug dovezile de afectiune pe care le primeam cu dovezi si mai mari de afectiune. Iubeam numai oamenii care ma iubeau. Teribil de egoista. De aia eram si singura. Se spune ca egoistii ii fac pe altii sa sufere, dar suferinta pe care le-o provoaca altora e mult mai mica decat cea pe care o indura ei insisi. Numai egoistii stiu cat de mult sufera un egoist.

Dupa aceea insa... totul s-a schimbat. Acum nu mai astept ca omul de langa mine, oricine ar fi el, sa fie prietenul meu, sa imi ofere afectiune, nu! Acum ma intreb: ce pot face eu pentru acel om? Ce ii pot darui eu si ce are el nevoie in clipa de fata? Pot face ceva pentru el, fac cu inima deschisa si nu astept nimic de la el, nici macar recunostinta. Nu il pot ajuta, sunt cu inima impacata ca mai mult decat atat nu pot face. Si ma bucur cand pot sa ajut pe cineva. Ma bucur acum mai mult decat ma bucuram cand primeam dovezile mult ravnite de afectiune, care imi gadilau orgoliul. Ma simt implinita. Inainte nu m-as fi simtit implinita nici daca as fi avut 10000 de prieteni si daca m-ar fi bagat in seama toata lumea de pe strada. Pentru ca atunci eram singura, cu nelinistile si cu frustrarile mele. Acum nu sunt singura, am inima plina, desi nu mi-am adaugat prea multi prieteni in lista de mess de atunci.

O sa ma intrebi cum am reusit sa fac acest salt de mentalitate... Nu a fost usor si nu a venit de la sine, ci s-a realizat treptat. Am facut-o iubind. Prima data cand m-am indragostit, mi-am dat seama ce comori nestiute zac in sufletul meu si am realizat ca e de o mie de ori mai frumos sa iubesti decat sa fii iubit. Cam in acelasi timp, m-am deschis mai mult si am aflat ce frumos e sa fii tu prietenul cuiva. Mai frumos decat sa ai un prieten. In lucrurile acestea trebuie sa existe o reciprocitate. Adica, pentru a fi iubita, trebuie sa iubesti tu intai. Si sa iubesti nu pentru a fi iubita, ci pentru ca asa simti tu ca e bine si folositor. Deschizandu-ma, invatand sa daruiesc si altora din acele comori pe care le-am gasit in sufletul meu, am dobandit niste prieteni buni, care mi-au marturisit apoi: stii, cand te-am intalnit prima data, nu mi-ai facut o impresie buna, credeam ca esti o ingamfata si ca ii dipretuiesti pe toti. Si de la acestia am inteles ce rol are un duhovnic in viata omului.

Eu am fost credincioasa de mica, primele amintiri le am din biserica, de cand ma lua bunica la fiecare liturghie, iar eu nu pricepeam nimic, dar ma uitam in sus, acolo, in turla, unde este Hristos Pantokrator. Stateam asa si ma tot uitam in sus si ma miram ca lumea din biserica nu spune si rugaciunile pe care le stiam eu de acasa, adica "Ingerasul" si inceputul din "Doamne, Doamne ceresc Tata". Am avut mereu credinta, faceam tot ce faceau ai mei: ma duceam la biserica, ma spovedeam, ma impartaseam, posteam, ma rugam,si nu le faceam din obligatie, ci din placere, si tot singura eram. Pentru ca, de cele mai multe ori, le faceam mecanic si superficial, nu le traiam. Eram o superficiala si ma credeam culmea profunzimii.

