Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #261  
Vechi 13.09.2014, 23:48:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Thumbs up Parintele Constantin Galeriu :

Iubitilor, sa ne rugam toti sa lumineze bunul Dumnezeu in Duhul Sfant inimile noastre sa intelegem negraitele taine din aceste cuvinte. Am praznuit acum doua zile, in 14 septembrie, aflarea Sfintei Cruci, in pamant, unde fusese aruncata si ingropata. Caci a trimis imparatul Constantin - caruia i se aratase pe cer Sfanta Cruce, vestindu-i-se: “Prin acest semn vei invinge” - pe sfanta sa mama la Ierusalim, si, cu rugaciune si cautare (“Cautati si veti afla”, spusese Mantuitorul) au aflat Sfanta Cruce. Iar Patriarhul Macarie a ridicat-o, ca s-o poata vedea toata multimea. Si s-a rugat Sfanta Elena si a sarutat-o; la fel toti cei de fata. Si au strigat: Doamne miluieste. De atunci mereu, la 14 septembrie se inalta si noi toti o sarutam si zicem, cu mosii si stramosii nostri, cu crestinii de atunci, de acum 1700 de ani: Doamne, miluieste poporul si intreaga lumea Ta. Si Crucea Ta, Doamne, sa o simtim unindu-se, identificandu-se cu noi insine, caci in chipul crucii ne-ai zidit. Si Fiul lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru, cum spune Sfantul Atanasie cel Mare, a ales sa moara pe Cruce pentru acest fel unic de a muri: cu bratele deschise, imbratisand lumea. Crucea ne imbratiseaza. In finta ei adanca ea este iubire. E insasi descoperirea Dumnezeirii in Creatie si in mantuirea lumii. In toate se descopera iubirea si crucea Dumnezeului Cel vesnic, Cel nezidit, pentru noi, zidirea lui.

Suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu si in perspectivea infinitei asemanari cu El. Aceasta este definitia a tot omul. Si desi omul, prin pacat, a cazut, chipul lui Dumnezeu a ramas intiparit; e de nesters, de nedistrus. Am lepadat, cum spun Sfintii Parinti, asemanarea; dar chipul nu l-am pierdut. Chipul lui Dumnezeu fiind intiparit in noi, suntem deci partasi existentei lui Dumnezeu si, atunci, nemuritori. Caci Dumnezeu nu-si ia inapoi nici darul nici chemarea. Ramane in noi taina chipului lui Dumnezeu - chipul Crucii. In el si prin el lucram asemanarea - luand crucea Lui.

De aceea asa incepe Mantuitorul acest cuvant: €œCel ce voieste sa vina dupa Mine” – sa se uneasca real cu Mine, intru asemanarea Mea; si aceasta cu vointa. Spune dumnezeiescul Maxim Marturisitorul: Chipul din noi e de nesters, de nedistrus (nimic nu se distruge din ce a zidit Dumnezeu), iar intelepciunea si bunatatea lui Dumnezeu - adica lucrarea asemanarii - tin de vointa noastra, de libertatea noastra. Doamne, invata-ne sa ne lucram libertatea, s-o traim ca sa ne faca liberi cu adevarat. Caci adevarul ne face liberi. Si, Doamne, Tu esti Adevarul; in vointa noastra si in libertatea noastra: “Cel ce voieste sa vina dupa Mine - si aici vine un cuvant parca mai greu decat celelalte - sa se lepede de sine€.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #262  
Vechi 15.09.2014, 21:21:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Ce ne învață Sfinții Părinți despre inimă?

- Inima este centrul vieții și al sufletului nostru. Pentru aceea și Dumnezeu ne-o cere, zicând: „Fiule dă-Mi inima ta!” (Pilde 23, 26). Iar Iov zice: „Nimic nu este mai adânc decât inima omului”. Sfântul Vasile cel Mare, în cartea sa „Hexaimeron”, spune că „inima este rădăcina vieții”. Ea se zidește în toate ființele întâi și tot ea se preface în pământ, cel mai de pe urmă. Înțeleptul Solomon zice: „Cu toată străjuirea străjuiește inima ta, că într-însa sunt izvoarele vieții” (Pilde 4, 23). Altfel, inima se face izvor al morții, în loc de izvor al vieții. După Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Damaschin, inima omului este centrul a patru puteri, și anume:
Inima este centrul tuturor puterilor firești ale omului, adică puterea hrănitoare (nutritivă), seminală, crescătoare etc. Inima este și centrul puterilor sufletești ale omului, care sunt în număr de cinci, și anume: voința, rațiunea – formată din cinci părți: minte, gând, ce răsare din minte ca raza de soare, cugetare, alegere și hotărâre –, simțirea, numită și puterea poftitoare, mânia (puterea mânioasă) și cuvântul (puterea cuvântătoare).
Aceste cinci puteri se numesc puteri sufletești și își au sediul în inimă. Apoi, inima este centrul (locul) puterilor afară de fire, adică al patimilor. Păcatele și patimile se numesc afară de fire, pentru că nu au fost create de Dumnezeu, nici nu sunt din început în om. Păcatele își au sediul tot în inimă, după cuvântul Mântuitorului Care zice: Din inimă ies gândurile cele rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase, hulele... (Matei 16, 19).
Inima este încă centru suprafiresc, adică centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Sfântului Duh și al tuturor faptelor bune, care își au sediul tot în inimă. Dacă punem străjer la poarta inimii pe minte, adică gândul cel bun, el nu va lăsa să intre înăuntru păcatele celor cinci simțiri, iar patimile cele ce ies din inimă le va opri, ca să nu se prefacă în păcate. Deci, paza inimii constă în a pune gândul portar al inimii, pentru a opri orice cuget pătimaș să nu intre în inimă.
Arhimandrit Ilie Cleopa
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #263  
Vechi 18.09.2014, 23:47:01
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit ADEVARATA POCAINTA : SF. Nicodim Aghioritul

“Sa stii ca cine doreste sa-si faca livada intr-un loc salbatic are nevoie de 4 lucruri:
1) sa taie lastarii si crengile copacilor neroditori.
2) sa-i taie si sa le scoata radacinile, pentru ca daca radacinile raman, rasar apoi alti lastari.
3) in locul copacilor salbatici sa sadeasca pomi roditori.
4) sa-i pazeasca de animale si de vitregii pana le cresc radacinile, se fac mari si dau roade. Si tu, frate, ca sa dobandesti cainta adevarata ai nevoie de 4 lucruri:
1) Sa tai lastarii si crengile pacatului, adica sa fii hotarat din toata inima sa nu mai pacatuiesti niciodata si sa te tii departe de orice fapta si lucrare a pacatului, asa cum te-ai tine departe de moarte si de iad, pentru ca lastarii si crengile sunt faptele noi ale pacatului. te va tine departe de pacat vorbirea neintrerupta cu Dumnezeu, amintirea mortii, amintirea Judecatii lui Dumnezeu si a iadului, deasa marturisire si deasa impartasire cu sfintele taine, daca nu esti oprit. Mai cu seama Sfanta Impartasanie te va ajuta sa ocolesti toate prilejurile de a gresi. Te va ajuta de asemenea foarte mult daca vei evita tovarasiile rele si persoanele cu care ai pacatuit si, mai ales, acele tovarasii si prietenii care-ti fac rau sufletului.
2) Nu ajunge sa te tii departe de pacat, ci trebuie sa-i tai ramurile si mai ales sa-i smulgi radacinile, care sunt: relele inclinatii si deprinderi, ispitele, patimile, poftele si dorintele care raman inradacinate adanc in inima chiar si dupa ce te indepartezi de pacat. Ca sa-ti smulgi din inima radacinile tuturor acestor porniri, ispite si amintiri ale pacatului, trebuie sa lupti, frate. Iar daca nu vei scoate radacinile, exista primejdia ca alte pacate sa rasara si sa odrasleasca.
Si spune Sfantul Vasile cel Mare: “Asa cum, atunci cand vrei sa tai o planta dar ii lasi radacinile, ea va rasari din nou, tot asa si cel ce voieste a se curata de pacate, trebuie mai intai sa lepede pricinile pacatului, aceasta fiindca pacatele se nasc unele din altele si nu sunt despartite“.

