Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[osutafaraunu]

În prealabil postat de bluester

iertati-ma daca in comentariul anterior (al meu) am fost prea ironic.
sper ca nu v-ati suparat.

No problem... A fost o nimica toată, forumul ăsta te căleşte bine. Oare am ceva înclinaţii masochiste de mai stau încă pe el?

[nutucutu]

În prealabil postat de Doriana

Omul asta este intr-o cautare continua si ar vrea sa gaseasca o cale mai buna, caci simte ca ceva nu e in regula cu el, desi nu isi da seama ce. Insa s-a nascut intr-o familie baptista, este invatat ca baptistii au adevarul, ca ortodocsii sunt idolatri si lumesti, ceea ce chiar vede in jur de multe ori. Deci, din ceea ce stie el, ortodocsii nu au in nici un caz vreun raspuns la intrebarile lui. Asa ca intreaba pe pastorii lui, citeste carti, citeste Biblia, se roaga, etc. Deci cauta raspunsuri. Tu astepti ca un astfel de om sa vina sa intrebe preotii? Ce motiv ar avea sa caute la ortodocsi, din moment ce nu a vazut ortodocsi traitori care sa spuna despre credinta lor altceva decat el a fost invatat?

Intr-adevar, principala invatatura practicata in sectele/cultele np este aceasta: ce deviati sint ceilalti si ce buni sint cei din cultul/secta respectiva. Iar bietul om este incapabil sa vada milostivirea si bunatatea nesfirsita a Domnului, incorsetat fiind de invatatura sectei din care face parte. Vede in jurul lui doar oameni, nu chipul Domnului in acesti oameni. Cauta perfectiunea in oameni (ceea ce nu exista), in loc sa-L vada pe Domnul nostru in oameni. Si de aici nelinistea si cautarea continua.Pentru ca el nu priveste la Domnul nostru ci priveste la oameni. Pe un astfel de om nu cred ca l-ar convinge nici ortodocsii traitori (pentru ca sint destui si nu i-a gasit). Este simplu sa dam vina pe ortodocsi ca nu sint traitori. Stim din Sfinta Scriptura ca nici un traitor ca sfintul apostol Pavel nu a convins pe toata lumea, iar unii, chiar ucenici de-ai lui, l-au parasit.

În prealabil postat de Doriana

. Noi ne uitam la voi si intelegem ce poate produce ortodoxia si ce am putea deveni daca devenim ortodocsi. Si vedem oameni ca si noi; unii mai credinciosi, altii mai nesuferiti, dar nediferiti in esenta...

FOarte urit ca va uitati analitic la ortodocsi. Domnul nostru ne invata sa ne uitam la noi insine, in permanenta; si sa luptam cu pacatul din noi, cu "eul" din noi. Ce cautati dumneavoastra? Ortodocsi perfecti sau pe Domnul nostru? Nu este foarte ciudat cum toti (si dumneavoastra, si adventistii care au fost pe forum), cind va uitati in curtea ortodoxa analizati oamenii, iar cind va uitati in curtea proprie treceti cu vederea greselile fratilor in credinta ("ca doar sint oameni")? Eu ma uit la secte si inteleg ce produc sectele. Oameni cu o bruma de cunostinte biblice, citeva citate invatate pe de rost, care s-au asezat singuri pe un piedestal de unde analizeaza critic ce se intimpla in curtile vecinilor. De pe piedestalul pe care v-ati asezat va fi imposibil sa vedeti trairea reala si umilinta ortodoxului simplu,om imperfect, dar care se lupta cu imperfectiunea lui. Aceasta este sfintenia de fapt. Nu stim ca insusi sfintul Petru a avut caderile lui? Oare noi putem fi altfel? Sintem niste oameni imperfeti care ducem pe pamant un razboi, care am cistigat sau pierdut unele batalii, dar care continuam lupta.

În prealabil postat de Doriana

Si sa nu-mi spui de sfinti; dupa ultima autoanaliza obiectiva am constatat ca eu nu voi fi niciodata ca ei, deci nu are nici macar rost sa incerc. Ma multumesc deci sa ma uit la oamenii ca si mine.

