de ce sufera batranii ?

[Mirela0110]

eu stau cu bunica mea, care are 77 de ani. ea m-a crescut de cand aveam 2 3 ani si acum ma ajuta fffffffoarte mult si sa imi cresc fetita si cu ajutorul lui Dumnezeu, poate ma ajuta sa imi cresc si baiatul dupa ce se va naste.

problema e ca e foarte bolnava, are coxartroza si de mai mult de un an are dureri ingrozitoare de picioare si de spate, sunt zile in care de abia poate merge. cealalta bunica, de pe tata, e mai in varsta ca ea dar nu are dureri asa mari. nu inteleg de ce oare trebuie sa sufere in halul asta? intotdeauna a fost buna, darnica, intelegatoare, blanda, calma, a suferit foarte mult din cauza sotului care a divortat dupa 9 ani de casnicie, a crescut-o singura pe mama, m-a crescut, tot singura, ca mama m-a lasat in grija ei de cand aveam eu vreo 2 ani, cu greu si pe mine, mi-a fost ca o mama, acum ma ajuta pe mine sa imi cresc fata, are un suflet foarte bun. chit ca ii mai fac si eu zile negre, ne mai ciondanim, na, fiecare cu ideile lui, generatii diferite, dar ii sunt foarte recunoscatoare si tin enorm la ea.

nu as vrea sa mai sufere atata. eu ma rog ca Dumnezeu sa ii mai aline durerile, nici nu stiu ce sa fac ....

[andreicozia]

În prealabil postat de Mirela0110

are coxartroza si de mai mult de un an are dureri ingrozitoare de picioare si de spate, sunt zile in care de abia poate merge....

Draga Mirela, cred ca cel mai frumos gest ar fi din cind in cind sa-i mai acorzi pauze de la cresterea copilului tau, si sa o lasi sa-si traga sufletul intr-o pozitie confortabila, mai la orizontala.
Mentalitatea la noi este ca bunicile trebuie sa alerge ca titirezul toata ziulica cu treaba prin casa in ciuda durerilor pentru a nu da senzatia ca sunt o povara pentru copii, insa dupa cum vezi au si ele limitele lor.

[andreicozia]

Batrinetea ar trebui sa fie perioada cea mai odihnitoare si IMPLITA a oamenilor. Practic noi toata viata lucram, ne desavirsim, incercam sa ne trezim si sa ne desteptam, pentru a ne bucura de aceasta perioada intre 58-70(75) de ani...cina apuca:)

Batrinii sufera pentru ca au nevoie sa-i "peticim" au nevoie de operatii la coloana, la genunchi, solduri, si muuuulte altele si desi este mai simplu sa le urmam sfatul impaciuitor " lasa maica ca trece, are grija Dumnezeu de mine in suferinta mea" noi trebuie sa ne folosim de ce ne lasa Dumnezeu si sa luam "taurul de coarne" cum se zice si sa-i ajutam sa-si imbunatateasca CALITATEA VIETII.
E pacat sa-i lasam de izbeliste cind vedem ca singuri nu se descurca sau stau incilciti in mentalitati invechite.

[colaps3]

Mirela, citeşte Psalmul 89:

„10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;”

Asta e viaţa omului rânduită de către Dumnezeu, nu putem schimba nimic, putem doar să facem astfel încât să nu-i trăim degeaba, ci în bună credinţă şi întru împlinirea faptelor bune.

[Dumitru73]

cred ca batranii au nevoie, in primul rand, de putina atentie din partea noastra.
macar un pic de respect si un pic de multumire.

[calator prin ploaie]

Batranii sunt ca niste copilasi....Se bucura de orice , asteapta un zambet , o vorba buna , rabdare,,,,,si au nevoie acuta de iubireee!!!!!! In ochii lor senini ca cei de copii stau pitite doruri nerostite....dorinte , amintiri....E atat de usor sa oferi un coltisor din sufletul tau, unui batran !

ps. ei sufera de solitudine si lipsa de iubire din partea celor din jur , care uita ca si ei vor trece...si apoi vor astepta....

[colaps3]

„Ai oleacă de bătrânețe la tinerețe ca să primești tinerețe la bătrânețe” ... spunea părintele Arsenie Papacioc.

[Mirela0110]

În prealabil postat de andreicozia

Draga Mirela, cred ca cel mai frumos gest ar fi din cind in cind sa-i mai acorzi pauze de la cresterea copilului tau, si sa o lasi sa-si traga sufletul intr-o pozitie confortabila, mai la orizontala.
Mentalitatea la noi este ca bunicile trebuie sa alerge ca titirezul toata ziulica cu treaba prin casa in ciuda durerilor pentru a nu da senzatia ca sunt o povara pentru copii, insa dupa cum vezi au si ele limitele lor.

nu nu nu , deci probabil am omis ceva, eu stau acasa non stop cu fata. cu toate ca are 2 ani si vreo 4 luni, acum pe perioada de iarna nu am mai dus-o la cresa si am stat cu fata si am lucrat de acasa. bunica ma ajuta in sensul ca eu stau cu fata si lucrez la calculator cu ea in brate, pe jumate de ecran lucrez eu, pe cealalta jumate se uita fata la tom si jerry, sau ii pun cantecele pe utube, mai danseaza, o mai pun sa mai deseneze, ca sa ma lase sa lucrez, sau sa construiasca cu niste cuburi din plastic, sa se mai joace cu coca mare, si bunica face mancarea. si sa zic ca se mai duce fata la bucatarie la bunica si mai sta cu ea isi mai gaseste acolo de treaba, sau mai sta bunica cu ea la tv la desene animate... daca vad ca fata incepe sa faca scandal si sa o supere pe bunica, imediat o iau la mine ... dar ca sa stea bunica numai cu fata nu am lasat-o mai mult de o ora 2 si asta o data la nu stiu cat timp, cand era ceva urgent sa fac in oras .... in rest numai eu stau cu fata, nici nu as putea sa o las pe bunica sa stea cu fata, sunt constienta ca ii e greu bunicii, ea de abia merge in baston, nici nu se poate tine dupa fata. deci bunica ma ajuta doar ca face mancarea in casa, o data la 2 3 zile, ca de aia chiar nu as mai avea timp si mai sta cate putin cu fata. in rest, curatenia in casa, cumparaturile, eu le fac, ca bunica nici macar nu mai poate iesi din casa. si la cumparaturi, sau chiar la facultate, tot cu fata ma duc, ca sa nu i-o las bunicii, sau mai ies cat doarme fata la pranz. si doar prin faptul ca este cu mine, ca nu sunt singura, conteaza foarte mult pentru mine. in rest, o las pe bunica sa stea in pat, la tv, sa se odihneasca.

am foarte mare noroc ca pot lucra de acasa, ca daca era sa am un servici de ala strict automat trebuia sa o dau la cresa. fiindca au fost atatea viroze, am zis ca sa o mai tin putin acasa. putin mai mult ca de prin dec anu trecut nu am mai dus-o. dar de prin martie as vrea sa o duc din nou, nu de alta, dar trebuie sa se obisnuiasca si cu copiii, ca atunci cand o duceam tare nu ii placea si plangea, dar nu am ce sa ii fac. eu oricum am sa stau tot acasa, ca prin aprilie trebuie sa soseasca si baiatul si trebuie sa intru in concediu. dar e oricum mult mai bine sa se obisnuiasca si ea cu copiii.

imi vine foarte greu cand o vad ce dureri are, de peste un an, mi se pare ingrozitor. pe mine, putin daca ma doare capul, sau un picior, sau genunchiul, sau ceva, mi-e foarte greu, d-apoi ea care are dureri de dimineata pana seara si de seara pana dimineata de asa mult timp, mi se pare groaznic, nu stiu cum as putea rezista. mi-e mila de saracii batrani, cat se chinuie. unii au probleme de santate si dureri de maini, picioare, spate, altii sunt abandonati de copiii pentru care s-au sacrificat o viata intreaga, altii chiar sunt maltratati. batranii sunt cei care ar trebui cel mai mult protejati, respectati si ajutati si ei sunt cei mai chinuiti.

[Mirela0110]

la doctori a fost de foarte multe ori, si coxartroza nu prea se mai poate repara. i-am luat in fiecare luna medicamente, indiferent cat costau, cand venea vorba de sanatate nu se mai pune problema de altceva, si multumim lui Dumnezeu o ducem destul de bine financiar, fata de altii. acu luna asta, chiar mi-a zis drita de familie sa nu ii mai iau pentru ca luat cam multe si nici asa nu e bine. trebuie chiar sa faca o pauza buna de vreo 2 3 luni de atatea medicamente, ca si alea is toxice si afecteaza daca nu sunt luate corespunzator. a facut tot felul de tratamente, la Ceragem, apoi la vreo 2 doctori de la o clinica de reumatologie, si tot nu prea au ajutat-o. e greu tare pentru ea

[calator prin ploaie]

Oricat ne-ar fi de dificil cu batranii, mereu imi revine in minte zicala : "cine n-are batrani, sa-si cumpere!"....Doamne ajuta!