Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Seraphim7]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, dispreţuiesc orice gând, cuvânt şi faptă, a mea şi a altora, înafara lui Hristos.
Să înţelegi punctul de vedere al celorlalţi? Înafara lui Hristos? Adică a demonilor? Al mincinoşilor?
Când ei n-au vrut să înţeleagă şi să accepte punctul de vedere al lui Dumnezeu Treime?
Anatema demonilor, că sunt pierzători de suflete şi de toată creaţia.

Una-i să citeşti Biblia, Noul Testament şi Sfinţii Părinţi, iar alta-i să înţelegi şi să aplici ce scrie în Noul Testament şi în Sfinţii Părinţi. În smerenie. Dar tu te lauzi cu ce nu-i al tău. Cu talantul de la care se va cere rodul...

Iar mie mi-e imposibil să pozez în ipostaza infailibilului ipocrit, că ce învăţ eu, învaţă Noul Testament, oricine are acces acolo, oricine poate să facă parte din Biserică, să moştenească Împărăţia Cerurilor, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.

Infailibil e Hristos. Şi nu-i ipocrit. Iar eu sunt un biet păcătos, care greşesc în fiecare ceas, greşeli cumplite. Dar nu mă las. Mă ridic, că mă doreşte Hristos, şi mă întăreşte şi mă cheamă şi mă vrea în Biserica Sa.

Da, oricine este înafara Bisericii, e bolnav. Tu eşti înafară şi eşti cumplit de bolnav. Dar am o veste: nu te opreşte nimeni să fi bolnav şi să rămâi bolnav. Eşti posedat şi vrei să rămâi aşa.

Şi nu mă ascund după Sfinţi şi Noul Testament, dar asta-i măsura normalităţii şi manualul normalităţii. Nu vreau să gândesc şi să acţionez înafara Noului Testament, fiindcă vreau să fiu al Bisericii, al lui Hristos. Noul Testament e stasul gândirii mele. Înafara lui, e nebunie, înnebunire, întuneric, abis, haos, şi moartea cea de-a doua.

Când vreau să gândesc înafara Noului Testament, intru în părerea de sine, cred că sunt cineva, cred că pot ceva, fără Hristos, şi atunci mă duc în hăuri de iad, mă dăruiesc demonilor. Şi nu vreau asta. Şi-aşa fac destule ale dracului, din care abea mă ridic. "Ajunge zilei necazul ei", "să nu apună soarele peste supărarea voastră".

Să-ţi ajute Dumnezeu nu numai să ştii ce spune un verset, sau un Sfânt, dar să trăieşti ce spune, să pătrunzi, să doreşti, să te îmbraci ca fiinţă, în tot ce gândeşti, ce spui şi ce faci, în dorirea lui Hristos. Iar dacă nu vrei... rău ai să ajungi... e alegerea ta.

Doamne miluieşte...

Ai de capul meu.Tu chiar ești pe bune:).Deci sunt posedat?Si toți cei care sunt înafara ortodoxiei sunt demoni.Măi tu chiar ești bolnav,si tu o sa ajungi rau dacă ești așa rupt de realitate.

[Igor_Paslusnik]

Normal că un Sinod poate greşi. "Nu este om care să fie viu şi să nu greşească."

Îţi dai seama că greşeşte, dacă ceri să explice hotărârea luată, atunci se intră în dialog şi se observă dacă hotărârea este creştinească, în Noul Testament şi în Sfinţii Părinţi, sau dacă nu este creştinească şi este înafara Bisericii, atunci este erezie.

Dacă ai fi fost ortodox, adică creştin adevărat, nu în protestantism, ai fi văzut şi înţeles, manifestările în istorie ale sinoadelor mincinoase şi tâlhăreşti.

În prealabil postat de Seraphim7

Ai de capul meu.Tu chiar ești pe bune:).Deci sunt posedat?Si toți cei care sunt înafara ortodoxiei sunt demoni.Măi tu chiar ești bolnav,si tu o sa ajungi rau dacă ești așa rupt de realitate.

Serios?
Ce este realitatea? Ce este viaţa, ce este moartea? Ce este păcatul, ce este Sfinţenia? Ce este virtutea ce este patima?
Ce este mântuirea, ce este osândirea?

Vai de capul tău, da aşa este, vai de demonii tăi, care sunt înăuntrul tău, al minţii tale, a inimii tale, în sufletul şi trupul tău.

Dumnezeu să te vindece.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Normal că un Sinod poate greşi. "Nu este om care să fie viu şi să nu greşească."

Îţi dai seama că greşeşte, dacă ceri să explice hotărârea luată, atunci se intră în dialog şi se observă dacă hotărârea este creştinească, în Noul Testament şi în Sfinţii Părinţi, sau dacă nu este creştinească şi este înafara Bisericii, atunci este erezie.

Pai si nu tot un sinod hotaraste daca e erezie sau nu?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai si nu tot un sinod hotaraste daca e erezie sau nu?

Dacă e Sinod biblic, patristic, dogmatic, canonic, da, hotărăşte.
Cum a fost cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice de până acum. Şi hotărârile acelea sunt în Duhul Sfânt luate, pentru mântuirea Bisericii.
Dar dacă e un sinod misionar, cum a fost cel de la Creta, are toate şansele să greşească, cum a greşit cel de la Creta și slavă Domnului că s-a însănătoșit, și-a modificat hotărârile, care erau împotriva Sfinteor Canoane.

Dar misiunea Bisericii este să ajute, să îndrepte, să ridice, să îndrume, chiar şi căderile şi greşelile unor ierarhi, la un Sinod misionar și chiar dogmatic din cele ce vor urma.

Sunt ai noştri, trebuie să avem grijă de ei. Ne pasă, ne doare de ei, de aceea trebuie să-i punem pe cărarea mântuitoare, în Hristos. Cum Hristos l-a pus pe Petru, anunţându-i de mai înainte căderea şi lui şi lui Iuda, dar Iuda n-a vrut să se îndrepte, a preferat sinuciderea. Cum şi azi, un sinod şi un ierarh care nu accepte îndreptarea, a preferat să se sinucidă, cum a făcut episcopul Romei, se sinucid sufletește, ”morții își îngroapă morții lor” şi cum fac episcopii ecumenişti, dintre cei din Ortodoxia noastră, din Biserică, azi.

Să ne ferească Dumnezeu de orice cădere, că vor ajunge în schismă ierarhii care devin ecumenişti şi se vor lepăda de Biserică. Să nu fie.

Doamne miluieşte.

[ioan67]

Mai fartatilor, da' la ce-i buna teoria aia multa si impecabila (ca doara e de la Domnul, din Traditie, din invatatura desavarsita a sfintilor) daca noi nu o prefacem in faina vietii?
Daca in noi nu dospeste aluatul acela sfant si deindata, cum deschidem gura, ne purtam ca unii fara strop de invatatura: cui foloseste?

Uite, sa pun nitel punctul pe i, asa cum pot s-o fac in maniera mea de laic. Ma tin la ale mele, cele de demult, sa fiu iertat.
In psihologie am invatat multe teorii. Ce studiam la Teologie e o nimica toata, joaca de copil. In psihologie sunt mult mai multe idei care isi cer dreptul la viata concreta. Si babalacii aia de profesori (sa le dea Dumnezeu sanatate si iertare de pacate!, altminteri) ne puneau sa parcurgem tone de teorii pe semestru, pe an... Vai de capul nostru ca si in somn mai rasfoiam, parca, vreo teorie noua...:)
Dar venea vremea cand trebuia sa ne apropiem de practica. Fie ca era vorba de activitatea de invatare, de sport, de conducerea unei organizatii (firma, etc.), de viata in familie, de tulburarile mintale sau de relatiile spontane de pe strada - ni se cerea sa punem in aplicatie ceea ce citisem prin carti.
Adica, altfel spus, sa operationalizam teoria! Sa o "traduci" in fapte concrete care sa fie in continuitatea/duhul/spiritul teoriei.
Ei, aici sa vezi bulibaseala! Sa mori de ras si de plans pentru ca, printre altele, nu numai ca gandirea noastra refuza sa treaca de la general la particular, de la abstract la concret etc. (adica sa se miste pe verticala, fara a ramane intepenita in orizontala abstractiunilor), dar mai ales pentru ca obisnuintele noastre (rutinele) ne jucau mereu feste.
Vroiai de pilda sa fii asertiv, adica sa tii cont in relatia cu altul atat de nevoile tale cat si de ale lui (alternativele, proaste, sunt sa fii centrat doar pe ale tale - agresivul buldozer; sau doar pe ale lui - submisivul prostanac si mereu perdant), insa te loveai de un amanunt care nu se lasa controlat/condus cu usurinta: mimica, gestica, tonul... O singura privire sau un biet tresarit al vocii iti facea praf toata "asertivitatea". Faceam multe jocuri din astea, la seminarii si workshopuri, pentru a deprinde unitatea dintre gand-simtamant-fapta concreta.

Asadar, daca nu putem operationaliza/traduce in fapt concret o terorie sau alta/o invatatura, atunci toata munca e-n zadar. Nu degeaba Apostolul Iacov zicea ca-i moarta credinta, fara fapta. (Precum e adevarata si reciproca.) Adica de nu e o unitate in toate cele ale omului, rezultatul e acelasi: nici o scofala. Orz stricat pe gaste. Desertaciune...

Deci degeaba dam noi cu catehismul daca o facem fara priza reala la faptele vietii, la solicitarea concreta a celui de langa noi, la necazul aproapelui, la bunul comunitatii etc.
Asta ar trebui sa dea inca si mai mult de gandit (si de facut) dupa opinia mea.
Ca doara nu suntem niste tocilari impatimiti, nu? Mai degraba sa fim niste tarani, adica unii care stiu sa insamanteze, sa ingrijeasca, sa produca roade si sa le puna in valoare (adica sa fie de folos tuturor). Cu Mila Domnului, pe masura puterilor fiecaruia!

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Sunt ai noştri, trebuie să avem grijă de ei. Ne pasă, ne doare de ei, de aceea trebuie să-i punem pe cărarea mântuitoare

La noua teologie, mirenii ii aseaza pe preoti pe cararea mantuitoare?

Sau ortodoxu' atunci cand e mirean, mireanul stie mai bine decat preotul cum e cu mantuirea, iar cand ajunge preot, preotul stie mai bine decat mireanul?

[Igor_Paslusnik]

Frate Ioan, fi sincer, la psihologie la voi, s-a recunoscut oficial posedarea demonică? Să fie numită expres, posedare demonică, cu efectele, reacţii, acţiuni şi reacţiuni, văzute şi nevăzute, provenite de la fiinţe inteligente, cu voinţă liberă, nevăzute cu ochiul fizic?

Că din câte ştiu, din psihologia ce-am studiat ca şi cultură generală, orice este nevăzut, nu se recunoaşte oficial că există. Nici Dumnezeu, nici demoni, nici harul, nici posedarea demonică, nici sfinţenia, psihologia nu recunoaşte că există lucrurile astea.

Dar te rog să nu eschivezi, să nu fi în subterfugiu, răspunde concret, direct, obiectiv, limpede şi sincer. Mulţumesc.

Frate rătăcit, "Penticostal tradiţional", în vechea, prezenta şi viitoarea teologie a Bisericii, se poate întâmpla, ca unul sau mai mulţi diaconi, preoţi şi episcopi, să fie căzuţi în erezie. În acel caz, cine mai este sănătos în Biserică, chiar dacă nu are hirotonie, are harul a cel puţin 5 Sfinte Taine, peste el ca mirean, şi dacă a înmulţit acel har, poate ajuta cel puţin sau poate vindeca definitiv orice erezie a oricărui episcop, preot, diacon.

Ne amintim de cazul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care era un simplu mirean până la urmă, un monah obişnuit de rând, şi a lucrat Duhul Sfânt prin el, că doar învăţătura acelui om smerit, doar el singur, a vindecat toată erezia din toată Biserica, de atunci, de pe tot pământul.

"Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte".

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Frate Ioan, fi sincer, la psihologie la voi, s-a recunoscut oficial posedarea demonică? Să fie numită expres, posedare demonică, cu efectele, reacţii, acţiuni şi reacţiuni, văzute şi nevăzute, provenite de la fiinţe inteligente, cu voinţă liberă, nevăzute cu ochiul fizic?

Nu, nu ne ocupam cu lucruri de genul asta. Desi erau uneori amintite, dar mai mult asa, anecdotic...
Deci nu am avut nici un curs unde sa se studieze posesiunea demonica. (Multumesc lui Dumnezeu, ca la noi tot ce se preda teoretic trebuia sa fie urmat si de practica...:))
In schimb, unul dintre profi, care a avut oarece legaturi cu "Meditatia Transcendentala" http://jurnalul.ro/special-jurnalul/...ala-38976.html, ne-a relatat pe scurt o experienta de poltergeist.
O echipa de psihologi dintre care 3 ne erau profesori, au investigat prin anii 80, la solicitarea Militiei, un fenomen care se petrecea intr-o casa dintr-un sat giurgiuvean. Fenomen inexplicabil, catalogat evident de origine draceasca. Expertii in dracologie si-au dat seama deindata ca e lucrare demonica si posesiune tipica deoarece din casa aceea se auzeau sunete foarte bizare si puteau fi vazute obiecte zburind prin aer. In plus, casa scartaia, tabla zbura si se aseza la loc singura, gainile latrau si cainii cantau. Asa, cam ca in perioada de tranzitie de la noi, totul era rasturnat. Diagnosticul era clar: casa era bantuita de draci.
Tinerii psihologi de atunci au fost insa curiosi sa afle ce specie de draci locuia acolo.
Ca urmare, insotiti de doi militieni hipnotizati, au patruns in locuinta unde au gasit ... o pacienta psihotica (schizo paranoida) evident netratata.
Fenomenele de tip poltergeist insa nu s-au putut explica desi cateva au avut loc chiar in prezenta investigatorilor. Unul dintre ei, de pilda, a inceput sa zboare prin camera si la un moment dat a devenit transparent. Pe jumatatea dreapta, doar. La rugamintile pacientei, psihologul si-a recapatat opacitatea si a relatat ca se simte foarte bine.
Misterul pluteste si astazi in aer. Poltergeist, deci, de origine demonica.
Altceva nu stiu sa mai povestesc, sa fiu iertat.
Si pomenit.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Că din câte ştiu, din psihologia ce-am studiat ca şi cultură generală, orice este nevăzut, nu se recunoaşte oficial că există.

Aici stii foarte bine. Imi pare rau ca nu te-am avut elev, cred ca ai fost foarte atent si silitor.
Caci psihologia e foarte materialista, ea studiind doar lucruri din astea vazute, pipaibile cu mana, cum ar fi: gandirea, memoria, vointa, imaginatia, inconstientul, constiinta etc. etc.

Vai, Remus taica, vai, vai vai!....

[Igor_Paslusnik]

Ce frumos te-ai eschivat... :) şi-ai aruncat şi nişte momeli, să vezi ce se-ntâmplă... Felicitări, se vede c-ai studiat psiho :)

În fine, personal, îţi mulţumesc pentru păreri şi efort.

Reformulez:

Părerea ta personală care e?

Crezi că există fiinţe inteligente, cu voinţă liberă, nevăzute cu ochiul fizic, care au efecte, reacţii, acţiuni şi reacţiuni, văzute şi nevăzute, asupra oamenilor, animalelor şi naturii, care în creştinism, se numesc ierarhie cerească sau ierarhie demonică ?

Asemenea, pomeneşte-mă şi iartă-mă.