Tarziu insa, dupa ce mi-am facut duhovnic, adica pe la vreo 20 de ani, cand cineva mi-a ascultat toate problemele cu atentie si seriozitate si m-a inteles, am simtit din ce in ce mai putin nevoia de a fi egoista... Treptat, incetul cu incetul,am inteles ca a fi ortodox practicant nu inseamna doar a face toate lucrurile pe care le faceam eu, ci a le face din tot sufletul si, mai ales, inseamna sa iubesti. Ma lupt si acum cu egoismul meu, am momente in care acesta revine... Unora le este atat de simplu sa fie buni, sa daruiasca tot ce au, mie imi vine uneori greu sa daruiesc si un zambet sau o vorba buna. Caci de atata au nevoie cei mai multi, dupa cum bine stii. Dar fara harul lui Dumnezeu nu am putut fi nimic din ceea ce sunt astazi. Fara harul lui Dumnezeu pe care l-am primit fie la Sfintele Taine si slujbe, fie prin ochii unui om, fie prin niste cuvinte pline de viata din carti, fie prin luminarea mintii si inteleagerea unor lucruri esentiale, nimic nu s-a putut face. Si inainte primeam de multe ori revarsari de har si de atatea ori recadeam. Si stii de ce? Pentru ca in sufletul meu, pe primul loc eram eu si numai eu, eu cu nevoile, cu dorintele si neputintele mele si apoi veneau Dumnezeu, ceilalti, asa de-a valma... Dumnezeu cere totul de la noi, nu merge asa, hai cu o rugaciune, hai cu o saptamana de post, hai cu o slujba... Adica merge, ca il primesti pe Dumnezeu in inima ta si, oricum, de undeva tot trebuie sa incepi, iar pe mine m-a ajutat enorm ca am crescut intr-o familie in care se facea tot ce am spus, dar ceea ce vreau sa spun efectul nu este durabil, din cauza superficialitatii si a autosuficientei noastre.

Greu am invatat si inca mai am mult de exersat ca un om nu trebuie judecat sau criticat, ci acceptat si iubit asa cum este el, caci nu poate fi schimbat, si ca doar de tine depinde sa te deschizi, sa fii mereu mai bun, mai iubitor, ca trebuie sa fii recunoscator pentru toate. Cu unii dintre acei prieteni despre care iti vorbeam nu prea mai tin legatura, fie din cauza distantei,fie din cauza unei rupturi datorate unor greseli reciproce, pe acela de care m-am indragostit arareori daca il mai vad, desi il iubesc la fel. dar sunt vesela si impacata, pentru ca stiu ca fiecare are rolul lui in viata noastra, iar al lor a fost covarsitor, poate nu a fost sa fim nedespartiti, dar cu siguranta m-au invatat sa daruiesc prietenie si iubire, pe care, la randul meu, sa o impart si altora care au nevoie.


Am scris foarte mult, dar am scris cu nadejdea ca tu sau altcineva de aici se va folosi de aceste cuvinte. Sfatul meu concret pentru tine ar fi:

1. Sa iesi din banca, sa ii multumesti lui Dumnezeu ca esti sanatoasa, ca ai o familie, sa te duci ACUM la mama ta, sa o imbratisezi si sa o pupi, sa ii spui ca o iubesti mult si ca apreciezi tot ceea ce face pentru tine.
2. Sa inveti sa te iubesti si sa te accepti pe tine asa cum esti tu, cu defectele si calitatile tale. Pentru asta trebuie sa inveti sa te cunosti, sa recunosti: da, domnule, sunt asa si pe dincolo. Dar ia sa vad eu, din ce cauza sunt asa? oare nu pot face ceva in acest sens? Abia atunci cand te vei iubi si accepta tu, te vor iubi si accepta si ceilalti.
3. Sa casti bine ochii in jurul tau, sa ii primesti pe fiecare in inima ta, asa cum este el, cu neputintele lui, chiar si cu netrebuintele lui de a te baga pe tine in seama. Si nu mai te tot framanta ca nu face nimeni nimic pentru tine, ci intreaba-te ce poti face tu pentru altii!


Si nu in ultimul rand, sa mergi intr-o biserica, la Sf. Liturghie si acolo sa te rogi din tot sufletul sau, fiind atenta la rugaciune, sa iti gasesti un parinte duhovnic care sa te inteleaga. Sa stii ca a functionat mai bine decat un psiholog, pentru ca,in afara de afectiune si intelegere, am primt prin el si iertarea pacatelor si sfaturi duhovnicesti...

