Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Cu totul altfel arată Împăratul Slavei Răstignit:





Vedeți, este un Altul, diferit de Părintele Arsenie Boca ce s-a pictat pe sine pe o cruce strigând la oameni ca să vină la el.



Pe Domnul Hristos îl adorăm, pe Părintele Arsenie Boca nu-l disprețuim, nu-l urâm, îl cinstim ca pe un ieromonah ortodox adormit, dar nu îl putem considera ca Sfânt, câtă vreme nu a respectat nici Erminia Ortodoxă nici Sfânta Tradiție.

Din nou ingustime de intelegere, din nou reavointa. Cat de incuiat la minte si la inima sa fie un om ca sa creada ca Arsenie se picteaza pe sine in locul lui Hristos, crezindu-se, adica, el Dumnezeu...
Oare chiar asa credeti? Ca Arsenie se credea Fiul lui Dumnezeu? Si ca se picta pe sine in biserici in locul lui Hristos, ca fiind Arsenie-Dumnezeu?
Stimate domn, cum de v-au trecut prin minte asemenea ganduri nebunesti?

*
Dimpotriva, artistul infatiseaza aici (sa ma ierte mai intai Mihail'c pentru formularile imprecise) ceva din ce intelegem noi crestinii prin Taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu.
Ne propune, inteleg eu, sa meditam la faptul ca Hristos S-a intrupat si a facut toata lucrarea pamanteasca, jertfelnica, pentru ca noi sa devenim dumnezei prin har, ducind o viata jertfelnica in duhul poruncilor Lui.
Cand Arsenie se infatiseaza pe sine in postura Rastignitului ne trimite cu gandul la drumul pe care viata noastra, a fiecarui om crestin, ar putea sa il urmeze, daca noi am voi. Sa ne rastignim patimile, sa iubim jertfelnic, sa fim fratii si prietenii Domnului.
Iar aceasta cu credinta ca ne asteapta mantuirea, cununa vietii vesnice.

Pictorul Arsenie exprima aici nimic altceva decat invatatura noastra de credinta, crestin ortodoxa.
Nu despre el e vorba, neaparat, ci despre orice om crestin care urmeaza caile mantuirii si sfinteniei.

*
Iata un material pe aceasta tema:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...rea-88360.html

Indumnezeirea nu este produsa de catre om, ci este oferita lui ca dar al lui Dumnezeu. Omul a vrut de la inceput sa se indumnezeiasca, dar a dat gres. Ceea ce nu a izbutit acesta - refuzandu-L pe Dumnezeu - a adus-o Dumnezeu, prin inomenirea Lui. Inomenirea lui Dumnezeu realizeaza indumnezeirea omului. Dumnezeu Cuvantul Si-a asumat firea omeneasca si a indumnezeit-o. Aceasta s-a facut prin impreuna-lucrarea Maicii Lui. Prin desavarsita ei daruire lui Dumnezeu "cea a tuturor oamenilor tarana, in trup lui Dumnezeu iarasi s-a zidit".

Trupul lui Hristos este radacina cea noua, care aduce vlastarelor ei viata vesnica si nestricaciunea. De la Hristos, care are plinatatea harului dumnezeiesc, se da oamenilor harul indumnezeitor. Si pentru ca Hristos Si-a luat trupul din Preasfanta Lui maica, ea a devenit simbol al Bisericii si maica a credinciosilor. Astfel oamenii sunt legati de Dumnezeu si intreolalta ca frati ai lui Hristos si copii ai Maicii Lui.

Prin Hristos omul nu se reintoarce, simplu, la starea in care se afla inainte de caderea lui, ci este dus mult mai sus. Aceasta noua stare este aratata prin inaltarea lui Hristos. Inaltarea, ca de altminteri intreaga viata a lui Hristos, nu este o chestiune a Sa personala, ci aratare a slavei omului celui nou. Inaltarea lui Hristos a slobozit firea omeneasca de necesitatea lumeasca si a ridicat-o la fericirea imparatiei lui Dumnezeu.