Neincetata trebuie sa fie durerea inimii, fiindca neincetata este si pocainta. De aceea, frate, si tu trebuie sa ai mereu durere in inima. Cu cat o ai mai mult, cu atat ai si mai multa pocainta. Cum dispare durerea, cum se departeaza de la tine si pocainta, cum spune si Gheorghios Karessios dimpreuna cu ceilalti teologi. De aceea Sfantul Isaac zice ca: “nici o virtute nu este mai inalta decat pocainta, pentru ca pocainta nu se sfarseste nicicand” (Cuvantul 55).
(
)
Aceasta pentru ca in fiecare zi si in fiecare noapte pacatuim, toti oamenii, cand cu cuvantul, cand cu ganduri viclene, ganduri de hula si rusinoase, maniindu-l pe Dumnezeu. De aceea trebuie noi toti sa avem inima indurerata si zilnic sa ne caim pentru aceste pacate si sa cerem iertare de la Dumnezeu, nu numai pentru pacatele noastre trecute, ci si pentru cele de acum si pentru cele de fiecare zi.
Sfantul Isaac Sirul intareste prin cuvantul sau: “Trebuie sa stim ca in orice vreme, in aceste douazeci si patru de ceasuri cat tin ziua si noaptea, avem nevoie de pocainta” (Cuvantul 20).
Frate, daca vesnic ai in inima aceasta tristete sfasietoare, sa stii ca mult bine face sufletului, pogorand si adunand mintea in inima si nelasand-o sa-si mai aminteasca de rele si de pacate, caci se stie ca daca ne doare vreo parte a corpului, mintea noastra este acolo.
Aceasta strapungere va face inima sa verse otrava si carligul pacatului pe care le-a inghitit. O va inmuia, o va smeri si o va face sa se dezlipeasca repede de patimile si de inclinatiile pe care le dobandise prin pacat. Inima pacatosului este impietrita si nesmerita si fara strapungere nu se poate smeri si nici inmuia, cum se spune: “Inima indaratnica sfarseste rau” (Intelepciunea lui Isus Sirah 3, 26). Aceasta strapungere va urca in fata Domnului Savaot si aproape ca-L va sili sa-ti ierte pacatele, cum se spune: “Judecata mea este la Domnul si durerea mea este in fata lui Dumnezeu” (Isaia). (
)
Aceasta strapungere te va face sa mananci si sa bei altceva decat mancai si beai inainte de a te pocai, sa te imbraci si sa dormi cu totul altfel si sa-ti schimbi felul de viata. Astfel trebuie sa traiasca cei ce s-au pocait, in smerenie, adica plangand, in putinatate si in saracie. Asa cum bolnavii nu au acelasi fel de viata cu cei sanatosi, cum zice Sf. Grigorie de Nissa in Cuvantul sau despre pocainta: “Nu trebuie ca unul care spune ca este bolnav sa traiasca ca cei sanatosi, pentru ca intr-un fel traieste un bolnav si altfel un om cu sanatatea nestirbita“. Si zice tot el in alta parte: “Ii fagaduim lui Dumnezeu sa ne pocaim, dar faptele noastre nu arata ca ne ostenim si ca suferim, ci ca traim la fel cum traiam pe cand pacatuiam (
) Ne pocaim numai cu numele si nu cu fapta si cainta noastra nu da roade“.
(
)
Aceasta suferinta nu este atat de amara incat sa te duca in pragul disperarii, pentru ca o durere care duce la deznadejde trebuie alungata ca una ce vine de la diavol. Strapungerea aceasta este dulce si aduce bucurie, fiind unita cu speranta mantuirii, cu o preadulce cucernicie si smerenie, cu lacrimi si usurarea cugetului.
De aceea Sf. Ioan Scararul spune in alta parte: “Eu, atunci cand ma gandesc la smerenie sunt mirat. Cum de se impletesc suferinta si durerea cu bucuria si fericirea, ca mierea cu ceara? Ce invatam de aici? Ca smerenia si cucernicia sunt Darul Domnului si ca sufletul smerit si cucernic simte o bucurie adevarata, pentru ca Dumnezeu Insusi, in chip tainic, ii mangaie pe cei cu inima zdrobita“. (Cuvantul 7 – Despre intristare)
In sfarsit, strapungerea iti va smulge din inima deprinderile rele si obiceiul de a pacatui si iti va aduce adevarata pocainta de care vorbeste Sf. Grigorie de Nissa. Va face sa dispara cu totul nu numai pacatul in fapte, ci si dispozitia si pornirile inimii spre pacat, gandurile pacatoase, ispitele si atacurile vrajmasului asupra cugetului. “Pocainta este dezlegarea si stergerea celor ce erau inainte, faptuite sau cugetate” (Cuvant despre pocainta).
O, intristare atat de dulce ce vine din cainta cea adevarata prin harul dumnezeiesc! Intristare ce aduce bucurie si-l face pe om neispitit sau greu de miscat spre pacat. Fericita intristare ce vine din fericirea neintristata!
Ai invatat, frate:
1) cum sa tai vlastarii si ramurile pacatului, infranandu-te cu hotarare de la pacat.
2) cum sa-ti smulgi din inima radacinile pacatului avand inima intristata.
3) invata acum cum trebuie sa-ti sadesti in inima in locul copacilor neroditori si salbatici, pomi buni si roditori, sa sadesti adica virtuti in locul pacatelor. Sa sadesti smerenie in locul trufiei, infranare in locul lacomiei, milostenie in locul iubirii de arginti, blandete in locul rautatii si cruzimii, feciorie si cumintenie in locul patimilor carnii, dreptate in locul nedreptatii si al pradalniciei, adica sa dai si ce este al tau. Sa sadesti iubirea si dragostea frateasca in locul pizmei si urii, pazirea si lucrarea poruncilor lui Dumnezeu in locul calcarii.
Caci nu este de ajuns pentru mantuire, frate, si nici pentru dobandirea caintei adevarate numai sa-ti smulgi din inima radacinile pacatului si sa lasi apoi locul sterp, ci trebuie sa sadesti acolo unde a fost pacat copacii si florile virtutilor. Daca-ti lasi inima necultivata, o vor napadi iarasi spinii si copacii salbatici ai pacatului. Asa te indeamna Duhul Sfant prin gura psalmistului David. Asadar trebuie sa ocolesti relele si sa faci cele bune. “Fereste-te de rau si fa binele” (Ps. 33, 13).
4) In ultimul rand, dupa ce-ti sadesti aceste virtuti in inima, trebuie sa le ingrijesti cat de mult poti, pana ce vor prinde bine radacini, adica pana ce vor deveni obiceiuri, practicandu-le neintrerupt, asa cum mai inainte obiceiuri iti devenisera patimile si pacatele. Sa le ingrijesti pana ce vor inflori si vor rodi mantuirea, cainta adevarata si iertarea pacatelor tale. Daca nu le ingrijesti, vine samanta neghinei, diavolul, si, in timp ce dormi si n-ai habar de nimic, ti le smulge din inima si-ti pune in locul lor rautatile lui.
Iarasi, daca nu sadesti aceste virtuti cu toata grija, se intorc patimile. De aceea, parintii au numit patimile “cele care se intorc usor“. Si cand se intorc si gasesc tarina inimii cultivata si lucrata, prind radacini mai usor decat cele dintai si astfel “si starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decat cea dintai” (Matei 12, 45), lucru care, iubite, sa nu ti se intample niciodata.
Acestea patru alcatuiesc, frate, adevarata pocainta. Prin ele o poti dobandi. Biserica Il roaga pe Dumnezeu in cateva rugaciuni anume randuite, sa ne dea dar: “Binevoieste a ne aduce la pocainta cea adevarata“. Acestea sunt roadele ei. Ele sunt dovada ca Dumnezeu ti-a iertat cu adevarat pacatele si s-a impacat cu tine€.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 18.09.2014 at 23:49:27.
Reply With Quote
  #264  
Vechi 20.09.2014, 00:20:33
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Oamenii au căzut în necredință fiindcă nu se roagă