Doamne ajuta! Si nu uita principalul: iesi din banca!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Last edited by glykys; 16.08.2010 at 20:29:15.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 16.08.2010, 20:37:27
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.855
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Luminita, eu am 22 de ani. Despre mine se spune ca sunt o fire vesela si optimista. Nu am nici bani multi, nu sunt nici cine stie ce frumusete, nu am multi prieteni, nu sunt nici in centrul atentiei si de abia daca imi suna telefonul o data-de doua ori pe zi sau daca primesc vreo 2 mailuri pe zi. Dar sunt vesela. Si iubesc oamenii. Incerc sa imi fac treaba cum se cuvine si incerc sa ii ajut si pe altii, daca au nevoie de mine. Nu am fost mereu asa.

Cand eram mai mica, poate chiar de varsta ta, desi nu stiu cati ani ai tu, oricum, prin gimnaziu cam pana la sfarsitul liceului, eram mai mereu bosumflata si nemultumita. Eram inchisa in mine, ma credeam buricul pamantului, ma asteptam ca toti sa ma iubeasca si sufeream cumplit de mult daca nu primeam afectiunea pe care o doream, daca nu primeam premiul sau rasplatile la care ravneam. Cumplit! Eram foarte sensibila, ma ingrijorau foarte tare criticile celorlati, incercam sa fiu perfecta si tanjeam foarte tare dupa afectiune, cuvinte calde din partea oricui... Credeam ca mi se cuvine acest drept si rasplateam din belsug dovezile de afectiune pe care le primeam cu dovezi si mai mari de afectiune. Iubeam numai oamenii care ma iubeau. Teribil de egoista. De aia eram si singura. Se spune ca egoistii ii fac pe altii sa sufere, dar suferinta pe care le-o provoaca altora e mult mai mica decat cea pe care o indura ei insisi. Numai egoistii stiu cat de mult sufera un egoist.

Dupa aceea insa... totul s-a schimbat. Acum nu mai astept ca omul de langa mine, oricine ar fi el, sa fie prietenul meu, sa imi ofere afectiune, nu! Acum ma intreb: ce pot face eu pentru acel om? Ce ii pot darui eu si ce are el nevoie in clipa de fata? Pot face ceva pentru el, fac cu inima deschisa si nu astept nimic de la el, nici macar recunostinta. Nu il pot ajuta, sunt cu inima impacata ca mai mult decat atat nu pot face. Si ma bucur cand pot sa ajut pe cineva. Ma bucur acum mai mult decat ma bucuram cand primeam dovezile mult ravnite de afectiune, care imi gadilau orgoliul. Ma simt implinita. Inainte nu m-as fi simtit implinita nici daca as fi avut 10000 de prieteni si daca m-ar fi bagat in seama toata lumea de pe strada. Pentru ca atunci eram singura, cu nelinistile si cu frustrarile mele. Acum nu sunt singura, am inima plina, desi nu mi-am adaugat prea multi prieteni in lista de mess de atunci.

O sa ma intrebi cum am reusit sa fac acest salt de mentalitate... Nu a fost usor si nu a venit de la sine, ci s-a realizat treptat. Am facut-o iubind. Prima data cand m-am indragostit, mi-am dat seama ce comori nestiute zac in sufletul meu si am realizat ca e de o mie de ori mai frumos sa iubesti decat sa fii iubit. Cam in acelasi timp, m-am deschis mai mult si am aflat ce frumos e sa fii tu prietenul cuiva. Mai frumos decat sa ai un prieten. In lucrurile acestea trebuie sa existe o reciprocitate. Adica, pentru a fi iubita, trebuie sa iubesti tu intai. Si sa iubesti nu pentru a fi iubita, ci pentru ca asa simti tu ca e bine si folositor. Deschizandu-ma, invatand sa daruiesc si altora din acele comori pe care le-am gasit in sufletul meu, am dobandit niste prieteni buni, care mi-au marturisit apoi: stii, cand te-am intalnit prima data, nu mi-ai facut o impresie buna, credeam ca esti o ingamfata si ca ii dipretuiesti pe toti. Si de la acestia am inteles ce rol are un duhovnic in viata omului.

Eu am fost credincioasa de mica, primele amintiri le am din biserica, de cand ma lua bunica la fiecare liturghie, iar eu nu pricepeam nimic, dar ma uitam in sus, acolo, in turla, unde este Hristos Pantokrator. Stateam asa si ma tot uitam in sus si ma miram ca lumea din biserica nu spune si rugaciunile pe care le stiam eu de acasa, adica "Ingerasul" si inceputul din "Doamne, Doamne ceresc Tata". Am avut mereu credinta, faceam tot ce faceau ai mei: ma duceam la biserica, ma spovedeam, ma impartaseam, posteam, ma rugam,si nu le faceam din obligatie, ci din placere, si tot singura eram. Pentru ca, de cele mai multe ori, le faceam mecanic si superficial, nu le traiam. Eram o superficiala si ma credeam culmea profunzimii.

Tarziu insa, dupa ce mi-am facut duhovnic, adica pe la vreo 20 de ani, cand cineva mi-a ascultat toate problemele cu atentie si seriozitate si m-a inteles, am simtit din ce in ce mai putin nevoia de a fi egoista... Treptat, incetul cu incetul,am inteles ca a fi ortodox practicant nu inseamna doar a face toate lucrurile pe care le faceam eu, ci a le face din tot sufletul si, mai ales, inseamna sa iubesti. Ma lupt si acum cu egoismul meu, am momente in care acesta revine... Unora le este atat de simplu sa fie buni, sa daruiasca tot ce au, mie imi vine uneori greu sa daruiesc si un zambet sau o vorba buna. Caci de atata au nevoie cei mai multi, dupa cum bine stii. Dar fara harul lui Dumnezeu nu am putut fi nimic din ceea ce sunt astazi. Fara harul lui Dumnezeu pe care l-am primit fie la Sfintele Taine si slujbe, fie prin ochii unui om, fie prin niste cuvinte pline de viata din carti, fie prin luminarea mintii si inteleagerea unor lucruri esentiale, nimic nu s-a putut face. Si inainte primeam de multe ori revarsari de har si de atatea ori recadeam. Si stii de ce? Pentru ca in sufletul meu, pe primul loc eram eu si numai eu, eu cu nevoile, cu dorintele si neputintele mele si apoi veneau Dumnezeu, ceilalti, asa de-a valma... Dumnezeu cere totul de la noi, nu merge asa, hai cu o rugaciune, hai cu o saptamana de post, hai cu o slujba... Adica merge, ca il primesti pe Dumnezeu in inima ta si, oricum, de undeva tot trebuie sa incepi, iar pe mine m-a ajutat enorm ca am crescut intr-o familie in care se facea tot ce am spus, dar ceea ce vreau sa spun efectul nu este durabil, din cauza superficialitatii si a autosuficientei noastre.

Greu am invatat si inca mai am mult de exersat ca un om nu trebuie judecat sau criticat, ci acceptat si iubit asa cum este el, caci nu poate fi schimbat, si ca doar de tine depinde sa te deschizi, sa fii mereu mai bun, mai iubitor, ca trebuie sa fii recunoscator pentru toate. Cu unii dintre acei prieteni despre care iti vorbeam nu prea mai tin legatura, fie din cauza distantei,fie din cauza unei rupturi datorate unor greseli reciproce, pe acela de care m-am indragostit arareori daca il mai vad, desi il iubesc la fel. dar sunt vesela si impacata, pentru ca stiu ca fiecare are rolul lui in viata noastra, iar al lor a fost covarsitor, poate nu a fost sa fim nedespartiti, dar cu siguranta m-au invatat sa daruiesc prietenie si iubire, pe care, la randul meu, sa o impart si altora care au nevoie.


Am scris foarte mult, dar am scris cu nadejdea ca tu sau altcineva de aici se va folosi de aceste cuvinte. Sfatul meu concret pentru tine ar fi:

1. Sa iesi din banca, sa ii multumesti lui Dumnezeu ca esti sanatoasa, ca ai o familie, sa te duci ACUM la mama ta, sa o imbratisezi si sa o pupi, sa ii spui ca o iubesti mult si ca apreciezi tot ceea ce face pentru tine.
2. Sa inveti sa te iubesti si sa te accepti pe tine asa cum esti tu, cu defectele si calitatile tale. Pentru asta trebuie sa inveti sa te cunosti, sa recunosti: da, domnule, sunt asa si pe dincolo. Dar ia sa vad eu, din ce cauza sunt asa? oare nu pot face ceva in acest sens? Abia atunci cand te vei iubi si accepta tu, te vor iubi si accepta si ceilalti.
3. Sa casti bine ochii in jurul tau, sa ii primesti pe fiecare in inima ta, asa cum este el, cu neputintele lui, chiar si cu netrebuintele lui de a te baga pe tine in seama. Si nu mai te tot framanta ca nu face nimeni nimic pentru tine, ci intreaba-te ce poti face tu pentru altii!


Si nu in ultimul rand, sa mergi intr-o biserica, la Sf. Liturghie si acolo sa te rogi din tot sufletul sau, fiind atenta la rugaciune, sa iti gasesti un parinte duhovnic care sa te inteleaga. Sa stii ca a functionat mai bine decat un psiholog, pentru ca,in afara de afectiune si intelegere, am primt prin el si iertarea pacatelor si sfaturi duhovnicesti...

Doamne ajuta! Si nu uita principalul: iesi din banca!
Foarte frumoasa povestea vietii tale, Glykys! Cred ca va fi si folositoare!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 16.08.2010, 21:10:32
Radu32 Radu32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.02.2010
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 491
Implicit sfat !

sfatul meu e unul simplu si eficient :
- sunt atatea organizatii de voluntariat,de ce nu te inscrii in una ?
acolo ai putea gasi tovarasi de vrsta ta,si ai fi folositoare altora,si poate pana la urma ai gasi si prieteni adevarati !
Reply With Quote
  #10  
Vechi 16.08.2010, 21:23:59
luminita- luminita- is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.03.2010
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 180
Implicit

Aveti dreptate cu mersul la Biserica,inainte mergeam dar acum nu mai vreau sa merg si sa vorbesc cu un preot imi este frica.Nu mai merg pentru ca in ortodoxism femeile nu au valoare,ele sunt inferioare si ce sa fac acolo?Biserica este pentru barbati,ei sunt capul la tot eu ce sa mai caut acolo?Mai am eu vreun sens?Si preotul ce poate sa imi faca....prieteni nu are cum sa-mi dea el poate decat sa ma faca sa ma multumesc cu ideea ca sunt asa cum sunt si in primul rand e barbat,nu vreau sa-mi bage prostii in cap asa cum vor barbatii sa fie femeile ca sa le prosteasca mai usor.
Cred ca e mai bine fara mine....

Radu,am scris emailuri la cateva organizatii dar nu mi-a raspuns niciuna.Poate nici acolo nu sunt de folos.
glykys si eu am fost credincioasa dar stiu cum sunt privita de biserica si mie teama ca asa sunt si de Dumnezeu.Imi este frica,teama,nici eu nu stiu cum imi este sa vorbesc cu un preot.Ma tem mai mult ca nu imi va da niciun sfat bun.Si mie imi place sa ajut dar pe cine?Sunt mai tanara ca tine,am aproape 18 ani si am energie,nu pot sta toata ziua numai langa parinti sau numai in casa....
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare