despre ras

[Saurian]

Am si eu o intrebare: e pacat sa razi? Din cate stiu Sf. Parinti spun ca rasul e al dracilor sau ca nu are voie calugarul sa rada. Dar totusi? De ce a lasat Dumnezeu rasul? Cunosc unele persoane care au un chip atat de frumos cat sunt pusi pe glume si pe ras ( si cand spun ca sunt pusi pe glume ma refewr la glume nevinovate prin care sa nu jigneasca pe altii ). Uneori mi se intampla cand ma duceam la parintele duhovnic sa-l intrebe unele probleme despre viata duhovniceasca iar cand ma intorceam acasa ma apuca un ras de bucurie. Parca imi venea sa rad de prostia mea in aceste probleme duhovnicesti, de felul in care complicam unele probleme duhovnicesti si parintele meu duhovnic gasea niste raspunsuri atat de simple etc. Era un ras de bucurie si cu greu ma stapaneam sa rad pentru ca sa nu ma creada cei care ma vedeau ca sunt nebun. In acelasi timp se intampla uneori sa rad la spovedanie, un ras dracesc. Imi venea sa rad fara sa vreau sa rad. Parintele meu duhovnic mi-a spus ca rasul este o stare a omului si ca nu e gresit. Poate cand radeam la spovedanie era o problema duhovniceasca din cauza emotiilor. Rasul e bun sau rau? Ce credeti? As prefera sa nu fie abordat acest subiect de crestini care au pareri mai mult sau mai putin eretice fata de ortodoxie si predania Sf. Parintilor pe care suntem datori sa o pastram si sa o imbogatim.

[Annamarria]

Draga Saurian, si eu stiu ca Sf parinti condamna rasul, dar eu cred ca se refereau la rasul rau. Cred ca rasul nu e pacat in sine, dar poate fi si pacat.
Cel mai bun exemplu care pot sa ti-l dau pentru a intelege ca rasul este ceva chiar nevinovat, si poate Dumnezeu ar vrea sa radem este exemplul bebelusilor. De cate ori nu rad ei si iti incanta inima pur si simplu cand ii auzi. Chiar parintii fac tot felul de giumbuslucuri ca sa-i vada pe copii razand. Sau nu cred ca se supara cineva cand aude glasuri de copii razand. Si doar stim ca ei sunt nevinovati si Iisus ne vrea asa ca si ei. Ti-l imaginezi pe Iisus certand copiii pentru ca rad si se distreaza jucandu-se? Eu mi L-as imagina zambind. De fapt, daca parintii se bucura cand ii vad pe copii razand, cu atat mai mult Dumnezeu rade si El cand radem noi. El ne da necazuri si plans ca sa ne vedem pacatele si sa ne pocaim, dar ne mai trimite si bucurii si momente de relaxare. De fapt o sa dam socoteala si de bucuriile pe care le-am pierdut si nu am stiut sa le primim. Asa si noi, putem rade de multe ori. Rasul e chiar bun pentru psihic si un om care rade este un om care se simte cu inima usoara, relaxat, deschis spre ceilalti, poate mai putin egoist si mandru. Crede-ma, de un om care rade si zambeste parca iti vine mai usor sa te apropii. Eu cred ca si in Rai ingerii rad de bucurie ca Il au mereu pe Dumnezeu, ca si bebelusii cred ca rad.
Pana acum am vorbit de rasul cu totul nevinovat, care poate veni din glume nevinovate, jocuri, situatii comice care nu jignesc pe nimeni, sau pur si simplu din bucuria de a trai. Glume se pot face chiar din necaz, doar romanul stie sa faca "haz de necaz" iar acesta e un lucru bun, pentru ca inseamna optimism, inseamna ca poti sa vezi si dincolo de necazuri si greutati, te ridici deasupra lor, si chiar...poate scoate in evidenta defectele si lucrurile urate fara sa jugneasca sau sa mustre direct. Sau ne putem gandi la operele lui Caragiale. Nu cred ca a pacatuit cand le-a scris.
Dar bineinteles ca exista si un ras care poate fi pacat. Cand razi de necazul altuia, cand iti bati joc de altul, cand razi cu aere de superioritate, cand razi in batjocura si uiti de Dumnezeu, cand razi de mustrari sau razi de credintele altuia ( unii rad cand vad oameni rugandu-se sau facand matanii) sau orice fel de ras care ar putea deranja pe un altul, si pe Dumnezeu. Despre acest ras cred ca vorbeau Sfintii Parinti. De fapt trebuie sa avem mare grija cu rasul, ca putem aluneca usor spre rasul care Ii e urat lui Dumnezeu. Lucrurile nu sunt batute in cuie. Trebuie sa ai un "simt" despre cum sa faci ceva, cand sa razi si cand sa nu razi, cand sa taci si cand sa vorbesti. Dupa cum spunea un preot: "in toate cate faci conteaza duhul in care le faci".
In privinta rasului care te apuca la Spovedanie, nu stiu ce sa zic. Poate e de la emotii. Eu pot sa-ti spun ca pe mine ma apuca cate un ras nebun cand intru in panica(e foarte ciudat, si uneori ma sperie)..e ceva psihologic, cred ca e mecanismul de aparare, nu stiu, dar asta nu cred ca e pacat pentru ca nu poate fi controlat.
Eu te sfatuiesc sa te rogi lui Dumnezeu de fiecare data cand esti nesigur, pentru ca nimic nu se compara cu ceea ce spune Dumnezeu in inima ta.
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

Am si eu o intrebare: e pacat sa razi? Din cate stiu Sf. Parinti spun ca rasul e al dracilor sau ca nu are voie calugarul sa rada. Dar totusi? De ce a lasat Dumnezeu rasul? Cunosc unele persoane care au un chip atat de frumos cat sunt pusi pe glume si pe ras ( si cand spun ca sunt pusi pe glume ma refewr la glume nevinovate prin care sa nu jigneasca pe altii ). Uneori mi se intampla cand ma duceam la parintele duhovnic sa-l intrebe unele probleme despre viata duhovniceasca iar cand ma intorceam acasa ma apuca un ras de bucurie. Parca imi venea sa rad de prostia mea in aceste probleme duhovnicesti, de felul in care complicam unele probleme duhovnicesti si parintele meu duhovnic gasea niste raspunsuri atat de simple etc. Era un ras de bucurie si cu greu ma stapaneam sa rad pentru ca sa nu ma creada cei care ma vedeau ca sunt nebun. In acelasi timp se intampla uneori sa rad la spovedanie, un ras dracesc. Imi venea sa rad fara sa vreau sa rad. Parintele meu duhovnic mi-a spus ca rasul este o stare a omului si ca nu e gresit. Poate cand radeam la spovedanie era o problema duhovniceasca din cauza emotiilor. Rasul e bun sau rau? Ce credeti? As prefera sa nu fie abordat acest subiect de crestini care au pareri mai mult sau mai putin eretice fata de ortodoxie si predania Sf. Parintilor pe care suntem datori sa o pastram si sa o imbogatim.

Atit risul cit si plinsul sint lasate de Dumnezeu. Dar, pentru ca exista un dar, cumpatare in toate. Risul ca manifestare in sine,denota optimism,bucurie,buna dispozitie. Risul ca manifestare in sine este specific oamenilor,dar, pentru ca exista iar un dar, trebuie sa vedem ce il declanseaza si cind trebuie sa se manifeste si in ce conjunctura. Cind sintem rationali si cumpatati, risul nu este nici un pacat, ci dimpotriva este o terapie a mentineri tinereti, a longevitatii in general . Deci, mai pe romaneste depinde de ce ridem si unde ridem. Optimismul, buna dispozitie sint venite cu siguranta de la Dumnezeu .

[silverstar]

Asa e, Cristi! Eu voiam sa vin cu o propunere. Daca tot ce facem e pacat, pana si Rasul! sa cerem sa ne impaieze sau sa ne mumifieze! Imagineaza-ti cam cum ne-ar sedea cu ranjetul acela tamp pe fata, intr-o pozitie de drepti sau ma rog, uite! asa pretins crestn-ortodocsii de aici nu ne-au spus cum nu e pacat sa stai, poate urmeaza! Pacat ca nu ma pot vedea razand cand citesc din Creanga! Sa nu-ti imaginezi ca ei nu rad. Cei mai mari pacatosi sunt cei care judeca, vorbesc si vad pacate peste tot!

[mioara]

Saurian, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna sa ne ferim de rasul necuvenit si vorbele necugetate, pentru ca acestea sunt radacini ale relelor mai mari care vin dupa ele.Dar sigur ca el se refera la rasul prostesc din toata nimica si de glumele care jignesc pe semenii nostri sau la cele necuvenite unui crestin. Dar iata si o pilda din Pateric care ne arata ca trebuie sa ne si bucuram.
"Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit (a judecat gresit, impotriva dreptatii). Iar batrinul vrind sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cite putin sa se coboare fratilor, i-a zis lui:
- Pune sageata in arcul tau si intinde.
Si a facut asa. Si a zis lui:
- Intinde iarasi.
Si a intins. Si iarasi i-a zis:
- Intinde.
Si a zis lui vinatorul:
- De il voi intinde peste masura, se fringe arcul.
Zis-a lui batrinul:
- Asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cite putin si citeodata a ne pogori fratilor.
Acestea auzind vinatorul, s-a umilit (s-a smerit in inima lui). Si mult folosindu-se de la batrinul, s-a dus. Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor."
Rasul tau este o manifestare a bucuriei tale duhovnicesti pe care o simti dupa ce iti cureti "haina sufletului", mai ales ca pana si ingerii din cer se bucura pt. fiecare om care se pocaieste. Iar in privinta rasului sunt sigura ca esti o persoana care cunoaste masura in toate lucrurile.:)
Doamne ajuta!

[Saurian]

Ii o chestie ciudata cu Sf. Parinti si Parintii contemporani: Sf. Parinti parca ar spune sa nu radem dar cine a fost la conferinte organizate de ASCOR, LTCOR, etc. cred ca sunt de acord ca unii mari duhovnici ( Par. Teofil Paraian, par. Calistrat Chifan, etc. ) spun la conferinte niste glume de mii de ori mai bune decat ce fac cei de la Divertis si care ar trebui sa fie profesionisti in astfel de lucruri.

[mioara]

Iata aici un fragment din scrisoarea trimisa de Publius Lentullus, proconsul, functionar roman in regiunea Tirului si a Sidonului, catre imparatul roman Tiberiu, in care este descris Domnul nostru Iisus Hristos:


"Este de statura mijlocie si de o frumusete uimitoare. Privirea lui e asa de mareata incat inspira respect in toti cei care Il privesc si care se vad siliti sa-L iubeasca si sa se teama de El. Parul Lui are culoarea alunei coapte, ii cade pana la umeri si se imparte in doua prin mijlocul capului, dupa obiceiul nazarinenilor. Fruntea Lui e lata, exprimand inocenta si liniste. Nici o pata sau cuta nu se pot vedea pe fata Lui rumena si radioasa. Nasul si gura Lui nu arata nici un argument pentru vreo critica logica, iar barba Lui bogata, de aceeasi culoare cu a parului, e lunga si se desparte in doua, prin mijloc. Privirea Lui e mareata si senina. Are ochii albastri - vinetii, vii si stralucitori. Lumina ce o revarsa fata Lui este intocmai ca lumina soarelui, incat este imposibil a o privi cineva prea lung. Aceasta stralucire aproape ca inspira spaima. Cand povatuieste si sfatuieste, uneori face aceasta plangand si astfel atrage iubirea, simpatia si respectul ascultatorilor. Se asigura caniciodata n-a ras, fiindca ochii Lui mai mereu lacrimeaza. Bratele si mainile Lui sunt foarte frumoase. E foarte placut cand vorbeste, dar foarte rar iese în lume. Cat despre invatatura, ea atrage atentia intregului Ierusalim. Cunoaste perfect toate stiintele, fara sa fi studiat vreuna. Calatoreste descult si cu capul descoperit".
Cat este de minunat sa-L putem vedea pe Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, care, dupa cum intareste aceasta scrisoare, nu a ras niciodata.
Doamne ajuta!

[Laurentiu]

În prealabil postat de Saurian

Am si eu o intrebare: e pacat sa razi? Din cate stiu Sf. Parinti spun ca rasul e al dracilor sau ca nu are voie calugarul sa rada. Dar totusi? De ce a lasat Dumnezeu rasul? Cunosc unele persoane care au un chip atat de frumos cat sunt pusi pe glume si pe ras ( si cand spun ca sunt pusi pe glume ma refewr la glume nevinovate prin care sa nu jigneasca pe altii ). Uneori mi se intampla cand ma duceam la parintele duhovnic sa-l intrebe unele probleme despre viata duhovniceasca iar cand ma intorceam acasa ma apuca un ras de bucurie. Parca imi venea sa rad de prostia mea in aceste probleme duhovnicesti, de felul in care complicam unele probleme duhovnicesti si parintele meu duhovnic gasea niste raspunsuri atat de simple etc. Era un ras de bucurie si cu greu ma stapaneam sa rad pentru ca sa nu ma creada cei care ma vedeau ca sunt nebun. In acelasi timp se intampla uneori sa rad la spovedanie, un ras dracesc. Imi venea sa rad fara sa vreau sa rad. Parintele meu duhovnic mi-a spus ca rasul este o stare a omului si ca nu e gresit. Poate cand radeam la spovedanie era o problema duhovniceasca din cauza emotiilor. Rasul e bun sau rau? Ce credeti? As prefera sa nu fie abordat acest subiect de crestini care au pareri mai mult sau mai putin eretice fata de ortodoxie si predania Sf. Parintilor pe care suntem datori sa o pastram si sa o imbogatim.

Depinde cum razi:):D:p Stii in viata este bine sa razi dar sa nu iei viata in ras

nu stiu daca este pacat sau nu a fi vesel, dar cand imi aduc aminte de moarte pleaca veselia...vezi tu frate cred ac trebuie dreapta socoteala in toate!!! nici sa nu plangi prea mult, nici sa nu razi prea mult fa ceea ce te odihneste sufleteste..si e de ajuns Doamne ajuta

[ory]

Daca si de bietul ras atat de nevinovat,va legati,atunci ce-i mai ramane crestinului sa faca?Sa se duca intr-o grota departe de lume si sa se sinucida nemaifacand nimic...fiindca totul este pacat.Sa se sinucida lent,cu un clopotel in mana din care sa zornaie din cand in cand sa se vada cat timp mai este in viata,cum faceau calugarii budisti pentru a deveni sacri.Doamne ce aberatii mai pot sa scoata sufletele crestine!!!!!Sunt atatea lucrui evidente si nocive prin izbavirea carora putem sa ne incepem purificarea sufletului,iar noi ne agatam de-un amarat de ras pe care nici nu-ti vine sa-l mai evoci,oricum,in lumea in care traim.Daca si rasul ne este luat,ce ne mai ramane romanilor muritori de foame si bombardati cu atatea nedreptati?