Oamenii au căzut în necredință fiindcă s-au lipsit cu totul de duhul rugăciunii sau fiindcă nu-l au și nu l-au avut niciodată, într-un cu*vânt, pentru că nu se roagă. De aceea inima unor asemenea oameni devine câmpul în care poate lucra în voie Stăpânul lumii acesteia, diavolul. El este și stăpânul lor. Aceștia nu s-au rugat și nu se roagă Domnului să coboare asupra lor roua harului dumnezeiesc (iar de darurile Domnului au parte doar cei ce le cer).

Inimile întinate după fire, lipsite de roua însuflețitoare a Duhului Sfânt se usucă și astfel, pălite de o teribilă arșiță, cad, până la urmă, mistuite de flăcările infernale ale necredinței și ale patimilor de tot felul, diavolul neștiind să facă altceva decât să ațâțe patimile, cele care întrețin acest foc grozav; el saltă de bucurie văzând cum pier nefericitele suflete, cele răscumpărate cu sângele Domnului, al Celui ce i-a surpat puterea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viața mea în Hristos)


TREI LUCRURI TE VOR ÎNSOȚI PRIN VIAȚA ACEASTA ÎNSPRE CEA VIITOARE:
• O MINTE DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU
• O INIMĂ CINSTITĂ
• UN SUFLET SMERIT

FIE CA BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ ÎNVREDNICEASCĂ SĂ DOBÂNDIȚI TOATE ACESTEA ȘI SĂ VĂ FIE DE MARE FOLOS SPRE MÂNTUIRE!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #265  
Vechi 22.09.2014, 17:47:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Frații mei iubiți, mari și negrăite sunt bunătățile sfinților, covârșind orice minte și cuvânt, căci ei sunt moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori ai lui Hristos. Căci le-a gătit lor Stăpânul slava Ierusalimului celui de sus, sălașurile cerurilor cele nestricăcioase și celelalte bunătăți care sunt greu de tâlcuit și greu de povestit celor de pe pământ. Nici nu le-a primit pe acestea auzul, nici nu ne-a bănuit sau văzut duhul.
Asupra acestora aplecându-se drepții și moștenind prin testament făgăduințele cele bune, suspinând, plâng cu amar, nesuferind să vadă o așa de mare slavă a bunătăților celor gătite lor, căindu-se și numai dacă ar grăi ceva către aproapele sau s-ar folosi de ceva dintre cele de pe pământ, fiindcă Dumnezeu revarsă din belșug bogății asupra celor ce-L iubesc pe El, bun fiind și bine făcând celor buni, după cum Însuși mărturisește, zicând: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”.


Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #266  
Vechi 24.09.2014, 22:19:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit O rețetă a Sf. Efrem Sirul

O rețetă a Sf. Efrem Sirul pentru opt boli ale sufletului Cele opt gânduri din care vine tot ce-i rău și din care omul nostru lăuntric se îmbolnăvește adânc și de moarte sunt următoarele: lăco­mia pântecelui, curvia, iubirea de arginți, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deșartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.

Și tu, fiule, dacă vrei să birui lăco­mia pântecelui, să îndrăgesti înfrânarea, să ai frică de Dumnezeu, și vei birui. Dacă vrei să birui curvia, să îndrăgești privegherea și însetarea, să te gândești întotdeauna la moarte și sa nu stai niciodata de vorbă cu femeile, și vei birui.

Dacă vrei să birui iubirea de arginți, să îndragești neagonisirea și necheltuirea.

Dacă vrei să birui mânia, să ții minte cum Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a mâniat pe evrei, cu tot răul pe care I l-au făcut, ci chiar S-a rugat pentru ei.

Dacă vrei să birui întristarea nepotrivită, să nu te mâhnești nicicând pentru cele vremelnice, ci dacă te vor răni cu vorba, sau nu îți vor da pace, sau te vor necinsti, nu te întrista, ci, dimpotrivă, bucură-te. Întristează-te doar când păcătuiești, dar și aici să păstrezi măsura, ca să nu cazi în deznădejde și să pieri.

