"Adevarata stiinta duce la credinta"

[Dumitru73]

În prealabil postat de bluester

asta e parerea ta , pentru ca pleci de la premisa ca nu exista Dumnezeu... Eugen7 a spus foarte bine : "imixtiune filozofica atee, care inceaca sa dea exclusiv un sens ateist (materialist) , adica aceasta implicare a filozofiei ateiste este de fapt o limitare (cenzurare).

aha ... şi trebuie să intervină teologia pentru a-i reda libertatea? eşti glumeţ ...

[bluester]

În prealabil postat de Dumitru73

aha ... şi trebuie să intervină teologia pentru a-i reda libertatea?

dar nicidecum filozofia atee.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Toti oamenii cu adevarat intelectuali pe care ii cunosc - nu produsele comuniste - sunt oameni credinciosi.

apoi:

În prealabil postat de glykys

(...)Chiar si profesoara mea de filosofie din liceu era o crestina practicanta. Printre istorici vad ca sunt atei, dar cred ca aceasta este si mostenirea comunista.

Eu cred ca aceasta este o parere preconceputa. In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos. Un intelectual care imi vine acum in minte este Petre Tutea, dar si Andrei Plesu. Daca au existat si intelectuali care au devenit atei sau "rataciti" in timpul comunismului, asta nu datorita doctrinei marxist-leniniste, ci datorita propriilor lor inclinari. Invatatoarea mea, desi primea "bobarnace" mereu, din partea conducerii de partid, nu lipsea de la biserica. Profesoara ta de filosofie, cu siguranta era tinta multor ironii, inainte de "89. Lumea nu vorbea prea mult despre credinta, dar o traia si tin minte ca la un moment dat era un adevarat "curent" al tinerilor, pentru a vietui la manastire. Parerea mea este ca acum suntem mult mai de plans. Ai dreptul sa faci ce vrei, dar sansa de a te mantui este mult, mult mai redusa, fiindca esti expus mult mai multor riscuri fata de odinioara.
Cat despre stiinta si credinta, ma vad cu totul depasit si nu sunt in masura sa intru in polemici sau dezbateri pe aceasta tema. Un lucru insa am inteles in prostia mea: omul egoist si orgolios, lipsit in sine de Dumnezeu, nu poate ajunge la performante prea mari in stiinta. Privind in urma, imi amintesc de ratacirea poporului lui Israel 40 de ani, pana sa ajunga la pamantul fagaduit. La fel si in stiinta. Dumnezeu are resurse nelimitate in orice domeniu, dar atat timp cat nu meritam, aceste resurse raman ascunse cunostintelor noastre. Si-apoi, chiar daca mai apar din cand in cand idei revolutionare (Iustin Capra spre exemplu), sunt destui interesati, cu bani si multa influenta, care sa blocheze orice tendinta de promovare a acelor idei care usureaza viata omului in mod... gratuit (sau aproape).

[Dumitru73]

În prealabil postat de bluester

dar nicidecum filozofia atee.

aşa cum spuneam ... eşti glumeţ.
ateismul este o concluzie, nu o ipoteză.

[bluester]

În prealabil postat de Dumitru73

aşa cum spuneam ... eşti glumeţ.
ateismul este o concluzie, nu o ipoteză.

...acea concluzie este formata din presupuneri si speculatii.
Scrie intr-o enciclopedie/manual de fizica aceasta "concluzie" ? NU.
Cine a ajuns la aceasta "concluzie" ? raspuns : un ateu(sau mai multi).

Dar,se pare ca vorbesc cu peretii...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

ateismul este o concluzie, nu o ipoteză.

Asta este exact ca şi când aţi spune "creştinismul este o concluzie, nu o ipoteză". Sau "socialismul este o concluzie, nu o ipoteză".

În realitate, (ne)credinţa, ca şi orientarea politică (spre stânga sau spre dreapta) sunt opţiuni fundamentale. Ele pot influenţa concluziile, nu concluziile pe ele. De aceea, ideea de "autonomie a ştiinţei" este la fel de nefondată ca ideea de "autonomie a artei". Spre exemplu, după 20 de ani de studiu al albinelor, cercetătorul de dreapta va trage concluzia că există ierarhie, iar cercetătorul de stânga că există comunitate. Exact aceleaşi date sunt văzute cu alţi ochi de unul şi de altul, tot aşa cum ortodocşii, catolicii, protestanţii ori ateii trag concluzii cu totul diferite citind exact aceeaşi Biblie.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta este exact ca şi când aţi spune "creştinismul este o concluzie, nu o ipoteză". Sau "socialismul este o concluzie, nu o ipoteză".

În realitate, (ne)credinţa, ca şi orientarea politică (spre stânga sau spre dreapta) sunt opţiuni fundamentale. Ele pot influenţa concluziile, nu concluziile pe ele. De aceea, ideea de "autonomie a ştiinţei" este la fel de nefondată ca ideea de "autonomie a artei". Spre exemplu, după 20 de ani de studiu al albinelor, cercetătorul de dreapta va trage concluzia că există ierarhie, iar cercetătorul de stânga că există comunitate. Exact aceleaşi date sunt văzute cu alţi ochi de unul şi de altul, tot aşa cum ortodocşii, catolicii, protestanţii ori ateii trag concluzii cu totul diferite citind exact aceeaşi Biblie.

Excepţional! :)

[laurastifter]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

apoi:



Eu cred ca aceasta este o parere preconceputa. In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos. Un intelectual care imi vine acum in minte este Petre Tutea, dar si Andrei Plesu. Daca au existat si intelectuali care au devenit atei sau "rataciti" in timpul comunismului, asta nu datorita doctrinei marxist-leniniste, ci datorita propriilor lor inclinari. Invatatoarea mea, desi primea "bobarnace" mereu, din partea conducerii de partid, nu lipsea de la biserica. Profesoara ta de filosofie, cu siguranta era tinta multor ironii, inainte de "89. Lumea nu vorbea prea mult despre credinta, dar o traia si tin minte ca la un moment dat era un adevarat "curent" al tinerilor, pentru a vietui la manastire. Parerea mea este ca acum suntem mult mai de plans. Ai dreptul sa faci ce vrei, dar sansa de a te mantui este mult, mult mai redusa, fiindca esti expus mult mai multor riscuri fata de odinioara.
Cat despre stiinta si credinta, ma vad cu totul depasit si nu sunt in masura sa intru in polemici sau dezbateri pe aceasta tema. Un lucru insa am inteles in prostia mea: omul egoist si orgolios, lipsit in sine de Dumnezeu, nu poate ajunge la performante prea mari in stiinta. Privind in urma, imi amintesc de ratacirea poporului lui Israel 40 de ani, pana sa ajunga la pamantul fagaduit. La fel si in stiinta. Dumnezeu are resurse nelimitate in orice domeniu, dar atat timp cat nu meritam, aceste resurse raman ascunse cunostintelor noastre. Si-apoi, chiar daca mai apar din cand in cand idei revolutionare (Iustin Capra spre exemplu), sunt destui interesati, cu bani si multa influenta, care sa blocheze orice tendinta de promovare a acelor idei care usureaza viata omului in mod... gratuit (sau aproape).

Aţi scris: "In ciuda aparentelor, comunismul a fost o "lucrare" binecuvantata de Dumnezeu, iar "interdictiile" au marele merit de a ne determina sa facem pe dos."
Cred că ar fi interesant să-i întrebaţi şi pe cei care au suferit în închisorile comuniste: comunismul a fost o lucrare binecuvântată de Dumnezeu?
Probabil că, dacă aţi purta o discuţie despre Sf. Constantin cel Mare, aţi împărtăşi opinia potrivit căreia Edictul de la Mediolanum (Milano) şi tot ceea ce a realizat acel împărat roman pentru Biserică a constituit un prilej de ispită, căci persecuţiile împotriva creştinilor îi întăreau în credinţă pe aceştia...
În perioada comunistă, au existat creştini martiri şi mărturisitori ai Domnului nostru Iisus Hristos, oameni care au suferit groaznic fizic şi psihic timp de zeci de ani, doar pentru "crima" de a mărturisi că Hristos a înviat şi că Duhul Sfânt este Izvorul libertăţii! Nu vorbesc din imaginaţie, ci i-am cunoscut personal pe domnii Marcel Petrişor şi Demostene Andronescu, doi eroi în viaţă. După ce i-am auzit relatând câteva dintre experienţele "binecuvântate de Dumnezeu" pe care le-au trăit în temniţele anticreştinilor comunişti, m-am îngrozit şi, vă spun fără să exagerez, că în noaptea următoare am avut insomnie... Aceşti doi intelectuali (domnul D. Andronescu scrie şi poezii creştine de o deosebită frumuseţe şi profunzime) au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare cu muncă silnică, doar pentru că unul dintre ei (domnul profesor Petrişor) a fost bănuit fără motiv că ar fi fost legionar, iar celălalt, pe când era student la Filosofie, a protestat paşnic pentru că unii dintre colegii lui au fost arestaţi pe nedrept. Pentru aceste "crime", cei doi domni au fost privaţi de libertate şi torturaţi în moduri pe care... nu ştiu dacă-mi este îngăduit să le descriu pe un forum creştin.
Îmi veţi spune că aceştia au avut prilejul de a deveni martiri. Da, ei au fost martiri... şi tocmai de aceea, pentru că cei mai buni creştini şi intelectuali din ţară au fost exterminaţi, tocmai de aceea acum se întâmplă ceea ce se întâmplă în politică, în societate la toate nivelurile sociale. Tocmai din cauza uciderii acestor mărturisitori şi mucenici ai Domnului, noi, tinerii de astăzi, tânjim după modele de moralitate autentică... şi greu le găsim în viaţa de zi cu zi.
Studenţii (în special de la Teologie, dar şi de la alte facultăţi), care au fost supuşi experimentului psihologic de "reeducare" de la închisoarea din Piteşti, au devenit din buni creştini torţionari. Probabil că ştiţi ce a fost acel experiment, în ce a constat... Dacă n-aţi aflat, vă voi spune foarte pe scurt, doar în câteva cuvinte, fiindcă n-aş vrea să vă întristez: deţinuţii de acolo (cei mai mulţi tineri studenţi) erau obligaţi să se tortureze între ei. Îmi veţi spune că nu era posibil ca ei să accepte aşa ceva. Da, tocmai de aceea, erau supuşi în mod sistematic unor chinuri fizice şi psihice atât de cumplite, încât, până la urmă, la început împotriva voinţei lor, ajungeau să se tortureze unii pe alţii... şi au existat cazuri în care unii deţinuţi de acolo îşi loveau colegii plângând în hohote... şi nici măcar nu li se dădea posibilitatea să se sinucidă înainte de a li se degrada sufletul şi întreaga fiinţă. Gata, nu mai am tăria necesară să relatez mai mult... şi nu pot spune aici, pe un forum creştin, în ce modalităţi erau obligaţi să apostazieze şi ce trebuia să facă pentru a batjocori Sfânta Euharistie. Nu vă pot spune fiindcă, pe bună dreptate, aş fi imediat exclusă de pe forum. În schimb, cei care au trecut prin aceste suferinţe au dreptul şi datoria de a mărturisi şi şi-au îndeplinit această datorie scriind cărţi. Le puteţi citi. Dacă nu puteţi citi cărţi despre "fenomenul Piteşti" (de exemplu, eu mă tem să citesc astfel de cărţi, pentru că mă dezechilibrez psihic doar când aud accidental despre câte un aspect al acelui experiment)), citiţi "Jurnalul fericirii", "Poeţi după gratii" şi alte scrieri memorialistice ale celor care au trecut prin infernul comunismului.
Îmi cer iertare dacă mesajul meu a fost nepoliticos sau v-a tulburat starea sufletească. Nu pot tăcea... din respect faţă de străbunicul meu mort la canal doar pentru că aparţinea unei categorii sociale indezirabile pentru ideologia ateist-comunistă. Nu pot tăcea, de asemenea, din respect faţă de bunicul meu, care a fost anchetat de către Securitate doar pentru această simplă afirmaţie, rostită între prieteni: "dacă ar începe acum un război între ruşi şi americani, ar câştiga americanii". Mă simt datoare să scriu acestea şi pentru că rudele din patea tatălui meu au fost prigonite doar pentru "vina" de a fi fost... de origine germană. Nu în ultimul rând, cred că noi, tinerii creştini, avem datoria de a reacţiona împotriva comunismului de câte ori avem prilejul, din dragoste şi recunoştinţă faţă de zecile de mii de martiri ai lui Hristos care, cu preţul vieţii lor, s-au opus acestei ideologii criminale.

Dumnezeu să fie cu dvs!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Studenţii (în special de la Teologie, dar şi de la alte facultăţi), care au fost supuşi experimentului psihologic de "reeducare" de la închisoarea din Piteşti (...) deţinuţii de acolo (cei mai mulţi tineri studenţi) erau obligaţi să se tortureze între ei.

O mică precizare, în fond off-topic, numai de dragul exactităţii istorice: cei mai mulţi nu erau atât tineri studenţi, cât legionari. Piteşti a fost o închisoare de legionari. Studenţii ţărănişti erau mai degabă "internaţi" la Aiud, iar cei liberali mai degrabă la Canal. Împrejurarea că, într-adevăr, mulţi din cei de la Piteşti erau studenţi se explică prin faptul că foarte mulţi studenţi erau legionari (dealtfel, Mişcarea a început ca acţiune a studenţimii ieşene, după cum se ştie). Deci, nu caracterul de studenţi era ceea ce îi făcea victime ale reeducării de la Piteşti, ci caracterul de legionari.

Încă un lucru: cineva ar putea rămânea cu impresia că acel "experiment social", cu adevărat diabolic, ar fi reuşit. În realitate, numai doi dintre strudenţii legionari au devenit torţionarii fraţilor lor de cuib şi crez: unul se numea Ţurcanu, iar celuilalt, din fericire, i-am uitat numele.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O mică precizare, în fond off-topic, numai de dragul exactităţii istorice: cei mai mulţi nu erau atât tineri studenţi, cât legionari. Piteşti a fost o închisoare de legionari. Studenţii ţărănişti erau mai degabă "internaţi" la Aiud, iar cei liberali mai degrabă la Canal. Împrejurarea că, într-adevăr, mulţi din cei de la Piteşti erau studenţi se explică prin faptul că foarte mulţi studenţi erau legionari (dealtfel, Mişcarea a început ca acţiune a studenţimii ieşene, după cum se ştie). Deci, nu caracterul de studenţi era ceea ce îi făcea victime ale reeducării de la Piteşti, ci caracterul de legionari.

Încă un lucru: cineva ar putea rămânea cu impresia că acel "experiment social", cu adevărat diabolic, ar fi reuşit. În realitate, numai doi dintre strudenţii legionari au devenit torţionarii fraţilor lor de cuib şi crez: unul se numea Ţurcanu, iar celuilalt, din fericire, i-am uitat numele.

Am înţeles, mulţumesc pentru precizări.

Hristos în mijlocul nostru!