Calatoria spre Ortodoxie si dinspre Ortodoxie

[ioanna]

Lectiile convertitilor la Ortodoxie, cautarile spirituale ale acestora sunt importante pentru noi, pentru ca ne reamintesc mereu de privilegiul de a ne fi nascut in familii crestin-ortodoxe, fiind astfel “scutiti” de cautarea pe orizontala, insa in acelasi timp amintindu-ne ca si noi avem o calatorie, pe verticala, ascendenta, o cautare continua dupa plinatatea Adevarului lui Dumnezeu, in Biserica Ortodoxa. De asemenea, putem trage unele invataminte si din marturisirile celor care au ales sa paraseasca comunitatea crestin-ortodoxa (biserica), gasindu-si implinirea in alte comunitati religioase. Oamenii pe care ii cunosc si care au ales alte culte, n-au avut parte de educatie religioasa in familie, cunostintele lor despre Ortodoxie fiind lacunare, destul de multe preconceptii, iar coroborat cu atitudinea unor clerici, a dus la decizia lor de a parasi biserica. Insa situatiile pot fi diverse si din fiecare invata ceva. De aceea, topicul acesta e adresat in primul rand acelor oameni care pot sa ne marturiseasca experienta lor, calatoria spre Biserica Ortodoxa sau dinspre Biserica Ortodoxa spre alte culte.





I. Pentru cei nascuti in familii heterodoxe care au imbratisat Ortodoxia:

• Ce v-a determinat sa parasiti biserica (cultul) parintilor d-voastra?
• De ce ati ales Ortodoxia nu Catolicismul sau una din denominatiunile protestante?

II. Pentru cei nascuti in familii crestin-ortodoxe care au trecut la un alt cult religios:

• Ce v-a determinat sa parasiti Ortodoxia?
• De ce ati ales cultul respectiv si nu altul?

III. Cei care nu sunt inclusi in cele doua categorii, pot aduce si ei marturiile unor oameni care au ales Ortodoxia, marturii care i-au impresionat.

[catalin2]

Si eu am afirmat de mai multe ori ca cei ce se convertesc de la ortodoxie la alt cult de obicei nu au cunostinte teologice sau sunt chiar atei. Pot spune si eu ca sunt convertit, fiind la dupa perioada copilariei agnostic.

[ecaterina7]

cunosc un fost ortodox care a spus ca pana la x ani a fumat, a baut si ce-o mai fi facut si apoi s-a pocait, evident la alt cult, spun evident pentru ca prin reactia lui se subintelegea ca n-avea cum la ortodocsi. mie mi-ar fi rusine sa afirm ca m-am mutat de la o credinta pentru ca nu e buna, ce stiu eu daca e buna, cu ce drept judec eu o credinta de 2000 de ani ca nu e buna? prin aceasta judecata nu fac decat sa judec cuvantul Domnului si sa fiu slab in fata unor persoane care au facut 'bisericute' si care au atras atatia oameni in ele. ce inteleg acesti oameni prin erezie, prin secte?

majoritatea cred in 'multi chemati, putini alesi' adica ei, de la credinta y se mantuiesc pentru ca sunt cei putini alesi, nu poti parasi ortodoxia si sa spui ca ortodocsii se mantuiesc, ori o spui ca sa pari a fi bun, ori de ce ai mai plecat de la ea, ce-ti lipsea? cine nu te lasa sa faci bine, cine nu te lasa sa te rogi, cine nu te lasa ajuti pe altii sa fie credinciosi, de ce iti trebuie un alt botez, ce rost mai are sfanta impartasanie, ce rost mai are cainta? daca ai trecut de la ortodoxie la alta religie inseamna ca acum esti desavarsit pentru ca daca ai plecat si tot pacatos esti degeaba ai plecat si daca incalci o porunca le-ai incalcat pe toate, asa ca nu avem cum sa fim desavarsiti si atunci ma intreb eu care e rostul parasirii Dreptei Credinte? banuiesc ca cei care parasesc ortodoxia o fac pentru ca nu e 'buna', dar ce nu e bun? sau ce e mai bun acolo unde pleaca?

ma intreb eu ce crede un adventist ca se intampla cu copilul lui daca moare (Doamne fereste!) fara a fi botezat, unde merge sufletul lui? cum putem noi sa fim la o lalta cu cei credinciosi cand suntem nebotezati ca si credinciosi?

[lore86]

În prealabil postat de ioanna

Lectiile convertitilor la Ortodoxie, cautarile spirituale ale acestora sunt importante pentru noi, pentru ca ne reamintesc mereu de privilegiul de a ne fi nascut in familii crestin-ortodoxe, fiind astfel “scutiti” de cautarea pe orizontala, insa in acelasi timp amintindu-ne ca si noi avem o calatorie, pe verticala, ascendenta, o cautare continua dupa plinatatea Adevarului lui Dumnezeu, in Biserica Ortodoxa. De asemenea, putem trage unele invataminte si din marturisirile celor care au ales sa paraseasca comunitatea crestin-ortodoxa (biserica), gasindu-si implinirea in alte comunitati religioase. Oamenii pe care ii cunosc si care au ales alte culte, n-au avut parte de educatie religioasa in familie, cunostintele lor despre Ortodoxie fiind lacunare, destul de multe preconceptii, iar coroborat cu atitudinea unor clerici, a dus la decizia lor de a parasi biserica. Insa situatiile pot fi diverse si din fiecare invata ceva. De aceea, topicul acesta e adresat in primul rand acelor oameni care pot sa ne marturiseasca experienta lor, calatoria spre Biserica Ortodoxa sau dinspre Biserica Ortodoxa spre alte culte.





I. Pentru cei nascuti in familii heterodoxe care au imbratisat Ortodoxia:

• Ce v-a determinat sa parasiti biserica (cultul) parintilor d-voastra?
• De ce ati ales Ortodoxia nu Catolicismul sau una din denominatiunile protestante?

II. Pentru cei nascuti in familii crestin-ortodoxe care au trecut la un alt cult religios:

• Ce v-a determinat sa parasiti Ortodoxia?
• De ce ati ales cultul respectiv si nu altul?

III. Cei care nu sunt inclusi in cele doua categorii, pot aduce si ei marturiile unor oameni care au ales Ortodoxia, marturii care i-au impresionat.

un topic extrem de interesant. Abia astept marturii concrete.:)

[Lucian008]

În prealabil postat de ioanna

II. Pentru cei nascuti in familii crestin-ortodoxe care au trecut la un alt cult religios:[list][*]Ce v-a determinat sa parasiti Ortodoxia?[*]De ce ati ales cultul respectiv si nu altul?

Asta ar fi interesant. Dar cu raspunsuri concrete si la obiect. Mai ales cand spun, dupa cum bine a remarcat Ecaterina, ca si ortodocsi se mantuiesc.

[Marius22]

În prealabil postat de lore86

un topic extrem de interesant. Abia astept marturii concrete.:)

Din nefericire, marturiile intarzie sa apara...

Cred insa ca exista si o calatorie a ortodoxului intru Ortodoxie. O calatorie ce ne descopera, pe de-o parte, conditia de pelerini vremelnici ai acestei lumi, iar pe de alta, provocarea de a ne afla sau nu, cu adevarat, pe calea ce ne conduce catre tinta Ortodoxiei, viata vesnica in Imparatia lui Dumnezeu.

Cred ca cea mai mare provocare adresata noua nu este faptul de ne minuna de cat de mult am parcurs pana acum din aceasta calatorie, ci de a privi catre calea pe care o avem inainte. Este totodata provocarea de a privi mai ales catre cat de "ne-ortodocsi" ne aratam inca in multe din gandurile si faptele noastre.

In fond, cum spunea cineva, Ortodoxia nu este o emblema afisata ostentav in piept, ci osteneala si bucurie de fiecare clipa, intru Dumnezeu, manifestate in camara de taina inimii.

[ucenic]

In curs de editare...

În prealabil postat de catalin2

Pot spune si eu ca sunt convertit, fiind la dupa perioada copilariei agnostic.

Ha!
Eu sunt un pic mai in urma ta, insa ma straduiesc sa recuperez, prin Mila Domnului...
Socotesc ca ma aflu in curs de convertire, desi sunt botezat din pruncie si nu am facut altceva decat sa ignor Botezul si Biserica, pana la 40 de ani... Faceam abstractie de fapt de mine insumi... Ovipui al nu stiu cui...:)
Ateu si agnostic am fost mai mereu, incepind cu clasa a VII-a cand m-a luminat proful de mate, la un curs pentru copii - de materialism dialectic si darwinism, ca Dumnezeu nu exista, ca e o inventie, un opiu pentru popor etc....
Insa am trait printre crestini, in familie mai intai. Si am fost oaia neagra.

Cum a inceput convertirea mea? Greu sa spun cu precizie. In orice caz, m-am surprins ca incepusem sa privesc altfel cerul si marea si stelele, oamenii, persoana mea, candva...
Domnul fie laudat!

[ucenic]

Inainte...

Sunt casatorit si am doi copii. Am fost botezat de prunc in biserica ortodoxa. Ateu pana la varsta de 18 ani (1990) cand am vazut pentru prima oara filmul Iisus din Nazaret al lui Zeffirelli. Atunci Dumnezeu mi-a cucerit inima pentru prima oara. Insa asta nu a schimbat nimic in viata mea. Acelasi om vechi, prins in pacat. M-am casatorit in 1992 si in timp am devenit mai aproape de biserica. Eram nelipsit de la slujbe, incepusem sa cant si pe la strana si eram prins si in treburile obstei parohiale. Citeam in cartile bisericesti. Devenisem foarte zelos in credinta mea, vroiam sa fac foarte multe penru Dumnezeu. Chiar imi venise ideea nebuna ca sa imi parasesc familia si sa ma calugaresc. Am si facut astfel numai ca atunci cand am ajuns la un schit, staretul lacasului mi-a explicat si am inteles ca, atata vreme cat nu exista o buna invoiala intre mine si sotia mea, faceam un pacat inaintea Domnului. M-am intors rusinat de isprava mea insa in timp, usor, usor, inima mea de crestin s-a racit... Asa am ajuns si am parasit si viata din biserica..

In prezent...
Au trecut anii. Din 2006 lucrez intr-un sistem militar – la pompieri. Totul (convertirea mea) a inceput in anul 2009 cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.

Asa am ajuns sa citesc Biblia - bineinteles ortodoxa. Numai ca ceea ce citeam acolo se regasea mai mult in expunerile lor pasnice decat in argumentatiile mele vehemente. Apoi am inceput sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sprijin, lumina, intelepciune. Asa a devenit cititul Sf.Scripturi o placere... O nevoie launtrica ma impingea sa citesc mai mult si mai mult in Noul Testament iar intalnirile noastre se transfosmasera din discutii aprinse si ironice in sfaturi pline de intelepciune Biblica. Ca si confirmare aveam aceasta certitudine - Biblia ortodoxa cu care verificam in detaliu orice subiect.

Am fost si la ei in adunare si cu ei impreuna la evanghelizari insa inima mea a ramas intr-o bisericuta, dintr-o alta confesiune, unde m-am si botezat, repet: conform convingerilor mele biblice.

Nu fac aici nici un fel de lobby, de prozelitism. Sub nici o forma. Sunt dintre putinii din confesiunile heterodoxe care considera ca in biserica ortodoxa este mantuire si am convingerea ca sunt asemenea celor putini la numar dintre ortodcsi care considera ca nu numai in biserica ortodoxa exista mantuirea. Crezul meu este ca da, mantuirea este numai in Biserica lui Hristos, Biserica de pe fata intregului pamant, indiferent de denominatiune, Biserica tuturor vremurilor de 2000 de ani incoace.

Eu stiu ceea ce cred. Eu stiu in Cine ma incred. Cred cu tarie in tot ceea ce fac inaintea lui Dumnezeu. Studiez foarte mult. Biblia? Nu o stiu pe de rost cum gresit am lasat sa se inteleaga. O am la dispozitie electronic in trei versiuni ortodoxe, in peste cinci in engleza, precum si originalele in ebraica, respectiv in greaca. Nu ma mandresc cu asta. Subliniez faptul ca nu sunt "purtat" de vant. Citesc din Sfintii Bisericii Rasaritene: Origen, Sf.Ioan Gura de Aur, Sf.Vasile Cel Mare, Sf.Antonie in plus m-am abonat si la newsletter-ele acestei comunitati ortodoxe. Insa in paralel citesc mari evanghelisti si misionari ai lumii, prin care s-au increstinat locuri de pe acest Pamant.

Acum... la sfarsitul marturiei mele... declar sustinut si fara tagada, inaintea lui Dumnezeu si a voastra a tuturor ca Il iubesc pe Dumnezeu si il iubesc pe om. Marturisesc pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu si, dupa cum El a spus, Singurul in care este mantuire. Biserica Lui este trupul Lui, al carui Cap El este. Pentru a fi copilul lui Dumnezeu trebuie sa te nasti din nou. Toti cei nascuti din nou -din Apa si din Duh- sunt copiii lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. El va reveni sa isi ia biserica, mireasa Lui care va fi gasita fara pata, fara zbarcitura, fara cusur. Si pe aceia pe care ii va mantui ii va si proslavi. Binecuvantat sa fie Mielul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru iertarea pacatelor noastre, care a murit si care a inviat, singurul prin care Dumnezeu ne socoteste drepti inaintea Sa.

Ma opresc aici. Am spus cine sunt in Hristos. Am marturisit ceea ce cred din toata inima mea. Daca are cineva a ma judeca, poate sa o faca, insa va rog, numai cu Biblia in mana.

Ma rog Domnului nostru Iisus Hristos sa aduca lumina, intelepciune si dragoste in inimile noastre, sa Il vedem si sa Il iubim pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem si sa ne iubim unii pe altii.

Si harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti. Amin.

Iti multumesc, frate, pentru emotionanta, curata ta marturisire.
Dumnezeu sa te binecuvinteze, frate!
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

P.S. Tendinta de a fi lider... De ce nu? E un dar al Domnului. Poti fi lider in fapte bune, in smerenie... Asa sa te lumineze si sa te sprijine Bunul Dumnezeu!