Dacă vrei să birui trândăvirea, îndeletnicește-te macar o scurtă vreme cu vreo rucodelie, sau citește, sau roagă-te deseori.

Dacă vrei să birui slava deșartă, să nu iubești laudele, nici cinstirile, nici hainele bune, nici șederea pe locurile de frunte, nici întâietățile, ci, dimpotrivă, să te bucuri atunci când ești ocărât și defaimat în chip mincinos, și să te mustri pe tine însuți, zicându-ți că ești mai păcătos decât orice om.

Dacă vrei să birui trufia, orice ai face, să nu zici că lucrul acela s-a făcut cu puterile tale, ci fie că postești, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol sau îngenunchezi adesea făcând metanii, să spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu acoperământul lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea”…

Nimic nu poate fi mai simplu și accesibil decât această rețetă a lui Efrem împotriva celor opt boli ale sufletului – iar pentru ca ea să fie mai puternică și mai eficace, adaugă rugăciunea ace­luiași Efrem: “Doamne și Stăpânul vieții mele! Duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie, iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei daruiește-mi mie, slugii Tale.”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #267  
Vechi 25.09.2014, 23:45:26
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Pana cand ne vom zbate si ne vom chinui?
Sfantul Siluan Athonitul:

“Adeseori e ca si cum Domnul nu ne aude; dar aceasta e numai pentru ca suntem mandri si cerem ceea ce nu ne este de folos. Chinuitor lucru este a recunoaste mandria in noi insine, dar Domnul lasa pe cel mandru sa se zbata chinuindu-se in neputinta sa pana ce se smereste“.
“Pentru ce sufera omul pe pamant, pentru ce duce necazuri si indura rele?Suferim pentru ca nu avem smerenie. In sufletul smerit viaza Duhul Sfant si El da sufletului libertatea, pacea, iubirea si fericirea“.
“Tu zici: ‘Viata mea e tare amara‘. Dar eu iti voi spune, sau mai degraba Domnul Insusi iti spune: ‘Smereste-te si vei vedea ca, spre uimirea ta, nenorocirile tale se vor preface in odihna si vei spune: ‘De ce ma chinuiam si intristam atat altadata?‘ ‘

Acum insa esti bucuros pentru ca te-ai smerit si harul lui Dumnezeu a venit; acum, chiar daca ai sedea singur in saracie, bucuria nu te va parasi, pentru ca ai in suflet pacea despre care a zis Domnul: ‘Pacea Mea dau voua‘ (Ioan 14, 27). Asa da pace Domnul oricarui suflet smerit”.!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #268  
Vechi 27.09.2014, 15:28:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Thumbs up Metaniile și rugăciunea

Numărul metaniilor este mai bine să nu-l determinați, nici timpul. Rugați-vă, făcând metanii, atât timp cât cere inima și nu vă împotriviți ei, căci vrăjmașul se va apropia, zicându-vă: „Te-ai rugat mult...” Metaniile sunt o lucrare trupească. Cu ele trebuie să uniți gândul la Dumnezeu și sentimentul către El. Metaniile sunt ajutorul rugăciunii, nu rugăciunea însăși. Rugăciunea este înălțarea mintii și a inimii către Dumnezeu.


Sfântul Teofan Zăvorâtul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #269  
Vechi 29.09.2014, 21:10:58
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

DIN ZICERILE PARINTELUI ARSENIE BOCA-
Explicate de Parintele Teofil Părăian

"Mă, nu toti din lume se prăpădesc, nici toti din mănăstire se mîntuiesc"

Avea o putere de sinteă deosebită, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul într-o chestiune. Cînd îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Si de la el au rămas si cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, cînd l-am întîlnit eu pentru prima dată, mi-a si spus un cuvînt, o formulă. Zice: "Mă, nu toti din lume se prăpădesc, nici toti din mănăstire se mîntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.

"Nici abuzul, nici refuzul"

In legătură cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".

"Cu mine de două ori trebuie să se întâlnească omul
"

Părintele zicea că de două ori trebuia să se întîlnească omul cu el: o dată cînd îi spune si a doua oară la moarte, să-i spună dacă a făcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are sã meargă cum merg unii ca să-i spună unul, ca să-*i spună altul, că un cuvînt de folos, că nu stiu ce
 si*apoi adună la cuvinte de folos si nu împlineste nimic!

"Cine face curte nu face carte"

Părintele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".

"Nasteti-vă sfinti!"

Parintele Arsenie îi îndemna pe oameni să nască sfinti. Bineînteles că pentru a naste sfinti trebuie să fi sfînt sau trebuie să tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cînd începem să ne ocupăm de noi însine, putem să ne cunoastem, să aflăm negativele noastre, să cunoastem încărcătura dată de altii si pusă în noi, s-o rezolvăm, dar aceasta cere timp si osteneală.

"Să-ti feresti capul de frig si de prostie!"

E un cuvînt care merită să fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau să braveze si nu se gîndesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Să luăm deci aminte la cuvîntul de mai sus si să-l împlinim în cele două laturi ale lui.

"Conceptia de viată crestină"

Cîtă o avem, ne statorniceste în gîndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a îndumnezeii firea, prin harul si îndurările si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cîte le avem la îndemînă, aerul, aerul bun, hrana ratională, somnul si energia vitală, pe care nu vrem să o risipim pe plăceri, ci vrem s-o canalizăm spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea părintele Arsenie, care a formulat îndreptarul de viată, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea să ia aminte la el.

"În mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă"

Asa obisnuia să spună părintele Arsenie, care urmărea pentru oameni o minte dreaptă si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bună. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmpl des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinătorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul să vadă o pictură a părintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, pictură în fata căreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta. Mintea se strîmbă în urma patimilor si se îndreaptă pe măsura curătirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă". Asta le place la multi, am băgat de seamă că le place. Cînd le spun că Părintele a zis că "în mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru că îsi dau seama că asa e. Numai că e greu să stii cînd ti-e mintea strîmbă.

"Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă"

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasă sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesară si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rămîne la informatie înseamnă doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînă la inimă mai e o cale lungă, "cea mai lungă cale".

"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

Cuvîntul acesta ne aduce aminte de un cuvînt asemănător, cu circulatie mai ales în lumea din Apus: "Un sfînt trist este un trist sfînt". Părintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastră fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi si ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11).

"Bobul lui se preschimbă în tăciune, iar el se crede grîu nedreptătit"

Asa caracteriza părintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu caută si nu primeste îndreptarea, ci îsi explică el mai bine cele pentru sine condamnînd pe cei ce vreau să-l îndrepte. Începutul oricărei îndreptări este să-ti recunosti greseala. "Cînd greseala s-a făcut în tine asezare si adevăr" – cînd o ai ca drepindere si o mai si justifici – atunci "nu mai e greseală ci e păcat de moarte". Într-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fără să si fie de fapt, nu mai e bob de grîu, ci doar tăciune.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 29.09.2014 at 21:13:03.
Reply With Quote
  #270  
Vechi 01.10.2014, 22:38:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Thumbs up



Acoperământul Maicii Domnului cel mai lat decât norul

Câtă slavă are Maica Domnului! Auziți ce spune în Acatistul Sfântului Acoperământ: €žBucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul". Un nor poate să acopere un oraș, o țară, dar Maica Domnului cu acoperământul și cu mila ei acoperă toate popoarele lumii, că atâta putere a primit de la Mântuitorul.

Câtă slavă are Maica Domnului! Auziți ce spune în Acatistul Sfântului Acoperământ:€žBucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul". Un nor poate să acopere un oraș, o țară, dar Maica Domnului cu acoperământul și cu mila ei acoperă toate popoarele lumii, că atâta putere a primit de la Mântuitorul. Oricine și oriunde o cheamă: în pădure, în pustie, la câmp, în cetate, în casă, la închisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru că este pusă acoperitoare și mijlocitoare a întregii lumi către Dumnezeu.


Părintele Cleopa Ilie
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare