Tine mintea in iad si nu deznadajdui

[costel]

Astazi, 24 septembrie il sarbatorim pe Sfantul Siluan Athonitul. Multa vreme m-am tot intrebat de ce acest indemn? Sau sa fie un indemn particular, adresat doar Sfantului Siluan? Cineva spune ca "tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" e un cuvant de foc, alcool in stare pura, de 90 de grade. Cine-l gusta ca atare risca sa se arda: unele persoane, incercand sa se cufunde cu mintea in iad, au ajuns bolnave. Prin urmare acest cuvant trebuie adaptat situatiei proprii, capacitatilor noastre duhovnicesti si fizice. Mai mult, insusi Sfantul Siluan spune: Siluan spune "in aceasta faptuire trebuie sa ne cunoastem limitele, ca sa nu ne zdrobim sufletul, invata sa te cunosti si nu-ti impovara sufletul peste puterile lui".

In stirea de pe acest site, am gasit urmatoarele explicatii la cuvintele "tine mintea in iad si nu deznadajdui":

"a) Un raspuns mangaietor la suferinta umana. Un mod de a spune: "Viata mea e un iad, dar Dumnezeu imi spune ca si in aceste conditii dificile, nu trebuie sa deznadajduiesc".

b) Un cuvant ca expresie a crestinismului, asa cum apare in cruce - ca moarte si biruinta asupra mortii. In acest indemn, avem pe de-o parte suferinta, iadul, moartea "tine-ti mintea in iad", pe de alta parte fericirea, nadejdea, invierea "dar nu deznadajdui". Miscare care este cea a botezului nostru - moarte a omului vechi si inviere a omului nou in Hristos - dar si cea a ascezei prin care actualizam si facem sa rodeasca harul acestui botez.

c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.

Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care Dumnezeu nu este prezent, ci ca o stare duhovniceasca, o stare a sufletului cufundat in iubirea lui Dumnezeu, dar inca mult prea opac, prea inchis, prea plin de patimi pentru a-I primi lumina si a-I raspunde.

"Nu deznadajdui", sunt cuvinte prin care ni se cere sa nu cadem in patima deznadejdii, care nu e decat o alta forma, extrem de subtila, de orgoliu, de iubire de sine, a unui eu infasurat si inchis in el insusi".

Mi-a placut mult intrepretarea crestinismului ca fiind deodata cruce si inviere.

O carte foarte frumoasa si emotionanta este "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" a Sf Siluan Athonitul.

Troparul

Sfinte Preacuvioase Parinte Siluan, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Propovaduitor al iubirii lui Hristos, lumii intregi ai fost dat, de trei ori fericite, intre cuvantatorii de Dumnezeu cel prea duios, caci pe Cel smerit si bland ai vazut si inima Aceluia o ai cunoscut. Pentru aceasta, prin graiurile tale toti luminandu-ne, proslavim Duhul, Carele pe tine-au proslavit.

[Marius22]

În prealabil postat de costel

c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.

Parintele Sofronie de la Essex, ucenicul Sfantului Siluan afirma intr-o scrisoare adresata unei persoane care trecea prin grele incercari:

"Sunt cincizeci si sapte de ani de cand port rasa si, pe cat imi pare, nu am dorit a-mi neglija mantuirea, ci totdeauna cu mare teama si lacrimi am rugat pe Dumnezeu sa se milostiveasca de mine, sa-mi ierte toate pacatele si sa nu ma lepede de la asternutul picioarelor Sale.

Am incercat, cred, dupa puterile mele, sa nu nedreptatesc nici o persoana de pe Pamant; mai mult chiar, sa-mi dea Dumnezeu barbatia de a sluji cat mai multor oameni cu putinta, fara sa astept de la ei nici o plata materialnica sau duhovniceasca, ci asteptand doar de la Dumnezeu darul iertarii pacatelor mele.

Si totusi, in tot acest rastimp de mai mult de jumatate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranta, ci totdeauna am simtit in jurul meu amenintari ori cel putin stari potrivnice. In tot ceea ce incerc sa fac, chiar si in cel mai mic lucru, intalnesc totdeauna piedici de netrecut. Aproape toate portile lumii acesteia sunt mereu inchise pentru mine.

Am imbatranit si nu am inteles sensul acestor incercari. Adica: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu fata de mine, pacatosul, sau altceva se intampla? De nenumarate ori am rugat pe Dumnezeu sa-mi descopere pentru ce merg lucrurile asa, iar Dumnezeu imi raspunde necontenit cu tacere."

Acesta marturie a ucenicului mi se pare un exemplu concret al faptului ca a urmat calea Sfantului Siluan. De fapt, calea este una, fie ca zaci in multe pacate, fie ca faci cele bineplacute lui Dumnezeu. Toti trecem prin felurite ispite si grele incercari, toti cunoastem iadul ca stare duhovniceasca inca de acum, insa nu toti avem nadejde pana la sfarsit.

[C0rneliu]

În prealabil postat de costel

Astazi, 24 septembrie il sarbatorim pe Sfantul Siluan Athonitul. Multa vreme m-am tot intrebat de ce acest indemn? Sau sa fie un indemn particular, adresat doar Sfantului Siluan? Cineva spune ca "tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" e un cuvant de foc, alcool in stare pura, de 90 de grade. Cine-l gusta ca atare risca sa se arda: unele persoane, incercand sa se cufunde cu mintea in iad, au ajuns bolnave. Prin urmare acest cuvant trebuie adaptat situatiei proprii, capacitatilor noastre duhovnicesti si fizice. Mai mult, insusi Sfantul Siluan spune: Siluan spune "in aceasta faptuire trebuie sa ne cunoastem limitele, ca sa nu ne zdrobim sufletul, invata sa te cunosti si nu-ti impovara sufletul peste puterile lui".

In stirea de pe acest site, am gasit urmatoarele explicatii la cuvintele "tine mintea in iad si nu deznadajdui":

"a) Un raspuns mangaietor la suferinta umana. Un mod de a spune: "Viata mea e un iad, dar Dumnezeu imi spune ca si in aceste conditii dificile, nu trebuie sa deznadajduiesc".

b) Un cuvant ca expresie a crestinismului, asa cum apare in cruce - ca moarte si biruinta asupra mortii. In acest indemn, avem pe de-o parte suferinta, iadul, moartea "tine-ti mintea in iad", pe de alta parte fericirea, nadejdea, invierea "dar nu deznadajdui". Miscare care este cea a botezului nostru - moarte a omului vechi si inviere a omului nou in Hristos - dar si cea a ascezei prin care actualizam si facem sa rodeasca harul acestui botez.

c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.

Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care Dumnezeu nu este prezent, ci ca o stare duhovniceasca, o stare a sufletului cufundat in iubirea lui Dumnezeu, dar inca mult prea opac, prea inchis, prea plin de patimi pentru a-I primi lumina si a-I raspunde.

"Nu deznadajdui", sunt cuvinte prin care ni se cere sa nu cadem in patima deznadejdii, care nu e decat o alta forma, extrem de subtila, de orgoliu, de iubire de sine, a unui eu infasurat si inchis in el insusi".

Mi-a placut mult intrepretarea crestinismului ca fiind deodata cruce si inviere.

Sunt 3 interpretari date la inceputul cartii cu privire la aceste cuvinte. Eu, din pacate nu le mai tin minte exact...

[Traditie1]

Sensul acestor cuvinte este ca trebuie sa ne osândim la iad pentru rautatea noastra dar sa nu deznadajduim ci sa credem în mila lui Dumnezeu.

Acest gând e folosit împotriva înaltarilor mândriei si totodata prin el avansam în smerenie.

[zoridezi]

Ce ciudat, mai inainte am citit cate ceva despre viata Sfantului Siluan, nu stiam de sarbatoarea de azi...
Traditie si eu cred la fel!

În prealabil postat de costel

Astazi, 24 septembrie il sarbatorim pe Sfantul Siluan Athonitul. Multa vreme m-am tot intrebat de ce acest indemn? Sau sa fie un indemn particular, adresat doar Sfantului Siluan? Cineva spune ca "tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" e un cuvant de foc, alcool in stare pura, de 90 de grade. Cine-l gusta ca atare risca sa se arda: unele persoane, incercand sa se cufunde cu mintea in iad, au ajuns bolnave. Prin urmare acest cuvant trebuie adaptat situatiei proprii, capacitatilor noastre duhovnicesti si fizice. Mai mult, insusi Sfantul Siluan spune: Siluan spune "in aceasta faptuire trebuie sa ne cunoastem limitele, ca sa nu ne zdrobim sufletul, invata sa te cunosti si nu-ti impovara sufletul peste puterile lui".

In stirea de pe acest site, am gasit urmatoarele explicatii la cuvintele "tine mintea in iad si nu deznadajdui":

"a) Un raspuns mangaietor la suferinta umana. Un mod de a spune: "Viata mea e un iad, dar Dumnezeu imi spune ca si in aceste conditii dificile, nu trebuie sa deznadajduiesc".

b) Un cuvant ca expresie a crestinismului, asa cum apare in cruce - ca moarte si biruinta asupra mortii. In acest indemn, avem pe de-o parte suferinta, iadul, moartea "tine-ti mintea in iad", pe de alta parte fericirea, nadejdea, invierea "dar nu deznadajdui". Miscare care este cea a botezului nostru - moarte a omului vechi si inviere a omului nou in Hristos - dar si cea a ascezei prin care actualizam si facem sa rodeasca harul acestui botez.

c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.

Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care Dumnezeu nu este prezent, ci ca o stare duhovniceasca, o stare a sufletului cufundat in iubirea lui Dumnezeu, dar inca mult prea opac, prea inchis, prea plin de patimi pentru a-I primi lumina si a-I raspunde.

"Nu deznadajdui", sunt cuvinte prin care ni se cere sa nu cadem in patima deznadejdii, care nu e decat o alta forma, extrem de subtila, de orgoliu, de iubire de sine, a unui eu infasurat si inchis in el insusi".

Mi-a placut mult intrepretarea crestinismului ca fiind deodata cruce si inviere.

Frumoase cuvinte spuse de un sfint pentru sfinti.Tine mintea in iad si nu deznadajdui....
Acel iad despre care ne vorbeste parintele Siluan,dupa capul meu,se refera la cele traite de aceia care se sinucid,in general din cauza despartirii de o prietena,si ajung la acest gest disperat dintr-o lipsa a sperantei (nadejdii).In literatura din domeniu se numesc cazuri cronice de depresie (de ultimul grad)
Dar,precizez din nou,este DOAR o parere personala.

[laurschepsis]

În prealabil postat de Traditie1

Sensul acestor cuvinte este ca trebuie sa ne osândim la iad pentru rautatea noastra dar sa nu deznadajduim ci sa credem în mila lui Dumnezeu.

Acest gând e folosit împotriva înaltarilor mândriei si totodata prin el avansam în smerenie.

Doamne-ajuta!

De acord. Clar si concis. Cu singura, mica, deosebire ca as schimba ideea de osanda - care imi pare ca respira un usor aer chiar de deznadejde - cu cea de constientizare. Adica, as spune asa:

Pentru necredinta mea merit Iadul, dar lupt sa ma indrept, punandu-mi toata nadejdea in Dumnezeu.

Doamne-ajuta!

[georgeval]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

De acord. Clar si concis. Cu singura, mica, deosebire ca as schimba ideea de osanda - care imi pare ca respira un usor aer chiar de deznadejde - cu cea de constientizare. Adica, as spune asa:

Pentru necredinta mea merit Iadul, dar lupt sa ma indrept, punandu-mi toata nadejdea in Dumnezeu.

Doamne-ajuta!

Personal, cred ca este si un indemn la smerenie. Cum sa dobandesc raiul daca nu am smerenie si cum sa ma tina iadul daca sunt smerit.

[laurschepsis]

În prealabil postat de georgeval

Personal, cred ca este si un indemn la smerenie. Cum sa dobandesc raiul daca nu am smerenie si cum sa ma tina iadul daca sunt smerit.

Doamne-ajuta!

Asa este, asa a si scris fratele Traditie si eu am fost de acord. Vezi, ultima fraza:

@Traditie: Acest gând e folosit împotriva înaltarilor mândriei si totodata prin el avansam în smerenie.

Doamne-ajuta!