Versetul de azi

[georgeval]

"Dar venindu-si in sine"- in alte editii "venindu-si in fire"- ca dovada ca pacatul este o miscare contrara firii, "patimile sunt o miscare irationala, impotriva firii"-Sfantul Maxim Marturisitorul.

[Marius22]

"Si cand s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe si la Betania, langa Muntele Maslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Sai, si le-a zis: «Mergeti in satul care este inaintea voastra si, intrand in el, indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l si aduceti-l. Iar de va va zice cineva: De ce faceti aceasta? Spuneti ca Domnul are trebuinta de el si indata il va trimite aici».

Deci au mers si au gasit manzul legat la o poarta, afara, la raspantie, si l-au dezlegat. Si unii din cei ce stateau acolo, le-au zis: «De ce dezlegati manzul?». Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, si i-au lasat. Si au adus manzul la Iisus si si-au pus hainele pe el si Iisus a sezut pe el.

Si multi isi asterneau hainele pe cale, iar altii asterneau ramuri, pe care le taiau de prin gradini. Iar cei ce mergeau inainte si cei ce veneau pe urma strigau, zicand: «Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului! Binecuvantata este imparatia ce vine a parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!». Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece.“ (Marcu 11, 1-11)

[Marius22]

Apostolul zilei: "Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El. Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este. Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela curat este. Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea. Si voi stiti ca El S-a aratat ca sa ridice pacatele, si pacat intru El nu este. Oricine ramane intru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni sa nu va amageasca. Cel ce savarseste dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului." (I Ioan 3, 1-8)

Comentariul Sfantului Teofan Zavoratul:

"Ieri, pilda fiului risipitor ne-a indemnat sa ne intoarcem de la neoranduiala la calea cea buna. Acum, Sfantul Apostol Ioan ne insufleteste sa facem acelasi lucru, adeverind ca de vom face asa, atunci cand se va arata Domnul, asemenea Lui vom fi. Ce lucru se poate masura cu aceasta cinste?! Presupun ca auzind acest lucru, te vei aprinde de dorinta de a-l dobandi si tu. Lucru bun si mai trebuincios decat orice!

Dar nu intarzia sa si purcezi pe calea ce duce la aceasta. Citeste mai
departe: "oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela Curat este". Este ceva la tine care are nevoie de curatire? Fireste, si inca nu din cele mai marunte lucruri. Grabeste-te deci, fiindca acolo unde este Domnul nu va intra nimic necurat. Nici nu te infricosa insa de osteneala ce se cere, caci Domnul insusi iti va fi ajutator in toate. Tot ce trebuie sa faci este sa doresti asta cu osardie si sa te intorci catre Domnul pentru ajutorul trebuincios. La stradaniile tale se va adauga puterea Lui harica, iar treaba va merge lesne si cu spor. Nu e nici un pacat care sa biruiasca milostivirea lui Dumnezeu: tot asa, nu e nici o necuratie sufleteasca in stare sa stea impotriva puterii harice mistuitoare a acestei milostiviri, in ce te priveste, trebuie doar sa nu doresti aceasta necuratie, sa te straduiesti pe cat iti sta in putere sa te rupi de ea si sa alergi la Domnul cu credinta."

[vsovi]

În prealabil postat de georgeval

Luca 15, 11-32

11. Un om avea doi fii.

12. si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. si el le-a impartit averea.

13. si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.

14. si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.

15. si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.

16. si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.

17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!

18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;

19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.

20. si, sculandu-se, a venit la tatal sau. si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.

21. si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.

22. si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;

23. si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;

24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. si au inceput sa se veseleasca.

25. Iar fiul cel mare era la tarina. si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.

26. si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.

27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.

28. si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.

29. insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.

30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.

31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.

32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.

Shtitzi ce observ din text, ca aici Domnul Hristos, explica legea a II a decalogului... a voiei din om care este Tatal celor doi fii, voie care se imparte in doua voi disticte, dar care defapt ambele salashluiesc in noi, caci pacatosul, adica cel ce asculta pilda este amandoi fiii la un loc, caci este vorba despre voia dreptatzii shi smereniei din dragoste de la Tatal care se transforma in voia falsei dreptatzi din lene, lacomie shi trufie...

apoi:

-se repeta de doua ori unele lucruri pentru a ne atrage atentzia ca este vorba de a doua porunca a decalogului, despre cei ce iubesc pe Tatal shi pazesc poruncile Sale, deci se repeta:
"Tata, am gresit la cer si inaintea ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau." dar cand marturiseshte fiul cel mic lipseshte partea aia in care cere sa slujeasca shi el, deci fusese tzinut ca un boier inainte, fara sa fie nevoit sa faca nimic la casa Tatalui lor, iar cu toate astea nu fusese multzumit ci el poftise shi dorise alte lucruri, alte credintze, alte iubiri, alte fecioare, lucruri straine, femeia straina...

-se observa ca averea pentru ei a fost impartzita ambilor, deci ambii shi-au primit partea atunci la inceput, cand a cerut fiul cel mic, astfel ca averea fusese impartzita.

-se observa ca tatal probabil il urmarise pe cel mic intrucat haina cea dintai shi incaltzamintele dintai shi inelul shi ce mai avusese el, Tatal le rascumparase de la cei carora le vanduse fiul cel mic intrucat le avea shi cu ele a cerut sa fie imbracat Fiul cel mic, shi pentru el ingrashea vitzelul deci avand incredere in sfintzenia lui shi nadajduind in intoarcerea lui, nelepadandu-l din sufletul sau...

-se observa ca vitzelul ingrashat era pregatit pentru petrecere, pentru o sfanta ceremonie, pentru sarbatoare, asemenea ritualurilor din VT, deci se arata semnificatzia sarbatorii... invierea shi aflarea fiului pierdut...

-apoi se observa ca fiul cel mare care avea pamantul shi averea lui caci ca shi cel mic ishi primise partea, dar totushi se comporta cu ale Tatalui sau ca shi cand ar fi fost ale lui, deci el era un fel de stapan peste cele ale tatalui sau. Astfel el s-a nemultzumit aratandu-se ca un slujitor care nu a ieshit din cuvantul Tatalui, deshi din ce spune se vede clar ca el se considera deja stapan peste toate, nu numai ale sale pe care le-a primit cu ocazia impartzirii averii, ci pe toate ale Tatalui, inclusiv peste vitzelul cel ingrashat, shi peste tzarinile tatalui chiar daca ishi primise partea shi inca tatal sau nu murise ca sa mearga averea Tatalui la primul nascut adica fratelui mai mare... cum era obiceiul, deci el il considera pe tatal Sau deja ca shi mort, precum shi pe fiul lui cel mic.

shi se repeta oarecum schimbat shi fraza aceasta care argumenteaza shi motiveaza in sensul indreptatzirii fratelui mai mare, in sensul de a lasa dupa el, de a-i sadi in suflet linishtea shi pacea, impacarea intre fii:
"Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. " unde s-a inlocuit "fiul meu" cu "fratele tau"...

dar din text reiese faptul ca din pricina lacomiei fratelui mai mare nici macar nu il mai considera frate pe cel mic din pricina fricii ca nu cumva daca tatal a primit din nou pe fiul mai mic sanatos, caci boala era dovada greshelii shi ca nu mai merita nimic, deci tatal primindu-l sanatos, fiul cel mare se temea ca ii va da din avere, urmand o noua reimpartzire a averii ramase in posesia tatalui peste care fiul cel mare se pusese stapan... pe care tatal ca sa-l linishteasca ii spune ca are dreptate ca fiul acela a greshit shi ca averea v-a ramane celui vrednic, adica acelui care va pastrabine ce este de la Tatal...

deci este o pild despre interior omului, despre voia ta, a omului pacatos, a fiului risipitor format prin adunarea celor doua dureri laolalta: fiul mic cel plecat+fiul mare care n-a intrat = tu shi voia ta care provine din voia tatalui prin invartoshare.....

dar se arata cine este mai degraba cel ce ajunge sa faca voia Tatalui, caci mai degraba fiul ce dorea shi jinduia dupa rosh+potcoave=roshcoavele porcilor, mai degraba el v-a intra la nunta, in Imparatzie decat fiul cel mare care a ramas acasa shi a vazut shi a ascultat shi a facut toate intocmai ca tatal sau, dar care shi-a pierdut ceva, ii lipsea totushi ceva shi s-a facut singur stapan peste cele ale Tatalui... dar pana la urma n-a reushit sa primeasca voia Tatalui, caci totushi la momentul culminant s-a dovedit neputincios in a primi... bucuria shi sarbatoarea... decat sa-shi faca propria sa voie ce venea din falsa nemultzumire din barna ochiul sau ce se credea preavrednic... nevazand ca este tiran, hotz, mincinos, rau, orb, ticalos, rece, lacom, nedrept, nerecunoscator, certaretz, nemultzumit shi hulitor deci cu mult rau shi mult mai mort decat fratele sau care inviase...

deci pilda este despre voia Tatalui shi despre ispita invartosherii ei in fiu din lene shi desfranare la cel mic shi din lacomie shi nemultzumire la cel mare, caci cel mare se simtzea nedreptatzit la sfarshit tot asha cum se simtzise cel mic la inceput.

[vsovi]

În prealabil postat de Marius22

"Si cand s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe si la Betania, langa Muntele Maslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Sai, si le-a zis: «Mergeti in satul care este inaintea voastra si, intrand in el, indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l si aduceti-l. Iar de va va zice cineva: De ce faceti aceasta? Spuneti ca Domnul are trebuinta de el si indata il va trimite aici».

Deci au mers si au gasit manzul legat la o poarta, afara, la raspantie, si l-au dezlegat. Si unii din cei ce stateau acolo, le-au zis: «De ce dezlegati manzul?». Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, si i-au lasat. Si au adus manzul la Iisus si si-au pus hainele pe el si Iisus a sezut pe el.

Si multi isi asterneau hainele pe cale, iar altii asterneau ramuri, pe care le taiau de prin gradini. Iar cei ce mergeau inainte si cei ce veneau pe urma strigau, zicand: «Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului! Binecuvantata este imparatia ce vine a parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!». Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece.“ (Marcu 11, 1-11)

shi asha a intrat in Ierusalim, pe un asin, facand o paralela cu Aveshalom, cel ce ascultase de Ahitofel shi Shaba, shi astfel aratand din nou ca este un Mantuitor shi pentru acel fiu al Lui David care n-a mai avut parte de pocaintza intrucat fusese ucis de catre unul din cele trei Capetenii ale Regelui care n-a ascultat porunca regelui...

Deci a dorit probabil sa arate ca Mantuirea este a tuturor celor pierdutzi cum a fost Abesalom... aratand ca asha este fiu a lui David prin faptul ca David avusese dreptate sa ceara sa nu fie omorat Abesalom care a murit pentru ca defapt pacatele lui Abesalom erau consecintzele pacatelor lui David shi ale ascultarii de Ahitofel... deci a murit fara sa aiba parte de pocaintza shi astfel a proorocit domnul cu ce moarte are sa moara pentru pacatoshi, caci Israel are sa-l confunde cu Aveshalom, shi Iuda Iscarioteanul a implinit scriptura caci vazand ca sfatul sau a fost greshit shi-a pus capat zilelor asemena lui Ahitofel... care asha il sfatuia pe Abesalom ca shi cum ar vorbi de la Cuvant... deci era un prooroc mincinos... precum shi Iuda s-a inshelat pe sine......

dar shtim cum a murit Abesalom pedepsit de un stejar asemnea stejarului unde Avraam shi Sara a primit pe Domnul...

deci era prins dar slujitorii regelui n-au ascultat de Rege... deshi Abesalom, n-a avut niciovina, nu se afla in el nedreptate, decat fusese in orbire shi ratacire... ridicandu-se impotriva tatalui Sau, ravnind la conducerea regatului... Rege David care fusese blestemat de la Domnul pentru ca a facut din Casa Sa o casa asemena Casei Lui Saul... iar David primind umilintza nu l-a omorat pe acela ci a cautat sa se pocaiasca deoarece era conshtient ca aceasta imensa varsare de sange ce s-a facut in popor se datora lui shi pacatelor sale...

Deci iata cum Hristos il indreptatzeshte pe regele David aratand-se calare pe asin, asha cum murise fiul lui David cel drept pe care l-a pierdut Regele din pricina neascultarii capeteniilor Sale... shi care nu ajunsese la pocaintza...

deci am impresia ca Hristos ne arata prin asta ca este Imparatul Mantuirii inclusiv pentru fiii cei rai shi razvratitzi.... dar shi o sfanta proorocie a felului cum va urma sa moara prin confuzia celor dreptzi confundandu-l cu un fiu razvratit cu Abesalom, cu un fiu ce asculta de sfatul unui Ahitofel, prooroc mincinos iar Iuda Iscarioteanul a implinit scriptura ca sa confirme ca el il sfatuise... sa se introneze rege.... peste Israel... neprimind jertfa din dragoste a Fiului shi pentru el... shi astfel vrand ca sa demonstreze ca Domnul nu s-a jertfit din dragoste din moment ce unul a pierit, s-a pierdut... s-a dat pierzarii... deci iata cum IScariotul defapt aratandu-se ca un mare credincios, caci credea ca Ierusalimul il va primi ca Rege, ca Imparat pe Hristos shi uneltea acestea, defapt el nu credea in Hristos, intrucat nu a primit chemarea la pocaintza shi iertarea de la Domnul inainte de a se spanzura.... deci era defapt un necredincios pana la urma...

iar semnificatzia hainelor puse pe asin, a hainelor aruncate inainte de catre popor semnifica primirea de catre ei ca Rege, ca mai mare, ca sa Domneasca peste ei, precum Duhul Sfant peste inimile lor... dar iata ca dupa putzina vreme, cand a venit furtuna, incercarea... au intrat cu totzii in ispita shi de frica iudeilor shi a romanilor s-au lepadat rand pe rand... multzime de popor... popor sfant...

[tigerAvalo9]

Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fãrãdelege; numai dreptatea scapã de la moarte.
Domnul nu lasã sã piarã de foame sufletul celui drept; însã el respinge lãcomia celor fãrã de lege.
Mâna lenesilor pricinuieste sãrãcie, iar mâna celor întelepti adunã avutii. Cel ce adunã în timpul verii este un om prevãzãtor, iar cel care doarme în vremea secerisului este de ocarã.
Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperã fata celor fãrã de lege. Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiti va fi blestemat.
Cel cu inimã înteleaptã primeste sfaturile, iar cel nebun grãieste vorbe spre pieirea lui.
Cel ce umblã întru neprihãnire umblã pe cale sigurã, iar cel ce umblã pe cãi lãturalnice va fi dat de gol.
Cel ce clipeste din ochi va fi pricinã de supãrare; iar cel care ceartã cu inimã bunã asazã pacea.
Izvor de viatã este gura celui drept, dar gura celor fãrã de lege, izvor de nedreptate.
Ura aduce ceartã, iar dragostea acopere toate cusururile.
Pe buzele omului priceput se aflã întelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuintã.
Cei întelepti ascund stiinta, iar gura celui fãrã de socotintã este o nenorocire apropiatã.
Avutia este pentru cel bogat o cetate întãritã; nenorocirea celor sãrmani este sãrãcia lor.
Agonisita celui drept este spre viatã; roadele celui fãrã de lege spre pãcat;
Cel ce pãzeste învãtãtura apucã pe calea vietii, iar cel ce leapãdã certarea rãtãceste.
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce rãspândeste defãimarea este un nebun.
Multimea cuvintelor nu scuteste de pãcãtuire, iar cel ce-si tine buzele lui este un om întelept.
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fãrã de lege este lucru de putin pret. Buzele celui drept cãlãuzesc pe multi oameni, iar cei nebuni mor din pricinã cã nu sunt priceputi.
Numai binecuvântarea Domnului îmbogãteste, iar truda zadarnicã nu aduce spor.
Ca o pricinã de bucurie este pentru nebun sãvârsirea unei fapte rusinoase; la fel este cu întelepciunea pentru omul priceput. De ceea de ce se teme cel nelegiuit nu scapã, iar cererea celor drepti (Dumnezeu) o împlineste. Precum trece furtuna, asa piere si cel fãrã de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintitã.
Precum este otetul pentru dinti si fumul pentru ochi, asa este omul lenes pentru cei ce-l pun la treabã.
Frica de Dumnezeu lungeste zilele (omului), iar anii celor fãrã de lege sunt putini.
Nãdejdea celor drepti este numai bucurie, iar nãdejdea celor pãcãtosi sfârseste în rãu.
Calea Domnului este o întãriturã pentru cel desãvârsit si o prãbusire pentru cei ce sãvârsesc fãrãdelegi.
Niciodatã cel drept nu se va clãtina, iar cei nelegiuiti nu vor locui pãmântul. Gura celui drept rodeste întelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunãvoirea, iar gura pãcãtosilor strâmbãtatea.

[tigerAvalo9]

Scuzati,a fost o eroare in textul de mai sus.

[tigerAvalo9]

Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. (Apoc. 22, 13)
Ştiu faptele tale; [COLOR=red]că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea[/COLOR]. (Apoc. 3, 15-16)
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul. (Apoc.1, 8 )
Iubiţilor, vă îndemn ca pe [COLOR=red]nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ[/COLOR], să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. (1 Petr. 2, 11)
[COLOR=red]Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. [/COLOR](1 Petr. 2, 16)
[COLOR=red]Podoaba voastră să[/COLOR] nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să [COLOR=red]fie omul cel tainic al inimii[/COLOR], întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 3-4)
Ci [COLOR=red]pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre[/COLOR] şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră. (1 Petr. 3, 15)
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că [COLOR=red]dragostea acoperă mulţime de păcate[/COLOR]. (1 Petr. 4, 8 )
[COLOR=red]Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită[/COLOR]. (1 Petr. 5, 8 )
Aceasta ştiind mai dinainte că [COLOR=red]nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia[/COLOR]; [COLOR=red]pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt[/COLOR]. (2 Petr. 1, 20-21)
[COLOR=#ff0000]Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.[/COLOR] (2 Petr. 1, 1-3)
[COLOR=#ff0000]Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. [/COLOR](2 Petr.2. 9)
Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, [COLOR=red]fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte.[/COLOR] (2 Petr.2. 19)
Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: [COLOR=red]că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El[/COLOR]. (1 Ioan 1, 5)
[COLOR=red]Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat,[/COLOR] [COLOR=red]dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită[/COLOR]. [COLOR=red]Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El [/COLOR](1 Ioan 2, 5)
[COLOR=red]Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric [/COLOR]până acum. [COLOR=red]Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el.[/COLOR] [COLOR=red]Iar[/COLOR] [COLOR=red]cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.[/COLOR](1 Ioan 2, 9-11)
[COLOR=red]Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;[/COLOR] [COLOR=red]pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.[/COLOR] [COLOR=red]Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.[/COLOR] (1 Ioan 2, 15-17)
[COLOR=red]Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte[/COLOR]. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. [COLOR=red]Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.[/COLOR](1 Ioan 3, 8-10)
[COLOR=red]Noi[/COLOR] ştim că [COLOR=red]am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte[/COLOR]. [COLOR=red]Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni[/COLOR] şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu ? Fiii mei, [COLOR=red]să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.[/COLOR] [COLOR=red]În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, [/COLOR]Fiindcă, [COLOR=red]dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate[/COLOR]. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem. Şi [COLOR=red]aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă[/COLOR]. [COLOR=red]Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.[/COLOR] (1 Ioan 3, 14-24)
Iubiţilor, [COLOR=red]nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu[/COLOR], fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume. [COLOR=red]Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.[/COLOR] Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Iubiţilor, [COLOR=red]să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu[/COLOR]. [COLOR=red]Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.[/COLOR] Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. [COLOR=red]Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.[/COLOR] [COLOR=red]Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.[/COLOR] Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi[COLOR=red]. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.[/COLOR] Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta. [COLOR=red]În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.[/COLOR] [COLOR=red]Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este ! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.[/COLOR] Şi această poruncă avem de la El: [COLOR=red]cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.[/COLOR] (1 Ioan 4, 1-21)
[COLOR=red]Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El.[/COLOR] [COLOR=red]Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui.[/COLOR] Căci [COLOR=red]dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.[/COLOR] [COLOR=red]Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră.[/COLOR] (1 Ioan 5, 1-4)
[COLOR=#ff0000]Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.[/COLOR] (1 Ioan 5, 7)
[COLOR=red]Nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu.[/COLOR] (3 Ioan 1, 11)

Marcu 14, 10-42

10.Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus.
11.Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.
12.Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile?
13.Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el.
14.Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?
15.Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi.
16.Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile.
17.Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
18.Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
19.Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu?
20.Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.
21.Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.
22.Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu.
23.Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi.
24.Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.
25.Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26.Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.
27.Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile".
28.Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
29.Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu.
30.Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
31.El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi.
32.Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.
33.Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
34.Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.
35.Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
36.Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
37.Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas?38.Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
39.Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
40.Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.
41.Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42.Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.

[tigerAvalo9]

1Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
2Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros", lui Dumnezeu.

3Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

4Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.
[COLOR=#800080][/COLOR]
5Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

6Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
[COLOR=#0000ff]I[/COLOR]
7Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
8Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
[COLOR=#800080][/COLOR]
9Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
[COLOR=#800080][/COLOR]
10Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
11şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
[COLOR=#800080][/COLOR]
12Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
13Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina.
[COLOR=#800080][/COLOR]
14De aceea zice: "Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina."
[COLOR=#800080][/COLOR]
15Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
16Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
[COLOR=#800080][/COLOR]
17De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
18Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
19Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
20Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

21Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
[COLOR=#800080][/COLOR]
22Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
23căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
24Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
[COLOR=#800080][/COLOR]
25Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
[COLOR=#800080][/COLOR]
26ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
[COLOR=#800080][/COLOR]
27ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
28Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. <A name=5.29>
29Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; <A name=5.30>
30pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
31De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup".
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
32Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). - <A name=5.33>33Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat


Efeseni