Desfranarea inainte de preotie.

[CiprianTm]

Tin minte ca parintele Papacioc spunea despre un asemenea caz, in care a dezlegat un viitor preot cazuse in pacatul desfranarii cu viitoarea lui sotie chiar cu foarte putin timp inainte sa fie cununat si hirotonit. Spunea ca profesorul care se ocupa de el i-a interzis si l-a mustrat rau, dar ca dupa ce a venit la parintele Arsenie si a primit dezlegare, l-au facut pana la urma preot.
Din pacate nu mai tin minte exact in care filmulet a spus, dar sigur gasiti pe youtube.

[Parascheva16]

CANOANELE SFÂNTULUI NIKIFOR MĂRTURISITORUL

CANONUL 35
Cel ce măcar numai odată de a curvit, nu se cuvine a se face preot, chiar de a şi lăsat păcatul. Că zice marele Vasilie, că unul ca acesta chiar şi morţi de ar învia, preot nu se face.
*
Nu este singurul canon. Si Sf.Vasile cel Mare are si altii. Daca clericul se impreuneaza cu logodna lui, un an se opreste, daca desfraneaza fara a fi logodit, i se ia preotia si ramane mirean. La fel si la diaconi, daca desfraneaza fara casatorie, nu mai sunt diaconi, deci nu mai ajung nici preoti, ci raman in randul mirenilor. Se pot gasi canoanele pe net sau in pidalion etc. Eu m-am uitat in ce am avut in calculator. Nu am dat copy/paste la tot.

*Logodna la Sf.Parinti nu inseamna ca fata e ceruta in casatorie si se pune un inel pe deget. In zilele noastre se face odata cu Taina Casatoriei. Este partea cand se pun inelele.
*
In mare nu prea se accepta, insa Biserica poate face un pogoromant. Asta tine de ierarhi si de persoana in cauza. Taina Preotiei este o taina mare si nu se poate bate joc de ea. Nu oricine e bun ptr. preotie. Nu stiu unde am ajunge daca orice om poate deveni preot doar ptr. ca a facut facultatea de teologie, sectia pastorala. Eu acum vb la modul general.
*
Persoanei care a deschis topicul nu ii pot da un raspuns exact ptr. ca nu sunt ierarh sau duhovnic. Sa vorbeasca cu duhovnicul lui (iar daca nu are, sa isi gaseasca), sa vb cu ierarhul din zona si sa se roage. Consider ca raspunsul la o astfel de intrebare nu se gaseste pe forum. E vorba de Taina Preotiei, nu de orice.

[Parascheva16]

În prealabil postat de CiprianTm

Tin minte ca parintele Papacioc spunea despre un asemenea caz, in care a dezlegat un viitor preot cazuse in pacatul desfranarii cu viitoarea lui sotie chiar cu foarte putin timp inainte sa fie cununat si hirotonit. Spunea ca profesorul care se ocupa de el i-a interzis si l-a mustrat rau, dar ca dupa ce a venit la parintele Arsenie si a primit dezlegare, l-au facut pana la urma preot.
Din pacate nu mai tin minte exact in care filmulet a spus, dar sigur gasiti pe youtube.

Sunt cazuri. Mai ales in zilele noastre cand lumea e f.slabanogita si fara putere. Dar nu toti primesc. Depinde f.mult de persoana. Acestea sunt cazuri personale, nu generalizate. Nu puteam spune ca in mare Biserica accepta doar ptr. stim un caz care a primit dezlegare. Mai ales pe net, cand nu stim deloc persoana. Chestiunea asta tine de duhovnic si ierarh.

[Lucian008]

"Preotul, care a pacatuit trupeste mai inainte de a se hirotonisi si dupa ce a fost hirotonisit, isi va marturisi de voie pacatul, sa nu mai liturghiseasca ramanand numai celelalte slujbe pentru ravna evlaviei sale. Ca multi zic ca hirotonia iarta celelalte pacate (dar nu si al curviei). Dar daca el insusi nu va putea fi dovedit, atunci el insusi ramane la judecata constiintei sale". -Neocez. 9.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de gpalama

Pentru a nu permite celor care sunt dovediti ca fiind patimasi cu patima trupului accesul la infricosatoarea slujire a preotiei, Sfintii Parinti au hotarat ca cei care au gresit in acest mod sa nu fie primit in preotie, pentru ca odata cazuti, vor cadea usor si alta data.

La fel Sfintii Parinti au hotarat ca varsta pentru preotie sa fie de 30 de ani cel putin, pentru ca 30 de ani inseamna (ar trebui) ca tanarul are o experienta, este casatorit, este barbat capabil sa-si stapaneasca si conduca destinul, familia dar si o turma pe care sa o primeasca in grija.

Insa sunt cazuri in Istoria Bisericii in care si cei care au cazut au fost primiti in cler.
Iar aceasta pentru multa lor intoarcere, pentru ca s-au eliberat puternic de legaturile pacatului si ale patimilor.
Si acest lucru, daor cu INCUVIINTAREA BISERICII, adica: a duhovnicului care este impreuna raspunzator pentru decizia de a merge la preotie dar si a celui care doreste preotia.


Insa uita-te si tu de fapt care este fiinta lucrarii preotesti: Dumnezeu cheama pe cineva la slujirea sfanta.
Preotia este o chemare in primul rand. Iar cel care este chemat de Dumnezeu simte in sufletul lui aceasta chemare intr-un mod fara echivoc, simte cum s-au asezat in el de la Dumnezeu cele ale preotiei.


Daca ai indoieli fa urmatorul lucru, obligatoriu in situatia ta: fa un canon de rugaciune catre Dumnezeu pentru urmatorul lucru: sa te ajute Dumnezeu cum este mai bine in viata ta: daca Preotia este cale de mantuire pentru tine si familia ta sa te ajute in preotie, daca nu sa opreasca aceasta cale si sa te ajute sa-ti vezi de viata. Roaga-te 40 de zile Sfintilor Trei Ierarhi sa te ajute cum cred ei mai bine. Tine minte ca nu preotia mantuieste !!!

Fara rugaciune vei fi lipsit de ajutorul dumnezeiesc in aceasta decizie critica pentru viata ta.
Cei care nu au stiut si au pacatuit numai Dumnezeu stie ce e cu ei si care este randuiala LUI pentru ei.
Si te sfatuiesc sa vorbesti si cu un Episcop, sa-i expui problema si sa te sfatuiasca.

A te sfatui sa nu alegi preotia sau sa alegi preotia este gresit in situatia ta.
Corect este sa te sfatuiesti cu Ierarhii Bisericii, DUPA CE AI FACUT UN CANON DE RUGACIUNE LA DUMNEZEU TIMP DE 40 DE ZILE !!!

Exista in ziua de astazi o practica duhovniceasca, mai ales la crestinii asa-zisi avansati, ca ori de cite ori sunt la mezat, in neclaritate, cu ce au de facut pe o anumita directie sa "cerceteze voia lui Dumnezeu in legatura cu ei".
Adica, in traducere libera si dezbracat de straiele duhovnicesti, mai Doamne, tu ce ai de gind cu mine in legatura cu...?
Unii (in realitate destui de putini... sunt putini deoarece in primul rind o nevointa care la inceput pare usurica, pe masura ce trece rimpul devine din ce in ce mai grea si obositoare si plina de ispite si incercari ! De, sa indrasnesti sa stai direct si personal de vorba cu Dumnezeu nu este chiar o floare la ureche. Mai apoi multi nu pot practica acest canon de adevaratelea, adica rugindu-se din inima, cu zdrobire de inima si cu lacrimi, cu multa smerenie si din cuget curat si ca urmare o inmoaie exact cind ar trebui sa intre in profunzimi si mai mari ale rugaciunii si legaturii cu Dumnezeu, ajungind ca de la gindurile mari si inflacarate de la inceput sa nu mai faca decit rugaciunea gurii, poliloghie, vorbarie, fara adincime sufleteasca, duhovniceasca sau chiar sa abandoneze ideea) reusesc sa duca la capat cumva-cumva acest canon, luat de multe ori cu de la sine deslegare, dar sa nu aibe niciodata folos de el, sa nu priimeasca niciodata raspuns la cererea sa, sau raspunsul asteptat, dorit.
Altii, mult mai rivnitori, cu binecuvintare si mult macinati sufleteste de o dorinta a lor reusesc sa incheie nevointa cu bine si ori inainte de cele 40 de zile, ori mai apoi, cine stie cind, sa capete raspuns si sa se isbaveasca dintr-o raspintie a vietii.Dar acestia sunt extren-extrem de putini la numar !
Asadar, raspunsurile la aceasta nevointa variaza extrem de mult de credinta practicantului si de curatia sa sufleteasca si duhovniceasca .
Dar cei care sunt curati cu adevarat nici nu indrasnesc sa ceara duhovnicului un asemenea canon tocmai pt a nu se face vinovati de cea mai urita, gretoasa, cadere, pacat: mindria !
Dar cum mindrie aici unde ni se pare ca suntem asa de sinceri si de bine intentionati ?
Mindria ... o aflam de la duhovnicii buni, care de regula nici ei nu binecuvinteaza un asemenea canon, tocmai pt a-l feri pe fiu de o mare capcana !
Si-anume, cine esti tu crestine, care sub masca rugaciunii, indrasnesti sa stai inaintea Domnului si sa ii ceri sa vorbeasca direct cu tine (ceea ce defapt nu face in mod normal cu aproape toti dintre noi !), sa iti arate tie viitorul asemenea profetilor celor drepti, sa iti arate ce are de gind cu tine, sa iti trimita veste de lamurire, ca daca nu o ai nu te sti ce sa mai faci si nu mai poti da inainte cu duhovniceasca viata?
Nimeni nu indrasneste asta ci toti se supun voii Lui si primesc cu bucurie tot ce vine din partea lui fie ca ne convine, fie ca nu, fie ca ne doream tare mult asta sau cealalta si pe urmatoarea nu !
In totdeuna, dar in totdeauna noi trebuie sa facem ce ne invata sfintii bisericii ? sa traim ca si cum astazi ar fi ultima noastra zi de viata, sa implinim toate cite ni s-au dat, sa nu facem pacate si sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa ne daruiasca ceea ce ne este noua de folos si spre mintuire. Atit !
Fara ca sub o forma sau alta sa ne invitam singuri la masa lui Dumnezeu ca sa stam de vorba cu El si sa vedem daca ne mai zice ceva.
3-4 luni mai petrecem cum mai petrecem si apoi iar mai facem un canon de 40 de zile ca sa aflam daca vecinul ne uraste sau ne iubeste sincer... si iar mai trec 6-7 luni si iar mai facem un canon sa vedem daca Dumnezeu vrea sa ne luam o Octavia neagra, de ghinion, sau bordo, de boieri... si dupa un an iar mai facem un canon sa vedem daca Dumnezeu vrea sa ne cununam cu Viorica sau cu Marinela ? ca de, toate acestea enumerate sunt treburi serioase pt viata noastra... nu gluma, si noi trebuie sa stim PRECIS ce avem de facut, nu sa bijbiim in intuneric ca habotnicii !?
Pai asa credeti ca merge la Dumnezeu ?
Nu asa au procedat sfintii si parintii bisericii.
Si aici am scris doar citeva cuvinte despre practica "nevinovata" a cercetarii voiei lui Dumnezeu, chipurile, pe cale duhovniceasca... curat duhovniceasca !

Dar atunci ce este de facut ?
Daca nu vrem si nu vrem sa mergem pe calea dreapta a virtutii si a rugaciunii simple lasate de parinti (da-ne noua ce ne este spre folos si mai ales spre mintuire !) atunci nu avem decit sa mergem la duhovnic si sa ne marturisim, si ce me va zice el, aceea sa si facem.
Asa-zisa cercetare a voi lui Dumnezeu, in legatura cu noi, sub forma canonului de rugaciune de 40 de zile, poate fi un lucru anevoios peste masura sau chiar riscant: tu sa ii ceri sa iti arate daca vrea sa te faci preot iar El sa iti arate ca pt tine, pt caracterul si temperamentul tau, pt tot ceea ce este mai bine pt tine si ca sa te poti mintui singur... deci pt toate aceste considerente majore ale tale, cel mai bine este sa te faci gunoier... sau vidanjeur.
Si atunci nu stiu daca esti cu adevarat pregatit sa primesti asa ceva. Caderea in marile pacate este atunci iminenta : minia, dezavuarea metodei canonului ca nefiind ceva deosebit, indoiala in aratarea lui Dumnezeu si in El insusi in ceea ce te priveste, clevetirea ulterioara ori de cite ori vei mai auzi pe cineva ca vrea sa incerce , s.a.m.d.
Deci, daca nu voiesti sa primesti totul de la Dumnezeu asa cum ti le da El de veste in fiecare zi, in fiecare dimineata, asa cum face cu noi toti, atunci macar nu umbla cu mintile in marire desarta, in sfere inalte ci gindeste-te mai degraba ca Dumnezeu te vrea gunoier sau acar la CFR sau sudor la santieru naval din Roterdam, ori poate cioban la vreo stina din Paring, si sa vezi atunci cum fug gindurile de marire din minte de te miri si tu ! Dar inafara de orice lucru El vrea, si te si asteapta, sa te mintuiesti.

Si daca esti, la urma urmei, mofturos si simandicos ca o domnisorica, atunci nu iti ramine decit sa cercetez parerea duhovnicului ! Amin !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de CiprianTm

Tin minte ca parintele Papacioc spunea despre un asemenea caz, in care a dezlegat un viitor preot cazuse in pacatul desfranarii cu viitoarea lui sotie chiar cu foarte putin timp inainte sa fie cununat si hirotonit. Spunea ca profesorul care se ocupa de el i-a interzis si l-a mustrat rau, dar ca dupa ce a venit la parintele Arsenie si a primit dezlegare, l-au facut pana la urma preot.
Din pacate nu mai tin minte exact in care filmulet a spus, dar sigur gasiti pe youtube.

Nu. Chiar acum doua seri am vazut acel film de aproape o ora, extrem de folosoitor duhovniceste (pe care dealtfel, cred ca il mai vazusem si altadata). Acel tanar, ca sa fie hirotonit, trebuia sa se casatoreasca. Si-a gasit fata, s-au casatorit chiar cu o zi-doua inainte de hirotonie, dar... n-a rezistat ispitei. Pai cum altfel? Cum adica ... "pacatul desfranarii cu... viitoarea lui sotie"? Oare Parintele Arsenie Papacioc ar fi dezlegat acest pacat, lasand tanarul sa se preoteasca? Inainte de casatorie, e un fel de pacat, dupa binecuvantarea lui Dumnezeu, e altceva! Da, el a incalcat canonul premergator hirotoniei, dar... era totusi casatorit oficial, din toate punctele de vedere!!!

Cat despre cele de mai sus, ale fratelui Zaharia, eu parca n-as fi atat de transant. Dumnezeu nu-i iubeste doar pe sfinti, fiindca duc o viata atat de smerita. Pentru decizii atat de importante in viata, nu numai ca nu se supara sa ne trimita semne si intamplari ciudate, dar chiar ne asculta rugaciunile, oricat am fi noi de nevrednici. Evident, nu "telegrafic", asa cum le transmitea candva sfintilor prooroci, ci prin mesaje oarecum codate, dar nu atat de profund incat, cel in cauza sa nu reuseasca sa descifreze SINGUR, voia lui Dumnezeu. Credeti-ma, sunt pacatos, nevrednic, si de cateva ori in viata, chiar am apelat la aceasta modalitate, si pacatos asa (sau poate tocmai de aceea), Dumnezeu s-a milostivit si mi-a dat destul de clar de inteles ce cale sa urmez. Si-apoi... ce-ar fi de pierdut? Oare Il suparam pe Dumnezeu in rugaciunea noastra, considerandu-ne importanti? Pai orice oaie ratacita e importanta, fiindca o vrea inapoi in turma. Rugaciunea nu se face cu mandrie, ca si cum am merita sa ni se raspunda, ci cu toata smerenia (iar daca chiar ne pasa de ceea ce cerem, lacrimile vin singure). Restul vine de la sine. Cred ca abia aici se face diferenta intre cel ce crede si cel ce se indoieste! Eu stiu ca sunt nevrednic, stiu ca nu merit, nu ma inalt dincolo de micimea mea pe care mi-o recunosc pana la cea mai din urma celula, dar tot zidirea Lui sunt, si nu ma va lasa sa orbecai, cand eu singur nu sunt in stare sa aleg si nici sa discern inca, la o asa varsta!
Dar... de obicei asemenea cazuri (cum este preotia) are Dumnezeu grija din timp, sa "cheme" pe cei alesi. Cei nedumeriti, n-au inteles inca "mesajul", iar ceilalti... nechemati nu-si pun astfel de intrebari!!!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de trudan

Buna seara si Hristos a Inviat! Daca cineva doreste sa ajunga preot, dar a desfranat, fara insa sa cunoasca ca acesta este un impediment, mai este posibil sa ajunga preot ? Care sunt sansele si riscurile pentru un viitor student la teologie de a ajunge sau nu preot ? Multumesc.

Buna dimineata si Cristos S-a inaltat!

Primii preoti ai lui Cristos nu au fost neaparat sfinti-din-leagan. Matei era vames, adica din cea mai dubioasa categorie de oameni. Pavel, cel putin, era criminal sadea si fusese foarte mandru de asta. Petru insusi spune, cu gura lui "Doamne, sunt om pacatos!". Si totusi, lor, Cristos le-a soptit: "urmeaza-Ma!".

Intrebarea cheie pe care va sfatuiesc sa v-o puneti nu este daca doriti sa ajungeti preot. Ci, daca Domnul nostru doreste aceasta. V-a spus El "urmeaza-Ma", la ureche ori altfel? Si nu, nu in felul in care Cristos ne cheama pe TOTI, cei ce avem preotia imparateasca si de obste, sa-I urmam, ci in felul special in care a facut-o numai cu cei cei 12, lansadu-le chemarea inconfundabila de a-L urma ca preoti ai Lui ? Grea intrebare! La care numai dv, impreuna cu spiritualul dv puteti afla raspuns.

Din prudenta, si in urma unei experiente de multe secole, Biserica a dat unele canoane privind accederea la preotia sacerdotala. Dar acestea sunt canoane disciplinare, precum cele privind postul. Fata de asemenea canoane disciplinare tot ea, Biserica, prin cei care sunt urmasi ai apostolilor aflandu-se pe treapta deplinei preotii, poate da pogoraminte intr-un caz ori in altul. Ca nu s-au facut oamenii pentru legi, ci legile pentru oameni. Sunteti dv un astfel de caz ? Intrebarea se reduce la cea de mai sus: daca Domnul v-a chemat ori nu. Fiindca, daca Domnul v-a chemat, amintiti-va ca nu este furtuna, nici chiar cea a pacatelor tineretii, pe care El sa nu o poata linisti. Daca El va vrea preot, atunci veti avea si pogoramant, si haruri necesare de toate felurile. Obstacole vor fi, dar le veti invinge in moduri care, celor credinciosi din jurul dv, li se vor parea miraculoase, iar celor mai putin credinciosi, un sir de coincidente.

Si invers: daca Domnul nu v-a chemat (la a-L urma in felul acesta, ci la a-L urma in alt fel), chiar daca veti forta nota, obtinand azi un pogoramant, maine o parohie, un lucru nu veti obtine. Un fleac: fericirea pe pamant. Fiindca fericirea, cel putin fericirea de pe pamant, nu poate fi obtinuta decat de cei care aud chemarea lui Cristos si, auzind-o, o urmeaza. Fericirea vesnica o putem obtine si daca nu urmam chemarea Lui intr-o stare sau alta. Dar nu fericirea de pe pamant. Citind istoria celor intai chemati, ramanem mirati de iuteala cu care ei au raspuns. Erau doi frati pescari. Era o zi ca oricare alta. Iar ei erau la locul lor de munca, la pescuit. Atunci, PE LOC, au lasat tatalui lor toate: corabie, mreje, sarcina de a hrani pe cei de acasa. Au lasat TOT, tot ce era, in fond, averea lor si a tatalui lor, si L-au urmat. Ca sa fie pescari de oameni. V-a chemat Domnul ? Ati recunoscut vocea Lui cand a spus "Urmeaza-Ma" si sunteti sigur ca nu era vocea altcuiva ? Nici ecoul ori proiectia unei dorinte a dv ? Sunteti gata sa lasati TOT ce aveti si sa urmati Lui ? Daca da, atunci nu va faceti prea mari probleme si urmati-L. Ascultand Imnul Heruvic, toata grija cea lumeasca de la dv lepadati-o. Daca nu sunteti sigur, atunci inseamna ca va aflati inca in etapa de discernamant. Atunci rugati-va, cu staruinta si ajutor de la cei mai inaintati (nu pe forum, printre noi, ii veti gasi!) pentru ca El sa va dea semn si raspuns. Fiindca un lucru e sigur: nu ne putem inchipui ca Dumnezeu ne-ar putea chema fara ca El sa ne comunice, intr-un fel sau altul, aceasta.

Domnul sa va aiba mereu in paza Lui!