Astfel a devenit "Parintele veacului ce va sa vina". Hristos, ca si "chip al Dumnezeului Celui nevazut", deschide omului celui zidit "dupa chipul si dupa asemanarea" lui Dumnezeu calea indumnezeirii, care este si calea adevaratei libertati. Iar acest dar al lui Hristos este adus omului prin icoana Lui cea dupa fire: Duhul Sfant...

[CristianR]

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

În privinț›a domnului Cristian R., am obserat că îl pomeniț›i des. Înseamnă că a fost o personalitate marcantă aici, poate tocmai de aceea l-au proscris, fiindcă a încercat să afle adevărul.
Ș˜i pe doamna dr. Tartaruga au proscris-o.
Ș˜i pe domnul Cristiann.
Oare toț›i care nu sunt de acord cu rătăcirile de la Prislop sunt proscriș™i?
Este vreun cenzor specializat care să proscrie pe cei care sunt contra sau doar nu sunt pro, ci caută adevărul în privinț›a Părintelui Arsenie Boca?

Cu atâtea pseudonime inevitabil se va ajunge ș™i la confuzii. Vreau doar să spun că nu eu sunt cel la care Ovidiu a făcut referire, ci un utilizator cu mai multe avataruri, între care antiecumenism, cristiann ș™i, parcă, cristirg. Iar banarea lui nu cred că s-a produs din pricină că era ș™i anti-Boca, ci pentru că a jignit persoane de pe forum.

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Cartea VIII: Despre harisme, hirotonii și canoanele bisericești:

Că harismele vindecărilor și celorlalte semne nu sunt date spre folosul celor ce le lucrează, ci pentru încredințarea necredincioșilor, și că nu e nevoie ca orice credincios să facă semne


1 Când Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a predat marea taină a dreptei-credințe/bunei-cinstiri [1 Tim 3, 16] și i-a chemat pe păgâni la cunoașterea Unului și Singurului Dumnezeu adevărat — cum spune El însuși când mulțumea pentru mântuirea celor ce au crezut: „Am arătat Numele Tău oamenilor, am săvârșit lucru pe care Mi l-ai dat [Ioan 17, 6. 4], și când spunea Tatălui despre noi: „Părinte sfinte, deși lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia Te-au cunoscut” [In 17. 25], ca și cum eram desăvârșiți —, ne-a vorbit tuturor împreună despre harismele care vor fi date de la El prin Duhul Sfânt: „Iar celor ce cred le vor urma aceste semne: în numele Meu vor alunga demoni, vor grăi în limbi noi, vor lua în mâini șerpi și chiar dacă vor bea vreo băutură de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune peste bolnavi mâinile lor și se vor face bine” [Mc 1 – 2]

Aceste harisme fiind date mai întâi nouă, apostolilor care urma să vestim Evanghelia la toată creația [Mc 16, 15], după aceea au fost dăruite în chip necesar și celor ce au crezut prin noi, nu spre folosul celor ce le lucrează, ci spre înduplecarea necredincioșilor, ca pe cei pe care nu i-a convins cuvântul pe aceștia să-i înduplece puterea semnelor.
3 Fiindcă semnele nu sunt pentru noi, credincioșii, ci pentru cei necredincioși [I Co 14, 22] dintre iudei și păgâni, fiindcă nici izgonirea de demoni nu e spre folosul nostru, ci al celor curățiți prin lucrarea lui Hristos, cum arată însuși Hristos Care ne povățuiește spunând: „Nu vă bucurați că duhurile ascultă de voi, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în cer” [Lc 10, 20], întrucât primul lucru se face prin puterea Lui, al doilea însă se face prin bunăvoirea și sârguința noastră, evident ajutați de El.

4 Nu este deci necesar ca orice credincios să scoată demoni, să învie morți sau să grăiască în limbi, ci numai cel învrednicit de o harismă pentru o cauză utilă mântuirii necredincioșilor, care de multe ori sunt înduplecați nu de argumente și demonstrații, ci de lucrarea semnelor, atunci când ele sunt vrednice de mântuire.

5 Fiindcă nu toți necredincioșii sunt întorși de minuni, martor e însuși Dumnezeu când spune în Lege: „în alte limbi și cu alte buze voi grăi cu poporul acesta și tot nu vor crede” [1 i – . Is 28, 11-l2],

6 Pentru că nici egiptenii n-au crezut în Dumnezeu [Ieș 3- 14]- deși Moise a făcut atâtea semne și minuni, nici mulțimea iudeilor n-a crezut în Hristos Care, ca Moise, a vindecat toată boala și toată neputința [Mt 4,23] nici pe aceia nu i-a convins toiagul însuflețit și devenit șarpe, nici mâna devenită albă, nici Nilul preschimbat în sânge, nici pe aceștia nu i-au înduplecat orbii care văd, ologii care umblă și morții înviați 11, 5]; celui dintâi lui Moise] i s-au opus Iani și Iamvri [2 Tim 3, 8], iar celui din urmă [lui Hristos] Ana și Caiafa [In 18, 13-l4].

7 Astfel nu pe toți îi înduplecă semnele, ci numai pe cei are au deja o bună dispoziție și pentru care Dumnezeu bine-voiește ca un Econom înțelept să săvârșească niște puteri, nu prin puterea oamenilor, ci prin voința Lui.

8 Acestea le spunem pentru ca aceia care au primit unele harisme să nu se înalțe împotriva celor ce nu le-au primit.

Iar harisme le numim aici pe cele care se arată prin semne, pentru că nu este om care a crezut în Dumnezeu prin Hristos Care să nu fi primit vreo harismă duhovnicească [Rm 1, 11].
10 Fiindcă însuși faptul de a fi fost eliberat de necredința politeistă și de a crede în Dumnezeu Tatăl prin Hristos e o harismă a lui Dumnezeu, la fel și faptul de a lepăda vălul iudaic [2 Co 3, 13] și a crede că prin bunăvoirea lui Dumnezeu [Fiul] Cel Unul-Născut mai înainte de veci S-a născut în timpul din urmă dintr-o Fecioară fără legătură cu un bărbat, că a viețuit ca un om fără păcat plinind toată dreptatea [Mt 3, 15] Legii, că, tot prin îngăduința lui Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu a răbdat cruce disprețuind rușinea [Evr 12, 2] și că a murit, a fost îngropat și a înviat după trei zile, și rămânând împreună cu apostolii patruzeci de zile [FA 1, 3] și plinind toată rânduiala, a fost înălțat de la ochii lor [Mc 16, 19] la Dumnezeu și Tatăl Care L-a trimis.

11 Cine crede acestea nu în chip simplu și fără rațiune, ci cu judecată și încredințare certă, acela a primit o harismă de la Dumnezeu, asemenea și acela izbăvit de orice erezie.

Prin urmare, nimeni din cei care fac semne și minuni să nu judece pe vreunul din credincioși că nu s-a învrednicit să le lucreze; fiindcă harismele lui Dumnezeu date de El prin Hristos sunt diferite, și tu ai primit una, iar acela alta: pentru că unul a primit cuvântul înțelepciunii sau cunoașterii sau al discernământului duhurilor [1 Co 12, 8. 10] o preștiință a celor viitoare, un cuvânt de învățătură, sau o neținere de minte a răului sau o înfrânare legiuită.
13 Căci nici Moise, omul lui Dumnezeu [Deut 33, 1], când a săvârșit minunile în Egipt, nu s-a ridicat împotriva celor de o seminție cu el și, deși a fost numit dumnezeu [Ieș 7, 1], nu s-a trufit împotriva profetului său, Aaron.

14 Dar nici Isus al lui Navi, care a condus după el, deși în lupta cu iebusiții, a oprit soarele în Gabaon și luna în valea Ailon [Ios 10, 12] pentru că ziua nu-i ajungea pentru biruință, totuși nu s-a înălțat împotriva lui Finees sau Caleb. Nici Samuel, care a făcut atâtea lucruri uimitoare nu l-a nesocotit pe iubitul de Dumnezeu David, deși amândoi au fost profeți, unul arhiereu, iar celălalt rege.

15 Și deși în Israel erau mii de sfinți care nu și-au plecat genunchiul lui Baal [3:19, 18], numai Ilie și ucenicul lui Elisei au ajuns făcători de minuni, dar Ilie nu l-a luat în râs pe economul Avdie care era temător de Dumnezeu [3 Rg 18], dar nu făcea semne, nici Elisei nu l-a trecut cu vederea pe învățăcelul său care tremura în fața vrăjmașilor [4 Rg 6, 15-l6].

16 Nici înțeleptul Daniil care a fost izbăvit de două ori din gura leilor 6; 14, 31^12], nici cei trei copii în cuptorul de foc [Dan 3] nu i-au nesocotit pe ceilalți de o seminție cu ei, căci știau că au scăpat de acele lucruri cumplite nu prin puterea lor, ci prin tăria lui Dumnezeu și așa au săvârșit semne și au fost eliberați din dificultăți.

17 Așadar nimeni din voi să nu se înalțe împotriva fratelui, chiar dacă e profet sau făcător de minuni, căci dacă n-ar mai fi nici un necredincios, toată lucrarea semnelor ar fi de prisos. 18 Fiindcă a fi bine-credincios ține de bunăvoința cuiva, iar facerea de minuni de puterea celui care le lucrează: primul lucru ne privește pe noi, al doilea pe Dumnezeu Care le lucrează din motivele pe care le-am spus mai sus.

19 Prin urmare, nici împăratul să nu-i nesocotească pe generalii aflați sub el, nici stăpânitorii pe supuși, căci dacă n-ar exista cei stăpâniți, stăpânitorii ar fi de prisos, iar dacă n-ar exista generali, împăratul n-ar putea sta.

20 Dar nici episcopul să nu se înalțe împotriva diaconilor sau prezbiterilor, nici prezbiterii împotriva poporului, căci alcătuirea adunării e și din unii și din alții.

21 Fiindcă episcopii și prezbiterii sunt preoții cui ? Iar laicii sunt laicii cui? Faptul de a fi creștini ține de noi, dar faptul de a fi apostoli sau episcopi sau altceva nu ține de noi, ci de Dumnezeu Care dă harismele Sale.

22 Acestea fie deci spuse despre cei învredniciți de harisme sau demnități.

Foarte buna postare! Cu multumiri...
Vedeti ca puteti oferi si lucruri folositoare?

http://www.arsenieboca.ro/ce-comoara-avem-noi

Îmi amintesc cum odată, când am fost la el, la Drăgănescu, au venit două maşini ale Securităţii. Părintele a ştiut cu o jumătate de oră înainte că trebuie să vină şi ne-a spus să fugim. „Acuma trebuie să vină!, ne-a zis. Voi să mergeţi să vă ascundeţi, să nu vă vadă. Eu sunt învăţat cu suferinţa, dar voi aveţi familii…“ Şi m-am dus şi m-am ascuns undeva în porumb. Cum m-am ascuns, cum au trecut maşinile! Au stat vreo jumătate de oră la dânsul, acolo. Nu ştiu ce-or fi făcut… Sigur că dânsul pătimea din cauza noastră. Pentru că picta biserica şi mereu întrerupea lucrul să se ocupe de noi, de necazurile şi de păcatele noastre. Ne-am întors apoi…

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cuviosul Paisie Aghioritul a trecut la Domnul în anul 1994 şi a fost canonizat anul trecut. Timp de 20 de ani, foarte mulţi pelerini s-au închinat la mormântul acestuia, mormânt care a devenit loc de pelerinaj al ortodocşilor din întreaga lume. Pelerinii l-au crezut sfânt înainte de a fi canonizat. În iulie 2014 când părintele nu era canonizat, pe la mormântul aceastuia au trecut în jur de 120.000 de oameni. Iată că fenomenul de la Prislop nu este unicat: https://sfantulmunteathos.wordpress....oritul/page/2/

Desigur ca mai multi sfinti au fost cinstiti de popor inainte de a fi canonizati. Nimeni nu a contestat faptul ca Sfantul Paisie Aghioritul e sfant, fie si numai din minunea de aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...traluceste.htm
In cazul Parintelui Arsenie Boca se pusese problema de ce se scrie despre domnia sa inainte de hotararea Sinodului, iar eu am spus ca se scrie pentru ca multa lume se inchina si e deja considerat sfant. Daca nu era un fenomen nu se scria mai nimic. La fel, daca era vorba de un alt parinte cu multe controverse se scria la fel.

[catalin2]

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Vă mulțumesc cu multă bucurie fiindcă abordați acest subiect în mod Ortodox, fără dorința de a vă impune punctul de vedere sau de a vă certa (de dragul etalării cunoștințelor), cum fac alții, ci așa cum abordează orice creștin: liniștit și cu dragoste de adevăr.
Nu mă îndoiesc că aveți acest punct de vedere. Este cel sugerat oficial de mijloacele de informare în masă.
Din păcate Părintele Arsenie Boca a susținut erezii date anatema la cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, astfel că minunile, chiar dacă ar fi în duh Ortodox la arătare, cad în fața multelor minciuni. Nu este vorba numai de un filouniatism al epocii, ci de arianism, pnevmatomahism, nestorianism, monofizism, origenism (credea în preexistența sufletelor), pelaghianism, inconoclasm indirect (prin înlocuirea asemănării cu Hristos schimbată teoretic și practic cu asemănarea cu pictorul), hinduism prezentat nu numai prin practica de Hatha Yoga, ci și prin credința în reîncarnarea (nu generală, automată) ci ca o excepție vizibilă în metempsihoza îngerilor în Ilie, Ioan și... Zian.
Nu se poate spune că nu a știut despre aceste erezii, căzând în plasă.

Nu am mai apucat sa continui discutia. Parerea mea e ca acestea sunt exagerari, acel studiu e facut in mod exagerat, cautand greseli si acolo unde nu sunt. Doar pentru a cauta greseli. Sa nu uitam ca Sf. Paisie Aghioritul spunea ca ecumensimul si zelotismul sunt doua fete ale aceleiasi monezi.

[catalin2]

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Dacă doriți să aflați mai multe despre problemele din învățăturile Sfinției Sale, cum sunt minunile Părintelui Arsenie Boca, ale Sfinților Părinți și ale celor amăgiți din catolicism, hinduism, elenism, puse față în față, aveți un studiu amănunțit aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
Tot acolo veți găsi și detaliată relația dintre Părintele Arsenie Boca și Maica Zamfira, tratarea subiectului desfrâului sublimat, al relației necanonice dintre un călugăr și o călugăriță, al desfrânării fără împreunarea cu trupul, al pazei minții, după Sfinții Părinți.

Nu cred ca ar fi avut o astfel de relatie cu Maica Zamfira, chiar daca banuiau si unii duhovnici. Iar legat de studiu mi-am spus parerea. Observatiile mele sunt legate de acea aparitie de la Muntele Athos, care era jumatate om, jumatate leu. Parintele spune ca era un sfant, dar n-am mai citit ca un sfant sa se infatiseze asa. De asemenea, harismele se dobandesc de obicei dupa un timp de despatimire, nu dintr-o data. In paranormal capacitatile se obtin dintr-o data, fara vreo pregatire a celui ce le obtine.

[stefan florin]

În prealabil postat de catalin2

Desigur ca mai multi sfinti au fost cinstiti de popor inainte de a fi canonizati. Nimeni nu a contestat faptul ca Sfantul Paisie Aghioritul e sfant, fie si numai din minunea de aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...traluceste.htm
In cazul Parintelui Arsenie Boca se pusese problema de ce se scrie despre domnia sa inainte de hotararea Sinodului, iar eu am spus ca se scrie pentru ca multa lume se inchina si e deja considerat sfant. Daca nu era un fenomen nu se scria mai nimic. La fel, daca era vorba de un alt parinte cu multe controverse se scria la fel.

dar daca e doar considerat de unii sfant (cinstit, i s-a scos si acatist) iar Arsenie Boca in realitate nu este asa cum este considerat...atunci...
ps: nu e mai bine sa se astepte hotararea Sinodului BOR?

Sunt de aceeasi parere. Si ma intreb ce inseamna acest "a astepta".
Fac asta, gandindu-ma ca: Sinodul face parte din Biserica; credinciosii care alcatuiesc "poporul" fac parte din Biserica; Domnul este parte din Biserica. Sa fie rupti de norod si de Hristos cei care alcatuiesc Sinodul? Sa nu tina cont, oare, Sinodul de mesajele care vin "de jos", dinspre norod? Sa nu tina cont Insusi Domnul de ceea ce se petrece intre si cu credinciosii?
E ca si cum in corpul nostru omenesc mintea nu ar tine cont de maini, de picioare, de ochi si de urechi etc. Nu imi imaginez cum poate vietui un astfel de organism.
Stiu ca viata unui organism viu presupune un du-te-vino continuu intre componentele lui. In baza caruia insusi creierul/mintea isi elaboreaza deciziile si comenzile...

[Dr. Victor Ardeleanu]

3. UMILENIA VS. MADONA NEAGRĂ

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Catalin, ma refeream la hulele aduse icoanelor de tip Umilenia (care seamana mult cu cele de la Ostra Brama si Czestochowa; a propos, stii ca la Vilnius vin si multi belorusi si rusi ortodocsi sa cinsteasca acea icoana, care seamana cu Umilenia, a carei canonicitate a fost validata de Sf. Serafim de Sarov) de catre dr. Ardeleanu. Nu ma refeream la Arsenie Boca. Daca e canonizat, acest fapt trebuie respectat de fiii si fiicele Bisericii, si fiecare dintre noi are dreptul la parerile proprii. Eu sunt mai degraba neutru privind aceasta problema. Ma deranjeaza isteria mediatica, caci este o exagerare, si ca orice exagerare trebuie combatuta, ca e de stanga sau de dreapta, dar parerea mea este apreciativa privind cartile scrise de acest parinte. In rest, sunt de acord cu tine.

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Iată ce negrăit de frumoasă este Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea cea Înfricoșată a creștinilor, Surpătoarea ereziilor, Risipirea amăgirii, Izbăvitoarea de demoni, Atotîmpărăteasa și Pururea Fecioara Maria:







Iată ce urât este tabloul latin, eretic, al madonei negre:





Nu degeaba Stăpâna noastră îi numea pe latini "Dușmanii Mei și ai Fiului Meu" (Sfântul Ioan IACOB ROMÂNUL (HOZEVITUL), Din Ierihon catre Sion - Trecerea de la pamant la cer, s.n., Jerusalem, 1999, <http://www.misiune-ortodoxa.ro/download/detalii/sf.-ioan-iacob-romanul-hozevitul-din-ierihon-catre-sion.html>, p. 425)

Sigur că aveți libertatea să vă placă, din punct de vedere artistic și pictura eretică, dar dacă spuneți că așa a fost Maica Domnului, ca femeia încruntată și neagră, lipsită de delicatețe și frumusețe din tabloul de mai sus, poate fără să vă dați seama, O huliți.
Aceasta doreau să atragă atenția autorii acelui studiu: nu tot ce se dedică Domnului este Sfânt, ci numai ce se dăruiește cu toată inima, lăudându-L cu bună cuviință și evlavie. Dimpotrivă, chiar dacă se dedică ceva lui Dumnezeu, dacă este mincinos sau urât Îl hulește.
După cum ne învață Sfânta Scriptură: Ier 48:10 Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă

A. Iată Maica Domnului Umilenia, icoana la care se ruga in padure Sf Serafim:







Iată madona neagră:







Sunt cu totul diferite, nu-i așa?



Autorii studiului de mai jos, au combătut madona neagră, un tablou religios eretic, după cum ne învață Sfinții Părinți.

Nu au spus nicăieri despre Umilenie.


Sfinții nu validează canonizări, ci Sfintele Sinoade.
Canoanele fără greșeală sunt doar cele validate de Sfintele Sinoade Ecumenice.
Despre această problemă găsiți un răspuns dezvoltat, în capitolele:
- Introducere
- Să nu ne mirăm sau să judecăm pe autorii cărților ProBoca
- „Pot greși Bisericile Ortodoxe de Răsărit locale (inclusiv în canonizarea unui om)?”
din studiul de mai jos:

În prealabil postat de Adevărul despre Părintele Arsenie Boca;[URL="Grozaviile neasemanate de la Draganescu si viata Parintelui Arsenie Boca in lumina Sfintilor Parinti"

[/url]

Pe care îl puteți descărca de aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...ntilor-parinti
Nici autorii studiului de mai sus nu sunt de acord cu exagerările. Amănunțimea cu care s-au străduit să dezbată fiecare detaliu din viața și învățătura Părintele Arsenie Boca este tocmai pentru a combate exagerarea extremă a mesajului de la Prislop.
Fiindcă mesajul de acolo este așa de exagerat, răspunsul este și el privit ca exagerat. Însă dacă nu ar fi arătat după Sfinții Părinți unde este devierea de la Dreapta Credință, ar fi fost acuzat de superficialitate și părere proprie sau antipatie personală. Dacă sunt acuzați acum de aceasta, când studiul este beton, după cum spune chiar admiratorul cel mai înfocat al Părintelui Arsenie Boca, ahilpterodactil, cum n-ar fi fost acuzați dacă făceau un studiu cu trei păreri firave.
Rațiunea fiind ambivalentă poate interpreta orice lucru pe dos.
De pildă dacă vedem un om îmbrăcat în negru: unii zic că e omu’ negru, alții zic că este un om în doliu, alții că este rocker, alții că este insipid (n-are gusturi bune la îmbrăcat), alții că este decent, alții că este atins de vampirism, alții că se pregătește pentru monahism, iar alții că se gândește să se pocăiască și se îmbracă oarecum în sac și cenușă. Dar dacă el poate că pur și simplu iubește culoarea neagră.
1Co 2:11 Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.
1Co 2:12 Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
1Co 2:13 Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
1Co 2:14 Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
1Co 2:15 Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
1Co 2:16 Căci „Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.
Problema Părintelui Arsenie Boca nu este ce a gândit el însuși personal pentru sine, pe care le știe numai duhul lui, ci că cele pe care le-a mărturisit public despre ce crede sfinția sa despre Dumnezeu se opun revelației dăruite nouă de Hristos prin Sfânta Predanie. Și viața sfinției sale contrazice cele mărturisite de Sfânta Biserică a fi viață de sfințenie. Tocmai cărțile îi vădesc concepția eretică despre creștinism. Ele sunt pricina (alături de pictură, și viață) pentru care nu poate fi model de sfințenie în Sfânta Biserică Ortodoxă. Fiind citite când deja avea faima de Sfânt nu au mai fost puse sub analiza Sfinților Părinți (pe care mulți nici nu îi cunosc), și au fost luate prin prejudecată drept bune (ca aparținând unui Sfânt). Dacă sunt însă cercetate în lumina Sfintei Predanii, ne înfricoșăm în ce stare de înșelare se afla.
Sfânta Biserică Ortodoxă nu se ia după zvonuri și prejudecăți. Ea, mai întâi, cercetează învățătura și viața unui om, mai importante decât curentul mass-media ce agită și stârnește pe oameni fiind cointeresată de senzațional și finanțată de puterea politică. Până nu a intrat puterea politică și mass-media în acțiune la Părintele Arsenie Boca mergeau câțiva rătăciți. Curentul nu a fost spontan, ci provocat de zvonurile că ar fi Sfânt, asociate cu minuni demonice, care la oamenii simpli se manifestă prin vise, vedenii și rezolvări spectaculoase, iar la oamenii mai contorsionați sufletește prin simțiri ce mimează umilința.
Sunt și multe alte mișcări rătăcite cu mulți adepți, de exemplu mahomedanismul, ahtiat față de Mahomed, hinduismul ahtiat față de Babaji. Dar nu sunt semn de sfințenie, ci de manipulare și lucrare demonică.
Cine are viață și învățătură Ortodoxe ireproșabile poate fi model de sfințenie, chiar dacă nu vine nimeni la mormântul lui și nu face nici măcar o fărâmă de minune, iar cine nu, și de ar sta toată lumea la coadă și ar curge valuri de minuni, acela nu poate fi model de sfințenie.