Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

"... eu cred ca Parintele Arsenie este, intr-un fel, ctitor al vietii mele."
("Bucuriile credintei" - Arhimandrit Teofil Paraianu)

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Desigur, Catalin.
Avem multe marturii in acest sens, multe, mii... Le stim cu totii, cei care am citit asazisa "literatura duhovniceasca".
Dar asta implica, automat, ca facatura din poza aia e acelasi fenomen? Daca da, pe ce te bazezi? Sper ca nu pe simturi...:)

În prealabil postat de catalin2

E adevarat, sfintii fiind imbunatatiti pot vedea mai lesne cele nevazute, dar ingerii s-au aratat si unor oameni obisnuiti. De exemplu Cornelie Sutasul a vorbit cu ingerii cand era pagan. De asemenea, nu stiu de ce natura este Lumina de la Ierusalim.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asa este. Si inca sunt nenumarate alte marturii, demne de crezare.
Dar sa nu fugim de subiect: facatura aia blestemata, e facatura sau nu?
Spune clar, te rog! Faci sau nu diferenta.
Ce ni s-a livrat noua acolo e acelasi lucru cu intamplarile sfintilor? Suntem cu totii, noi amatorii de net, in postura sutasului?
Indiferent de varsta, sex, masura duhovniceasca etc.?

Asta ar implica, printre altele, ca nu e nevoie sa fii sfant ca sa vezi Lumina. Poti sa fii, de pilda, un caine sau un porcusor de guineea. Ca si aia au ochi, si ei pot vedea ce le arat eu pe monitor. Si pisica mea poate vedea lumina necreata, daca a hotarat sfantul net, nu?

Tu realizezi ce implica chestiile astea, frate?

În prealabil postat de CristianR

Nu știu dacă părintele Galeriu spunea despre Sfânta Lumină că e însăși harul; dar știu că spunea că sunt trei tipuri de lumină - fizică, a rațiunii și a harului (primele două fiind create, iar a treia necreată) - și că pentru fiecare dintre acestea Dumnezeu ne-a înzestrat cu un organ specific: ochiul fizic, mintea și, respectiv, credința. Totuși, cele trei nu sunt separate între ele, așa încât, deși cele necreate nu pot fi percepute cu organele create, acestea din urmă pot participa la cele dintâi.

Adică ochiul fizic, atunci când este luminat de harul Duhului Sfânt, poate vedea, spre exemplu, lumina lui Hristos de pe Tabor. Iar mintea luminată și ea de har poate pricepe taine dumnezeiești care îi sunt altfel inaccesibile.
Dacă cele mari le cuprind pe cele mici, reciproca nu este, evident, valabilă: un ochi profan nu are cum să vadă lumina necreată.

Așa că mi se pare corect modul în care Cezar argumentează falsitatea fotografiei cu pricina: o lumină pe care o poate percepe orice ochi. Trebuie să admitem, cel puțin, că nu este vorba de lumina harului acolo. Dacă s-ar demonstra că nu este vorba de un fals, ar mai rămâne posibilitatea unui semn (fizic, natural) pe care Dumnezeu vrea să-l transmită celor necredincioși. Dar nu știu cum s-ar putea demonstra asta, așa că e mai bine să fim rezervați.

În prealabil postat de dobrin7m

mare mincinos esti. un mare mincinos , hulitor si nesimtit.
iar din mesajul de mai sus se revarsa spumele tale de mare mincinos si hulitor si nesimtit. [...]
pocnitori, luminite si ochhi peste cap sunt in mintile tale bolnave de obsedat care hartuieste oameni pe aici.
te comporti de parca te-a pus Dumnezeu pe un norisor ai de acolo de sus spurci oameni pe aici, ca ma uit la ce scoti din tine de mai multe zile si cum vorbesti cu bietii oameni. amaratule.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Imi ceri sa facem exercitiul iertarii? Nu, Mihaela, nu categoric. Nu cu tine! Pentru ca minti cu nerusinare. Cu un mincinos nu ai ce exercitiu sa faci, afara de cel al minciunii. [...]
Ia sa vedem: poti sa iti ceri scuze, public, pentru tulburarile din trecut?
Ca eu cu mincinosii nu fac exercitii laolalta. Pricepit?

Copilașii lui Dumnezeu și frații mei râvnitori pentru adevăr, vă rog nu vă mai certați, toți căutăm adevărul și dorim să slujim Ortodoxia, dar fiecare din noi surprinde alte nuanțe. Avem posibilitatea cu aceste nuanțe să ne completăm unii pe alții, dacă ni le dăruim cu delicatețe unii altora, sau să ne rănim unii pe alții, dacă ne atacăm cu ele, considerându-le mai importante/ mai adevărate/contradictorii cu ale celorlalți.
Și atunci profită vrăjmașii văzuți și nevăzuți de noi.
Iată ce scrie despre aceasta în Patericul Egiptean, despre Avva Nichita:
Povestea avva Nichita despre doi frați că s-au unit, vrând să locuiască împreună. Și a socotit unul întru sine: „Orice va voi fratele meu, aceea voi face”. Asemenea și fratele celălalt a soco-tit, ca voia fratelui său să facă. Și au trăit ani mulți cu mare dragoste, dar văzând vrăjmașul, s-a pus să-i despartă și stând în tindă se arăta unuia ca un porumbel, iar celuilalt ca o cioară. A zis unul din ei: „Vezi porumbelul acesta?” Zis-a celălalt: „Cioară este”. Au început deci a se certa, iar mai apoi, sculându-se s-au bătut până la sânge, spre cea mai desăvârșită bucurie a vrășma-șului și s-au despărțit. Iar după trei zile s-au trezit venindu-și în fire și făcându-și metanie, măr-turiseau ceea ce fiecare din ei socoteau pasărea cea văzută. Astfel cunoscând războiul vrăjma-șului, au rămas până la sfârșit nedespărțiți.25

Harul prin care Dumnezeu pe toate le zidește, și prin care de toate se îngrijește să devină fericite (fie prin pronie, fie prin judecată), este nevăzut. Vederea (simțirea) minții este altceva decât analizatorul vizual și percepția vizuală.
Diavolul ne ispitește prin simțirea sensibilă (cea exterioară) și prin cea inteligibilă (cea interioară, a înțelesurilor), atrăgându-ne mintea de la înțelepciune la plăcerea de creație gustată fără de Dumnezeu. La vederea minții ajung puțini. Însă Dumnezeu poate să se adreseze nouă și prin vederea simțurilor pe Care El le-a zidit. Avem exemplu cu poporul ales care călătorea în pustia Egiptului, câte minuni a văzut deși era cârtitor și pătimaș.
Lumina de la Ierusalim este adresată simțurilor, dar, după mărturia celor ce au participat acolo, fiecare o vede altfel, în funcție de starea sa. Sigur că este tot o lucrare a harului, dar adresată simțurilor, fiindcă mintea celor de acolo nu s-a curățit de patimi, nu a trecut prin iluminarea naturală, ca să ajungă la desăvârșire, sau grăirea față către față. Însă cei care sunt desăvârșiți altfel văd lumina necreată, inclusiv la Ierusalim.
V-aș da trimiteri la Sfinții Părinți, cu citate, dar sunt unii supărați că postez prea lung, cu prea multe copieri și s-au revoltat. Dacă doriți vreun citat să-mi scrieți.
Astfel că și dragul nostru Cezar ahilpterodactil avea dreptate să zică de faptul că harul nu poate fi fotografiat, și doamna Mihaela Dobrin să zică de faptul că harul se poate folosi de lumina naturală care îi este slugă și simbol natural.
Discernământul dintre falsele minuni și adevăratele minuni se face, însă, nu după adresarea simțurilor sau minții (și diavolul poate mima lumina necreată înșelând mintea că este harul) ci după învățăturile care decurg din vedenii și minuni și din lucrarea lăuntrică pe care o provoacă. Dar discernământul îl pot face doar cei cu experiență și cu o cunoaștere amănunțită a Sfinților Părinți
Ca și în analizarea întregului fenomen al sfințeniei (cinstirea de către mase, facerea de acatiste înainte de canonizare) și minunile pot fi deosebite în funcție de învățăturile scrise, pictate și viața autorului lor, dacă corespunde sau contravine Sfintei Tradiții.
Adevărul contează, nu lucrarea exterioară cu faptele ei concrete și simțirile provocate de ele.
Fapta bună are un suflet (scopul ei) și un trup (fapta propriuzisă). Fapta e firească dacă are ca scop necesitățile firii, bună dacă are ca scop pe Hristos, rea dacă ne desparte de Hristos.
La fel și minunile.
Iată un exemplu de minune fabricată la photoshop:




Ne putem da seama și prin luarea aminte la vedere că este o falsă minune, fiindcă fantoma de la Prislop citește un ziar și are o geantă pe umăr. O putem depista, așadar, prin metode naturale.
Însă cel mai bine este să o analizăm prin ochiul credinței: mesajul de la Prislop este Ortodox?

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Mai nebunule, bate-te peste gura!
Ai fost tu de fata atunci, acolo?

Eu mă folosesc de acest cuvânt și îmi este drag, fiindcă îmi aduce aminte de moarte:
Luc 12:20 Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
Luc 12:21 Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.


dar dvs. nu vă face cinste, fiindcă încălcați Sfânta Evanghelie:


Mat 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.


și dovediți că așa fac ucenicii Părintelui Arsenie Boca când nu au argumente.

În prealabil postat de ahilpterodactil

http://ortodoxiatinerilor.ro/modele-...e-arsenie-boca



Dosarul informativ al Părintelui Arsenie Boca ne permite să completăm acest tablou. Astfel aflăm că, începând din anul 1946, Părintele era „cunoscut de domnul ministru Gheorghiu-Dej şi de Teohari Georgescu … care voiau să-l promoveze într-un post de episcop”. (Singura explicaţie pentru „ratarea” acestei oportunităţi, nu poate fi decât… fuga de slavă deşartă!) Mai mult, conform mărturiei IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, după anul 1948, însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina, plănuia să-l ridice pe Părintele Arsenie la rangul de arhiereu: „Ştiu cu siguranţă că Patriarhul se gândea să-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaşte, Arsenie a fost arestat, dus în lagăre de muncă forţată şi apoi, practic, obligat să rămână inactiv” Mai ştim, de asemenea, că în acea vreme Părintele Arsenie Boca se afla în bune relaţii cu Petru Groza. Prin urmare, nu i-ar fi fost deloc greu să profite de pe urma acestor „simpatii”! De ce a preferat în locul puterii – arestările, în locul confortului – urmăririle, în locul recunoaşterii – marginalizarea, este la îndemâna oricui să răspundă!..
[...]
Cu alte cuvinte, aşadar, nădăjduiesc că vom şti, pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii

Așa da. Acum mă bucur din toată inima că ne ajutați și dvs. să cercetăm adevărul, nu contrazicând, ci chiar construind.
Nici nu știți ce mare folos am citind informația de mai sus.
Acum mi s-a lămurit o problemă pe care doar o bănuiam mai înainte: relația Părintelui Arsenie Boca cu comuniștii și cauza lepădării sfinției sale de preoție și călugărie de care ne vorbea Părintele Arsenie Papacioc.
Vă mulțumesc din toată inima și vă rog, cu toată dragostea, să mai îmi faceți și alte observații ca aceea cu nebunule, cu papucii tîrșiți, sunt tonice.
PS Să nu credeți că am folosit vreo ironie. Am vorbit serios.
Dar, vă rog să mă iertați și să o iertați și pe doamna Mihaela Dobrin, dacă v-am supărat cu ceva.
Noi pe aici cu toții râvnim adevărului și fiecare, chiar dacă îl privim diferit, tot îl iubim. În El ne putem și uni dacă ne îmbogățim fiecare din nuanța celuilalt despre Hristos, de care vorbeați foarte frumos într-o postare anterioară.
Mă iertați dacă iar v-am supărat prin faptul că sunt mieros.
Vă doresc dulceață de rugăciune în Iisus Hristos

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Prietene, de minunea asta ce spui?: https://www.youtube.com/watch?v=X2_QgANjApo
Cât ai de gând să o mai sfidezi? Încă un indiciu că eşti Cristian R.

Înainte de a vă răspunde la întrebarea în legătură cu filmulețul la care m-ați trimis (dacă voi mai putea, căci dacă voi fi proscris datorită rugăciunilor dumneavoastră nu voi mai avea cum), aș dori să vă fac o mică precizare.
Am observat că ori de câte ori se începe o discuție despre învățăturile scrise și pictate ale Părintelui Arsenie Boca, dvs. evitați analiza lor după Sfinții Părinți, schimbați subiectul și apelați la minuni. Nu este doar specificul dvs. ci este un lucru comun mai ales la ucenicii sfinției sale. Alții nici măcar aceasta nu o mai fac ci o iau pe scurtătură și se apucă de jignit, sau chiar vor să dea afară de la discuți persona non grata.
Este însă important să înțelegeți că Sfinții Apostoli ne-au învățat să avem alte priorități, nu spectacolul simțirii, ci înțelepciunea care o putem dobândi prin studiul cu osârdie al poruncilor Domnului. Ei ne învață că minunile sunt pentru necredincioși, iar adevărul pentru ortodocși.
Pentru că am găsit un text foarte frumos (îmi pare rău, nu vreau să vă supăr, dar consider că nu aș putea exprima mai bine decât Sfinții Apostoli ceea ce am de spus, așa că) voi recurge tot la copy/paste (sper că măcar pe Sfinții Apostoli îi veți citi și nu vă vor plictisi):
Minunile pentru necredincioși, Adevărul pentru Ortodocși

Și spunem aceasta deoarece, după Sfânta Scriptură și Sfinții Apostoli nu minunile sunt importante, deoarece și satana le poate face (și vindecări, și mutarea în nălucire a munților și învierea în nălucire a morților). Adevărata valoare a preotului este să propovăduiască dreapta credință prin viața și învățăturile sale luate din Sfânta Predanie:

Deut 13:1

Pedeapsa proorocilor mincinoși.

„De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune, 2 Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: Să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i știi și să le slujim acelora, 3 Să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispitește Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru. 4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmați și de El să vă temeți; să păziți poruncile Lui și glasul Lui să-l ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă lipiți. 5 Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l dați morții, pentru că v-a sfătuit să vă abateți de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.

Va urma...

[Dr. Victor Ardeleanu]

Cartea VIII: Despre harisme, hirotonii și canoanele bisericești:

Că harismele vindecărilor și celorlalte semne nu sunt date spre folosul celor ce le lucrează, ci pentru încredințarea necredincioșilor, și că nu e nevoie ca orice credincios să facă semne


1 Când Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a predat marea taină a dreptei-credințe/bunei-cinstiri [1 Tim 3, 16] și i-a chemat pe păgâni la cunoașterea Unului și Singurului Dumnezeu adevărat — cum spune El însuși când mulțumea pentru mântuirea celor ce au crezut: „Am arătat Numele Tău oamenilor, am săvârșit lucru pe care Mi l-ai dat [Ioan 17, 6. 4], și când spunea Tatălui despre noi: „Părinte sfinte, deși lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia Te-au cunoscut” [In 17. 25], ca și cum eram desăvârșiți —, ne-a vorbit tuturor împreună despre harismele care vor fi date de la El prin Duhul Sfânt: „Iar celor ce cred le vor urma aceste semne: în numele Meu vor alunga demoni, vor grăi în limbi noi, vor lua în mâini șerpi și chiar dacă vor bea vreo băutură de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune peste bolnavi mâinile lor și se vor face bine” [Mc 1 – 2]

Aceste harisme fiind date mai întâi nouă, apostolilor care urma să vestim Evanghelia la toată creația [Mc 16, 15], după aceea au fost dăruite în chip necesar și celor ce au crezut prin noi, nu spre folosul celor ce le lucrează, ci spre înduplecarea necredincioșilor, ca pe cei pe care nu i-a convins cuvântul pe aceștia să-i înduplece puterea semnelor.
3 Fiindcă semnele nu sunt pentru noi, credincioșii, ci pentru cei necredincioși [I Co 14, 22] dintre iudei și păgâni, fiindcă nici izgonirea de demoni nu e spre folosul nostru, ci al celor curățiți prin lucrarea lui Hristos, cum arată însuși Hristos Care ne povățuiește spunând: „Nu vă bucurați că duhurile ascultă de voi, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în cer” [Lc 10, 20], întrucât primul lucru se face prin puterea Lui, al doilea însă se face prin bunăvoirea și sârguința noastră, evident ajutați de El.

4 Nu este deci necesar ca orice credincios să scoată demoni, să învie morți sau să grăiască în limbi, ci numai cel învrednicit de o harismă pentru o cauză utilă mântuirii necredincioșilor, care de multe ori sunt înduplecați nu de argumente și demonstrații, ci de lucrarea semnelor, atunci când ele sunt vrednice de mântuire.

5 Fiindcă nu toți necredincioșii sunt întorși de minuni, martor e însuși Dumnezeu când spune în Lege: „în alte limbi și cu alte buze voi grăi cu poporul acesta și tot nu vor crede” [1 i – . Is 28, 11-l2],

6 Pentru că nici egiptenii n-au crezut în Dumnezeu [Ieș 3- 14]- deși Moise a făcut atâtea semne și minuni, nici mulțimea iudeilor n-a crezut în Hristos Care, ca Moise, a vindecat toată boala și toată neputința [Mt 4,23] nici pe aceia nu i-a convins toiagul însuflețit și devenit șarpe, nici mâna devenită albă, nici Nilul preschimbat în sânge, nici pe aceștia nu i-au înduplecat orbii care văd, ologii care umblă și morții înviați 11, 5]; celui dintâi lui Moise] i s-au opus Iani și Iamvri [2 Tim 3, 8], iar celui din urmă [lui Hristos] Ana și Caiafa [In 18, 13-l4].

7 Astfel nu pe toți îi înduplecă semnele, ci numai pe cei are au deja o bună dispoziție și pentru care Dumnezeu bine-voiește ca un Econom înțelept să săvârșească niște puteri, nu prin puterea oamenilor, ci prin voința Lui.

8 Acestea le spunem pentru ca aceia care au primit unele harisme să nu se înalțe împotriva celor ce nu le-au primit.

Iar harisme le numim aici pe cele care se arată prin semne, pentru că nu este om care a crezut în Dumnezeu prin Hristos Care să nu fi primit vreo harismă duhovnicească [Rm 1, 11].
10 Fiindcă însuși faptul de a fi fost eliberat de necredința politeistă și de a crede în Dumnezeu Tatăl prin Hristos e o harismă a lui Dumnezeu, la fel și faptul de a lepăda vălul iudaic [2 Co 3, 13] și a crede că prin bunăvoirea lui Dumnezeu [Fiul] Cel Unul-Născut mai înainte de veci S-a născut în timpul din urmă dintr-o Fecioară fără legătură cu un bărbat, că a viețuit ca un om fără păcat plinind toată dreptatea [Mt 3, 15] Legii, că, tot prin îngăduința lui Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu a răbdat cruce disprețuind rușinea [Evr 12, 2] și că a murit, a fost îngropat și a înviat după trei zile, și rămânând împreună cu apostolii patruzeci de zile [FA 1, 3] și plinind toată rânduiala, a fost înălțat de la ochii lor [Mc 16, 19] la Dumnezeu și Tatăl Care L-a trimis.

11 Cine crede acestea nu în chip simplu și fără rațiune, ci cu judecată și încredințare certă, acela a primit o harismă de la Dumnezeu, asemenea și acela izbăvit de orice erezie.

Prin urmare, nimeni din cei care fac semne și minuni să nu judece pe vreunul din credincioși că nu s-a învrednicit să le lucreze; fiindcă harismele lui Dumnezeu date de El prin Hristos sunt diferite, și tu ai primit una, iar acela alta: pentru că unul a primit cuvântul înțelepciunii sau cunoașterii sau al discernământului duhurilor [1 Co 12, 8. 10] o preștiință a celor viitoare, un cuvânt de învățătură, sau o neținere de minte a răului sau o înfrânare legiuită.
13 Căci nici Moise, omul lui Dumnezeu [Deut 33, 1], când a săvârșit minunile în Egipt, nu s-a ridicat împotriva celor de o seminție cu el și, deși a fost numit dumnezeu [Ieș 7, 1], nu s-a trufit împotriva profetului său, Aaron.

14 Dar nici Isus al lui Navi, care a condus după el, deși în lupta cu iebusiții, a oprit soarele în Gabaon și luna în valea Ailon [Ios 10, 12] pentru că ziua nu-i ajungea pentru biruință, totuși nu s-a înălțat împotriva lui Finees sau Caleb. Nici Samuel, care a făcut atâtea lucruri uimitoare nu l-a nesocotit pe iubitul de Dumnezeu David, deși amândoi au fost profeți, unul arhiereu, iar celălalt rege.

15 Și deși în Israel erau mii de sfinți care nu și-au plecat genunchiul lui Baal [3:19, 18], numai Ilie și ucenicul lui Elisei au ajuns făcători de minuni, dar Ilie nu l-a luat în râs pe economul Avdie care era temător de Dumnezeu [3 Rg 18], dar nu făcea semne, nici Elisei nu l-a trecut cu vederea pe învățăcelul său care tremura în fața vrăjmașilor [4 Rg 6, 15-l6].

16 Nici înțeleptul Daniil care a fost izbăvit de două ori din gura leilor 6; 14, 31^12], nici cei trei copii în cuptorul de foc [Dan 3] nu i-au nesocotit pe ceilalți de o seminție cu ei, căci știau că au scăpat de acele lucruri cumplite nu prin puterea lor, ci prin tăria lui Dumnezeu și așa au săvârșit semne și au fost eliberați din dificultăți.

17 Așadar nimeni din voi să nu se înalțe împotriva fratelui, chiar dacă e profet sau făcător de minuni, căci dacă n-ar mai fi nici un necredincios, toată lucrarea semnelor ar fi de prisos. 18 Fiindcă a fi bine-credincios ține de bunăvoința cuiva, iar facerea de minuni de puterea celui care le lucrează: primul lucru ne privește pe noi, al doilea pe Dumnezeu Care le lucrează din motivele pe care le-am spus mai sus.

19 Prin urmare, nici împăratul să nu-i nesocotească pe generalii aflați sub el, nici stăpânitorii pe supuși, căci dacă n-ar exista cei stăpâniți, stăpânitorii ar fi de prisos, iar dacă n-ar exista generali, împăratul n-ar putea sta.

20 Dar nici episcopul să nu se înalțe împotriva diaconilor sau prezbiterilor, nici prezbiterii împotriva poporului, căci alcătuirea adunării e și din unii și din alții.

21 Fiindcă episcopii și prezbiterii sunt preoții cui ? Iar laicii sunt laicii cui? Faptul de a fi creștini ține de noi, dar faptul de a fi apostoli sau episcopi sau altceva nu ține de noi, ci de Dumnezeu Care dă harismele Sale.

22 Acestea fie deci spuse despre cei învredniciți de harisme sau demnități.

[Dr. Victor Ardeleanu]

Că nu oricine profețește sau scoate demoni e neapărat sfânt


1 La acest cuvânt adăugăm faptul că nici oricine profețește nu este cuvios nici oricine scoate demoni nu este sfânt.

2 Căci și ghicitorul Valaam al lui Beor a profețit [ Nm23; 24], deși era necredincios, și Caiafa [In 11, 51] numit în chip mincinos arhiereu; diavolul și demonii din jurul lui prezic și ei multe, deși în ei nu se găsește nici o scânteie de dreaptă-credință, fiindcă din pricina răutății lor sunt prizonierii neștiinței.

3 Este evident deci că, deși profețesc, necredincioșii nu-și acoperă prin profeție necredința, nici cei care scot demoni nu vor deveni cuvioși prin alungarea acestora, fiindcă se amăgesc unii pe alții ca aceia care se dedau la jocuri pentru a provoca râsul și pentru a-i face să piară pe cei care iau aminte la ei.

4 Dar nici un împărat necredincios nu mai este împărat, ci tiran, nici un episcop prizonier al ignoranței și al răutății nu mai este episcop, ci se numește în chip mincinos episcop, fiind promovat nu de Dumnezeu, ci de oameni, ca Anania și Samaia în Ierusalim, Sedechia și Achia profeții mincinoși la Babilon [Ir 35; 36],

5 Ghicitorul Valaam a suferit și el pedeapsă pentru că l-a stricat pe Israel la Beelfeg [Nm 25, 31], Caiafa s-a sinucis mai apoi, fiii lui Scheva care au încercat să scoată demoni au fost răniți de ei fugind în chip rușinos [FA 19, 14], iar împărații necredincioși ai lui Israel și Iuda au suferit tot felul de pedepse.

6 Este evident deci că și episcopii și preoții numiți în chip mincinos așa nu vor scăpa de pedeapsa de la Dumnezeu, căci și lor li se va spune acum: „Pe voi, preoți care faceți rău în numele Meu, vă voi preda spre junghiere [Is 34, 2], ca pe Sedechia și Achia, pe care împăratul Babilonului i-a ars în tăvi cu jăratic”, cum spune Ieremia profetul [36, 22],

7 Iar acestea le spunem nu nesocotind profețiile adevărate, căci știm că ele se lucrează în cei cuvioși prin insuflarea Dumnezeu, ci pentru a reprima îndrăzneala celor trufași, adăugând și aceea că unora ca acestora Dumnezeu le ia harul: „Căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” [Pr 3, 34].

8 Deci Sila și Agav, care au profețit pe vremea noastră [FA 15, 32; 21, 10], nu s-au întins pe ei înșiși până la treapta apostolilor, nici n-au trecut peste măsurile lor, deși sunt iubiți de Dumnezeu. [iată un semn al adevăraților prooroci: se supun Ierarhiei Bisericești. Un examen la care Părintele Arsenie Boca a căzut, arătând că era un prooroc mincinos – n.n.]

9 Au profețit și femei: în vechime Mariam, sora lui Moise și a lui Aaron [Ieș 15, 20], iar după ea Debora [Jud 4, 4], după aceasta Hulda [4 Rg 22, 14] și Iudit [Idt 8], prima sub Iosia, a doua sub Darius; au profețit și Maica Domnului și Elisabeta, ruda ei, și Ana [Lc 1, 2], în timpul nostru fiicele lui Filip [FA 21,9], dar ele nu s-au ridicat împotriva bărbaților lor, ci și-au păzit măsurile. 10 Prin urmare, dacă între voi cineva, sau femeie sau bărbat, ar dobândi un asemenea har, să se smerească, ca Dumnezeu să binevoiască în el, căci El spune: „Peste cine voi privi dacă nu peste cel smerit și liniștit și care tremură la cuvintele Mele?” [alt examen la care Părintele Arsenie Boca a căzut… – n.n.] [Is 66, 2],[1]
Din păcate, după cum am văzut în tot acest studiu, Părintele Arsenie Boca nu a căutat smerenia, ci, dimpotrivă, s-a pus întotdeauna mai sus decât cei rânduiți de Sfânta Biserică să fie mai mari peste el. Aceasta este proba care face deosebirea între un adevărat Sfânt și unul mincinos, între un adevărat prooroc și unul mincinos, între un adevărat preot și unul mincinos, între un adevărat Ortodox și unul mincinos: smerenia, adică a asculta de cei rânduiți să te conducă și a te socoti mai rău, mai neputincios și mai mic decât toți, vinovat pentru toate răutățile din lume. Părintele Arsenie Boca a făcut proorocii, dar învățăturile sfinției sale sunt eretice și faptele preacuvioșiei sale sunt mândre. Este clar că nu a conlucrat cu Sfântul Duh, Duhul Adevărului și Smereniei în minunile și proorociile sfinției sale:

Slujbă specială de făcut

Tot din perioada aceea, a lucrării Părintelui Arsenie la Sâmbăta de Sus, din ceea ce Rudi le povestea copiilor săi, doamna Marioara ne istorisește:

„într-o duminică a zis Părintele Arsenie:

- Mă, Rudi, bine că ai venit. Că azi avem o slujbă specială de făcut.

- Părinte, ce slujbă specială, că azi nu e sărbătoare, nu e nimic?!

- Da, mă, Rudi, azi trebuie să fac o slujbă specială, că îl scot pe mitropolitul Nicolae Bălan din iad, că îi ajung 25 de ani, cât o stat acolo. Că l-o dezbrăcat de hainele preoțești pe Părintele Iosif Trifa, de la Sibiu, cel cu Oastea Domnului, chiar înainte de a-l duce la mormânt.

Și a făcut slujba, atunci…”[2]
[1] CANONUL ORTODOXIEI I

[2] Romeo Petrașciuc, Lăsați-vă în grija Lui Dumnezeu, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 68-69.

Textul l-am luat de aici

În privința domnului Cristian R., am obserat că îl pomeniți des. Înseamnă că a fost o personalitate marcantă aici, poate tocmai de aceea l-au proscris, fiindcă a încercat să afle adevărul.
Și pe doamna dr. Tartaruga au proscris-o.
Și pe domnul Cristiann.
Oare toți care nu sunt de acord cu rătăcirile de la Prislop sunt proscriși?
Este vreun cenzor specializat care să proscrie pe cei care sunt contra sau doar nu sunt pro, ci caută adevărul în privința Părintelui Arsenie Boca?
Sau aceasta este modalitatea de lucru a ucenicilor Părintelui Arsenie Boca să-i elimine (prin invocarea admin-ului) pe cei care le atrag atenția la Adevăr, fiindcă de la simțirile "harice" și de "umilință" ajung brusc la simțirea alunecărilor de teren de sub picioare, negăsind argumente nici raționale, nici patristice, ci numai din ce a spus unul sau altul din păreri sau din șoaptele de pe net și/sau strigătele televizate?

Există vreo regulă de proscriere obiectivă?
De ce vă tot întreb:
1. nu știu cum să obțin cinstea de a fi proscris;
2. Dacă am să fiu proscris nu o să vă mai pot răspunde la filmuleț și s-ar putea să vă supăr sau să ziceți că sunt domnul Cristian R., pe care tare mult aș vrea să-l cunosc având astfel de recomandări.

V-am scris așa... mai în stilul dvs., fiindcă v-am văzut că vă place să puneți zîmbete și vă plictisiți de scrierile lungi cu argumentație patristică. Sper că nu v-am supărat. Dacă da, vă rog să mă iertați.
Aș vrea să știe toți de pe aici, dacă nu voi mai putea scrie, că m-am bucurat din toată inima de fiecare din ei.
Dacă ne v-a ajuta Dumnezeu, poate ne vom mai scrie... săptămâna viitoare.
Dar, poate că proscris mai semnifică și faptul că am multe lucruri scrise mai dinainte, adică sunt pro-scrise





PS. Domnule Cristian R., dacă citiți aceste postări, vă rog să reveniți pe forum, ați auzit că Cezar a fost bannat de trei ori și tot a revenit, ca ahilpterodactilul Phoenix. Mi-aș dori mult să ne cunoaștem între noi proscrișii. Așa mi-e dor de susurul căutătorilor de adevăr... discutând cu ei parcă mijește a libertate.



Doamne ajută!

[oitza ratacita]

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Iată un exemplu de minune fabricată la photoshop:




Ne putem da seama și prin luarea aminte la vedere că este o falsă minune, fiindcă fantoma de la Prislop citește un ziar și are o geantă pe umăr. O putem depista, așadar, prin metode naturale.
Însă cel mai bine este să o analizăm prin ochiul credinței: mesajul de la Prislop este Ortodox?

Nu e niciun photoshop in aceasta fotografie...de minune e doar fotograful care nu a reglat functiile aparatului...acolo e un loc cu umbra deasa iar poza e supraexpusa...

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Și pe doamna dr. Tartaruga au proscris-o.

Pai distinsa noastra colega, membra a bisericii anglicane, tinea tot asa ca dvs. sa ne invete dreapta credinta. Zicea ca Biserica minte si ca adevarul e la ei la adunari.
Pe de alta parte, sunteti amabil sa ne spuneti daca o cunoasteti, cumva, pe Tartaruga si din alte surse decat cele ale duhului credinciosilor "adevarati"?
Adica aici pe pamant ati cunoscut-o in vreo imprejurare?
In vreo situatie profesionala, sa zicem. (Pentru inceput.)

[flying]

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

......

D-nu doctor ,sunteti dr. veterinar sau uman?

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Numărul combinărilor ce se pot face cu cele 24 de perechi de cromozomi – așa cum a arătat Th. H. Morgan – se ridică la astronomica cifră de 282.429.536.481 de posibilități.[24]

[vedeți că nu știa nici genetică, nici matematică și nu avea nici harul proorocesc? Iată ce ne spun despre acest subiect oamenii de știință:

Expertii estimeaza ca sunt intre 60.000 si 100.000 de gene (facute din ADN) in cei 46 de cromozomi ai unei fiinte umane. Un bebelus mosteneste 23 de cromozomi de la mama lui si 23 de la tatal lui. Cu toate aceste posibile combinatii, o pereche de parinti are potentialul de a produce 64 de mii de miliarde de copii diferiti. Aceasta iti va da o idee despre cat de imposibil este sa prezici cum va arata copilul tau. Stiinta geneticii este complicata, dar cu un curs scurt vei putea primi cateva informatii pentru a iti ghida imaginatia.[25]

Părintele Arsenie Boca s-a luat după un genetician ce a numărat greșit numărul de perechi de cromozomi. Dacă vedea vreo fotografie și îi număra, era suficient să vadă că nu sunt 24 de perechi, ci 26. Iar aplicând o matematică destul de simplă, a numărului de combinații, ar fi văzut că numărul de posibilități, doar pentru o familie de părinți, este cu mult mai mare decât cifra cea mică pe care a precizat-o sfinția sa. Chiar dacă nu ar fi știut genetică sau matematică, dar ar fi fost învățat de Sfântul Duh să scrie cele de mai sus, ar știut adevărul. Greșeala de mai sus nu arată numai superficialitatea sfinției sale ci și faptul că a scris din părerea proprie greșită, nu la porunca lui Dumnezeu și prin iluminarea ce o dă El prin har.



250. Dumnezeu pe toți îi trimite înzestrați și în stare să fie drepți. Dar, trecând ei prin poarta nașterii pământești, iau în spate poveri părintești, care-i spetesc și-i încovoaie spre pământ.

[Părintele Arsenie Boca susține aici că Dumnezeu trimite pe toți, adică toate persoanele, ca să ia trup. Deci sufletele, după Părintele Arsenie Boca și Origen preexistă dinainte de zămislire, până să ia trupul, care are în el structură genetică. Trimiterea înseamnă existența mai dinainte de a fi trimis. Se folosește același cuvânt prin care Fiul arată trimiterea Sa, de către Tatăl (prin întrupare) și trimiterea Sfântul Duh (prin Pogorâre). Cuvântul mai este folosit pentru trimiterea îngerilor, demonilor, apostolilor și proorocilor. Sfânta Treime este veșnică. Trimiterea îngerilor, demonilor, apostolilor și proorocilor se referă la cei ce deja existau înainte de trimitere. Așadar trimiterea include în sine înțelesul că cel trimis preexistă mai înainte de a fi trimis. Cine sunt toți acei trimiși mai înainte de a lua asupra lor povara părintească genetică trupească, dacă nu sufletele oamenilor, care în concepția Părintelui Arsenie Boca preexistă zămislirii (sau luării trupului, cum crede sfinția sa)? Fiindcă susține că Dumnezeu îi trimite înzestrați și drepți, și de abia trecând prin poarta nașterii iau în spate poverile părintești. Dar noi învățăm de la Sfinții Părinți că zămislirea fiind făcută prin învoirea la plăcerea împreunării strică toată firea, și a sufletului, și a trupului (prin ceea ce se cheamă păcatul strămoșesc, sau obârșia din Adam, sau alterarea firii de plăcere), nicidecum nu se înjosește sau strică sufletul de la preluarea trupului, ca și cum vreo creație a lui Dumnezeu ar fi rea prin fire, și poate strică cealaltă creație (sau că sufletul ar fi fost pentru care ar fi fost trimis din cer ca să se pedepsească tocmai prin unirea cu trupul josnic și stricăcios, după cum credea tot Origen și preia încâlcit prin arborele genealogic Părintele Arsenie Boca) – n.n.]

Modul in care dvs. intelegeti textul scris de parintele Arsenie este revoltator de stupid.
Domnule doctor, cat de ingust la minte poate fi cineva si cat de fanatizat in ura lui, incat sa stalceasca asa textul unei carti?

Pai, stimate diplome-multe-si-degeaba, daca Parintele v-a aratat cu degetul intr-un sens, dvs. v-ati repezit sa ii insangerati mana?
Oare pentru a-l musca dvs. de falange a intins preotul mana? Nu mai degraba pentru ca dvs., cel miop si prizonier al pamantului, sa ridicati ochii spre Cer, spre Dumnezeu Cel vesnic?!

Cu putina inteligenta si oarecare bunavointa (pe care inteligentul si binevoitorul Arsenie va fi mizat cand scria cititorilor sai), ati fi putut intelege lesne sensul celor scrise.
Haideti mai bine sa facem cativa pasi in lectura intelegatoare a textului!

1) Va legati de faptul ca Parintele Arsenie nu a numarat si nu a calculat bine cromozomii. Pai, domnule savant, Arsenia Boca avea cumva meseria matale? Era treaba lui Arsenie sa verifice cu acrivie lucruri care tin de domeniul vostru? Nu ati priceput, oare, ca Parintele folosea o carte a timpului sau ca pretext sau ca punct de pornire pentru desfasurarea unui discurs duhovnicesc? Nu pricepirati ca preotul se servea de cele pamantesti pentru a va ridica mintea si inima spre cele inalte, ceresti? Ii cereti calauzei duhovnicesti sa ramana fixata in exactitatea dvs. stupida si ridicola de a numara cromozomi? Vreti poate sa va numere Arsenie cate fire de par sunt pe dejtele de la o mana? Nu ati avea folos, mai degraba, sa invatati de la Arsenie o aritmetica si o genetica cu mult mai inalta, mai deplina, mai aducatoare de viata?
O, cu adevarat pentru asemenea acte de intelegere ratata, dvs. meritati nota 4 in catalogul informal al spiritului si un certificat de handicap cromozomial. Va lipseste cromozomul duhovniciei, al poeziei si al cantecului, al frumosului si-al iubirii, stimabile!
Si ce va temeti, asa, ca rasistii si puristii, ca parintele v-a afectat imaginea cromozomiala?
Oare va temeti ca, din pricina unei inexactitati cromozomiale, veti incepe sa aratati ca maimutele sau ca delfinii? Stati linistit, ca mai mare bine v-ar aduce asta, decat paguba. Ca nu-i nimic mai rau decat ca un om, harazit pentru inteligenta si libertate, in taina iubirii inimii sale, sa se poarte mai urat decat un dobitoc din alte sfere si dimensiuni genomice...

2) Cand afirma ca 250. Dumnezeu pe toți îi trimite înzestrați și în stare să fie drepți. Dar, trecând ei prin poarta nașterii pământești, iau în spate poveri părintești, care-i spetesc și-i încovoaie spre pământ.,
dvs. intelegeti stramb ca:
"Părintele Arsenie Boca susține aici că Dumnezeu trimite pe toți, adică toate persoanele, ca să ia trup. Deci sufletele, după Părintele Arsenie Boca și Origen preexistă dinainte de zămislire, până să ia trupul, care are în el structură genetică. Trimiterea înseamnă existența mai dinainte de a fi trimis. Se folosește același cuvânt prin care Fiul arată trimiterea Sa, de către Tatăl (prin întrupare) și trimiterea Sfântul Duh (prin Pogorâre). Cuvântul mai este folosit pentru trimiterea îngerilor, demonilor, apostolilor și proorocilor. Sfânta Treime este veșnică. Trimiterea îngerilor, demonilor, apostolilor și proorocilor se referă la cei ce deja existau înainte de trimitere. Așadar trimiterea include în sine înțelesul că cel trimis preexistă mai înainte de a fi trimis."

O astfel de tampenie doar mintea dvs. putea scorni!
Cum nu pricepeti sensul afirmatiei Parintelui, e de mirare.

Parintele afirma acolo doar atat: ca toti oamenii, toti cei care ne nastem si traim aici pe pamant, avem de la Tatal nostru Cel ceresc tot darul, inzestrarea, potentialul de a fi drepti. Oricare dintre noi poate si trebuie sa devina sfant. Ca nu e, asadar, nici unul "rau" de la nastere, "incomplet" sau "incapabil" de a fi in legatura cu Dumnezeu. Ca nu e nimeni sorocit pentru iad, ca nu are nimeni vreo scuza, vreodata, ca a cazut sau a refuzat pe Dumnezeu. Domnul ne face buni si apti de a trai sfintenia, in ciuda pacatului ereditar. Daca voim.
Iar pentru aceasta, Biserica lui Hristos a si randuit: Botezul si toate Tainele precum si staruitoarea si inteleapta pastorire a noastra.

Asta scrie Parintele Arsenie! iar nu ce balmajiti dvs. in mod vadit rauvoitor.