Mai sunt baieti crestini? Unde?

[Florinvs]

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

În prealabil postat de Urbanophon

Citisem azi un articol in legatura cu casatoria pe meleagurile nostre acum cateva secole:

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/...cc1/index.html

Nu este ceva nou, poate doar pentru cei hraniti cu iluzia satului romanesc aproape edenic. Primitivismul nostru a fost mult timp ascuns sub pres, din mai multe motive. Romanul ,,Ion" nu a fost niciodata o fictiune, ci doar o imagine reala a lumii de dincolo de perdeaua idealismului nostru. Dupa cum spunea Calinescu, referindu-se la Ana, din romanul mentionat: ,, In societatea taraneasca femeia reprezenta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Odata criza erotica trecuta, ea inceteaza de a mai insemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea dar deosebita cu mult de a oricarei femei nu". Incultura, lipsa facilitatilor medicale si multi alti factori, daca vrem sa fim sinceri in fata istoriei, nu zugraveau deloc o imagine favorabila, efectele lor fiind pe masura. Imaginea trebuia retusata, problema este, cum spunea o domnisoara/doamna mai sus, ca nu s-au eliminat inca toate mentalitatile sordide si primitive. Insa, incet dar sigur, lucrurile se schimba.

[CristianR]

În prealabil postat de Florinvs

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Niciodată nu vei ajunge să cunoști cu adevărat un om; pentru că este inepuizabil și pentru că se și schimbă permanent. Sunt, este adevărat, niște trăsături care-l însoțesc toată viața, dar pentru a le cunoaște nu este nevoie de foarte mult timp și în niciun caz de concubinaj.
Acesta ar presupune că încerci câțiva ani cu o persoană, vezi că nu merge schimbi, și tot așa. Dacă se întâmplă să meargă bine, dacă nu, mai tragi un loz.

E o problemă de repere după care îți ghidezi viața. Ce vrei, în fond, de la căsătorie? Să meargă, să vă înțelegeți, să fiți fericiți. Dar poate să nu meargă din cauza ta, din cauza ei sau, mai bine spus, din cauza amândurora, a neputinței acomodării unuia cu celălalt sau la celălalt. Dacă fiecare se ia pe sine ca reper, sunt mari șanse ca totul să eșueze.

Dar creștinul Îl are ca reper pe Hristos și nu uită că unirea lui cu celălalt așa se face: în Hristos și în Biserică. Și are de făcut ascultare de Cel în care crede și căruia vrea să-i fie pe plac. Dacă ambii miri au credință și doresc să trăiască nu pe placul lor, ci pe al lui Hristos, atunci ei știu că viața pe care o încep împreună nu este în doi ci în trei, iar voia proprie vor învăța să și-o jertfească lui Dumnezeu și unul altuia.

Asta este ceea ce îi poate ține uniți până la moarte, dacă rămân până la moarte în această atitudine.

În prealabil postat de CristianR

... a neputinței acomodării unuia cu celălalt sau la celălalt.

Cristian, ai atins o chestiune foarte importanta, cred eu. Ma bucur ca ai spus-o!

Acum, cugetind la ce ai scris, imi pare ca nu ar fi vorba atat de acomodarea la sot/sotie, cat mai ales de acomodarea la... Hristos!....:)
Daca se petrece aceasta, vine ca de la sine si acomodarea la partener.
Mai direct spus, cand unul ajunge in sfanta iubire, i se pare firesc si minunat ce ii "cere" celalalt.
Deci, eu unul as zice acum ca acomodarea e inlauntrul nostru, fata de cele care se bat cap in cap in mintea si inima noastra. Sotul/sotia fiind, de fapt, prilejul/stimulul, eventual si partenerul/suporterul procesului neincetat din noi, din fiecare.
Asa inteleg... Iertare daca te supar cumva cu opinia mea!

[CristianR]

Exact așa cum spui. Cam asta am vrut să zic. Tu ai zis mai bine. Da' nu mă supăr.

[Gabriel 2077]

19 an,student,cred in Dumnezeu si chiar sunt curios daca mai sunt fete de varsta mea pe acest forum

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Gabriel 2077

19 an,student,cred in Dumnezeu si chiar sunt curios daca mai sunt fete de varsta mea pe acest forum

Da. Eu. 18 ani, bruneta, evlavioasa, sfioasa, 90/60/90. Sunt in anul I la ASE, la Relatii Internationale. Abia astept sa inceapa cursurile, sa vad cum e la facultate.
Ne vedem maine seara in fata la Stavropoleos ? Stiu o cofetarie acolo, se cheama "Caru cu bere".
Sa nu te deruteze userul meu masculin. E din cauza ca sub vechiul username, "CoDana98", obraznici precum AlinB imi trimiteau mesaje private care ma faceau sa rosesc. Si am trecut "catolic" ca sa vad ce spune Igor, dar eu sunt dreptmaritoare. Daca nu poti marti seara, atunci ne vedem joi fiindca miercurea tin post si unde ti-am spus, vizavi de Stavropoleos, nu au prajituri de post.

Pupici, Gabi!

Ce figura esti! Am ras cu lacrimi :)

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Faci progres nene, pana nu de mult aveai doar certitudini in privinta asta (da-i inainte concubinaj full speed) acum vad ca te intrebi, cam tarzior totusi ca se pare ca deja ai facut alegerea, dar stii cum se zice, mai bine mai tarziu decat niciodata..

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Nu trebuie sa traiesti in concubinaj ca sa cunosti un om!
De ce s-au inventat intalnirile/ vederile? Te intalnesti cateva luni si te casatoresti cand esti indragostit.
Cel mai bine sa fie amandoi virgini ,asa la prima la dragoste altfel se sudeaza relatia; daca amandoi sunt satui de atatea experiente si relatii consumate ,vor ramane cu cautatul.