Normal ca nu veti fi nicodata ca ei. Daca Domnul nostru ar fi vrut sa fiti sfinta Maria Magdalena v-ati fi nascut acum 2000 ani. Domnul nostru vrea sa fiti sfinta Doriana asa ca v-a dat posibilitatea si resursele sa deveniti sfinta Doriana. Iar drumul cel mai scurt pentru a deveni sfinta Doriana este sa va uitati cu ochi critic numai si numai la dumneavoastra insiva. Nici la ortodocsi, nici la catolici si nici la fratii dumneavoastra de credinta.

Dar ce va fi fiind, oare, aceasta ultima autoanaliza obiectiva?"
Sa intelegem, oare, cata vreme zice ca e "auto", ca vreun picior de lemn (fier, caramida, mase plastice etc.) si-a facut singur analiza asta lipsita, asadar, de subiectivitate? Lipsit, adica, de simtire? De insusiri personale?
Sa fi fost o analiza la CT, un RMN al sufletului unei femei?
Ori poate vreun pietroi sau o tambra dintr-un gard sa fi facut obiectiv analiza unui suflet subiectiv si a decretat ca nu, in nici un caz sufletul asta nu-i de sfant si nici de sfintire nu-i bun?

Cine ii invata pe oameni sa creada despre ei insisi ca sunt/pot fi "obiectivi"?
Cine ne eviscereaza sufletul, golindu-l in asa hal de stihii, incat sa avem simtamantul straniu ca suntem, fie si o clipa, "obiectivi"? Adica fara de persoana, fara de subiect, fara suflare de viata, in fond, fara duh...
Si de ce le-o placea oamenilor sa creada despre ei tocmai asta? De ce nu le place sa se bucure ca sunt oameni si sa-si asume omenitatea, adica recunoscindu-se si cunoscindu-se/descoperindu-se mereu subiectivi, dupa cum Tatal nostru din Ceruri este, El Insusi, atat de subiectiv (fiind, de pilda, Mare Iubitor de oameni si avand mereu un punct Personal de vedere si o Vointa proprie, un Plan, un Gand al Lui, inconfundabil cu al altora...)!

Cand Tatal nostru ne cere, prin Fiul: "Fiti sfinti!...", noua ne arde sa ne comparam "obiectiv" cu sfintii si, in urma acestei nefericite comparatii (cum altfel, daca ne-am plasat "obiectiv", adica daca ne-a luat-o razna mintea/judecata/gandirea deoarece s-a rupt de inima, de simtiri?) sa tragem concluzia ca "mai bine lasa..." si sa ne apucam, in scop compensator, de alinare a narcisismului primar, infantil, de indulciri ale mandriei - privind de sus la oamenii din jur? Ca de privit in sus la sfinti, pesemne ca ne doare gatul...

Dar nu stim, oare, cat de umili si de smeriti sunt sfintii?

Mai degraba ni se relaxeaza muschii gatului cand "ne uitam" dupa sfinti (bine zis ca ne uitam, pe noi insine, pana la amnezie totala uneori, altminteri fara uitarea asta a ingamfatului sine, nici nu putem vedea altcvea decat propriile nostre proiectii si idiosincrazii), decat ni se-ncordeaza...
Caci pentru a vedea un sfant, nu-i nimic mai bun de facut decat sa aplecam usor fruntea, spre piept, sa ne relaxam asadar muschii cefei ca la masaj si sa purcedem a sopti cat mai bland vreo 5 cuvinte sfinte. Si uite-asa nu stiu cum se face ca vin si sfintii, usurel, unul dupa altul si cateodata-n cor, iar uneori se umple inima si de un cor de ingeri, fara dureri de cap si fara mari descurajari din partea noastra... (Doar 3 lacrimi de-ar fi: prima, de cainta, pentru ticalosiile noastre, pentru pacate; a doua, din recunostinta pentru ca Domnul iata, ne iubeste si ne ocroteste si catre El ne trage neincetat; iar a treia de bucurie ca simtim dulceata fara egal si fara de inchipuire a Milei, a Gingasiei, a Dragostei Lui nesfarsite pentru noi si pentru toata zidirea.)

Domnul fie laudat!

P.S. Multumiri, sora, pentru frumosul cuvant adresat de o fiica a B.C. in dialogul interconfesional. Un cuvant model, o lectie pentru mine. Domnul sa va ocroteasca si sa va lumineze pururea!

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ive-79913.html

[Doriana]

În prealabil postat de nutucutu

cind va uitati in curtea ortodoxa analizati oamenii, iar cind va uitati in curtea proprie treceti cu vederea greselile fratilor in credinta ("ca doar sint oameni")?.

Nu cred ca ati vrea sa fiti in pielea fratilor mei atunci cand le trec eu cu vederea greselile... Ca nu ii barfesc in fata ortodocsilor e altceva; nu ar fi frumos. Dar cu ei sunt mai critica decat cu ortodocsii, iar cu mine mai critica decat cu oricare.

In rest, cred ca va grabiti sa spuneti ca ii judec pe ortodocsi. Ce tocmai spusesem e ca nu sunt altfel decat cei din alte culte. E absolut normal sa analizezi eficacitatea unei credinte/sistem religios dupa roadele pe care le produce. Nu trebuie sa incerci toate medicamentele din lume ca sa vezi care te vindeca, ci te bazezi pe observatiile facute asupra celor ce au luat deja medicamente; daca ei se vindeca, cel mai probabil te vei vindeca si tu. Nu ca as si face asta, dar ca sa inteleaga Alin de ce e greu de crezut formula: "numai medicamentul nostru vindeca". Insa daca oamenii raman bolnavi este o problema si cu medicamentul ortodox, si cu cel np.

În prealabil postat de nutucutu

Normal ca nu veti fi nicodata ca ei. Daca Domnul nostru ar fi vrut sa fiti sfinta Maria Magdalena v-ati fi nascut acum 2000 ani. Domnul nostru vrea sa fiti sfinta Doriana asa ca v-a dat posibilitatea si resursele sa deveniti sfinta Doriana. Iar drumul cel mai scurt pentru a deveni sfinta Doriana este sa va uitati cu ochi critic numai si numai la dumneavoastra insiva. Nici la ortodocsi, nici la catolici si nici la fratii dumneavoastra de credinta.

Va multumesc, aceasta este concluzia la care am ajuns si eu.

Ioan Cezar, nu sunt obiectiva, ok. Rectific, deci: la o analiza subiectiva am constatat ca sunt prea mica, asa cum e si credinta mea.
Va multumesc pentru link.

În prealabil postat de Doriana

Ioan Cezar, nu sunt obiectiva, ok. Rectific, deci: la o analiza subiectiva am constatat ca sunt prea mica, asa cum e si credinta mea.
Va multumesc pentru link.

....:) Prea bine, Doriana! In cazul asta, eu iti doresc ... sa cresti mare! In toate cele bune si desigur, mai intai in credinta, in nadejde, in dragoste. Domnul sa te ocroteasca si sa te indrume cu Sfanta Lumina! AMIN+

P.S. Mi-a placut mult textul, de aceea v-am oferit linkul. E un text pe care l-am salvat deja in fisierul meu, intrucat imi pare un dialog foarte reusit. Problema e sa ne tinem noi de treaba, ca in rest, iata, avem tot felul de resurse si mult, variat sprijin.

[Doriana]

Amin, Ioan Cezar! Asa sa fie.

În prealabil postat de Eugen7

Insa omul care se pretinde luminat de harul lui Dumnzeu dar observa ca cei din jurul lui bonavi duhovniceste nu isi amelioreaza starea... atunci problema este a sa si nu a celor bolnavi duhovniceste.

Este si problema celor bolnavi duhovniceste (ca doar sunt bolnavi), insa e si o problema cu lumina celui crestin, prea slaba ca sa patrunda intunericul.

Cu alte cuvinte, oamenii sunt bolnavi spiritual, inclusiv noi. Insa in momentul in care eu ma consider pe cea mai buna cale posibila, traind deci in lumina, insa intunericul din jurul meu ramane constant, inseamna ca traiesc doar o iluzie dulce. Iar trezirea din visare poate fi deosebit de cruda si dureroasa; sa dea Domnul insa sa nu fie prea tarzie...

Crestinismul din noi se verifica nu dupa cuvintele frumoase, ci dupa roadele pe care le aduce. La inceput in noi, apoi in cei din jurul nostru si in lume.

În prealabil postat de Doriana

nu dupa cuvintele frumoase, ci dupa roadele pe care le aduce.

La inceput sunt cuvintele, Doriana...
In adancul mintii si inimii noastre e o fabrica de ganduri si sentimente, iar gandurile sunt alcatuite, intr-o anumita masura, din cuvinte... La fel, sentimentele (complexe structurate,formate din emotii repetate si idei). Primul rod al cuvintelor sunt gandurile si sentimentele, da! (Dupa cum si invers, caci e o mare inlantuire in noi, gandurile si emotiile influenteaza alegerea si exprimarea noastra prin cuvinte. Iar moaragandurilor macina cuvinte... Incarcate de semnificatie, de imagini, de emotii, de aspiratii...)
Suntem, in sensul cel mai propriu (si) cuvinte!

Cuvinte potrivite pentru ganduri cumpatate, pentru sentimente nobile - sa ne dea Dumnezeu!

Cine cuvinteaza ca un "birjar", va gandi treptat birjareste, va simti birjareste, va voi si va fi un birjar etc.

Cuvintele au un rol mai mare decat banuim, in functionarea noastra sufleteasca. Sintii vorbesc intr-un anume fel (cand nu tac)...

Exista programe intregi de refacere sufleteasca (si nu doar psihologia demonstreaza aceasta ci insasi lunga Traditie a Bisericii) bazate pe tacere si, cand e rupta si tacerea (desi omul vorbeste, inca, inlauntrul sau, in subiectivitatea sa cea mai intima), sunt alese cuvintele cu incarcatura si impact pozitive, respectiv de zidire duhovniceasca.

Suntem liberi sa ne alegem cuvintele! Sa le dobandim, sa le slefuim, sa le indepartam definitiv cand e cazul.
Cuvantul Insusi ne-a dat aceasta libertate ontologica.

Cuvintele ne constituie. Nu intamplator popoare diferite, cu limbi distinctesi obiceiuri lingvistice particulare, au destine diferite...

Asadar, un bun inceput poate fi alegerea cuvintelor potrivite. Limba romana e un tezaur, o Comoara la dispozitia oricarui binevoitor.

Voi incheia cu o afirmatie care poate mira: cred ca nu va trece multa vreme si se va pune la indemana noastra ipoteza testata ca vorba omului influenteaza, hotarator, sanatatea fizica si evident psihica, iar la nivelul corpului ea patrunde mai adinc decat ne imaginam acum, adica de-a dreptul la nivel sub-celular, pana hat-departe... Asa cred eu, sa fiu iertat de bazaconie.

Poate fortez conexiunea dar, afirmatia sfanta ca vom fi judecati pentru fiecare cuvant rostit, cred ca lasa de inteles si faptul ca fiecare cuvant participa la constituirea fiintei noastre cu care ne vom prezenta la Judecata...

Cand cuvintele sunt bine alese si suficient de des repetate, in interior mai ales, incepem sa si gandim si sa faptuim crestineste.
Credinta insasi este formulata in cuvinte! Crezul, de pilda...
Mai bine spun 5 cuvinte sfinte, ziua intreaga, decat ...

Repet si inchei: nu doar faptele ne constituie si ne ajuta in efortul subiectiv al mantuirii, ci si cuvintele de capatai si de fiecare clipa... Ele sunt, de fapt, primele fapte! Bune, sau pacatoase, seci sau pline de viata, prietenoase ori respingatoare, umile sau trufase, smerite sau mandre... Si tot asa suntem si noi.

Dumnezeu sa ne ocroteasca! AMIN+

Recomand cu toata convingerea ca nu gresesc, cu toata bucuria lucrarea Fericitului Augustin, in editie bilingva (latina si romana): "De dialectica".
In aceasta mica si densa lucrare (un fel de prolegomene pentru ce este astazi semiotica, de pilda), sfantul dezvolta magistral reciproca inriurire dintre cuvinte si ganduri...
Ce e mai intai: cuvantul sau gandul? Intai gandim si apoi vorbim (ca asa e intelept, cica) sau mai degraba scheletul gandului e cuvantul si ca urmare mai intai vorbim (in noi insine, rapid, prescurtat, centrat pe intelesuri si idei, tematizat) si apoi gandim...
Dileme frumoase, inca insuficient elucidate, facind parte din conditia numita Om.

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Recomand cu toata convingerea ca nu gresesc, cu toata bucuria lucrarea Fericitului Augustin, in editie bilingva (latina si romana): "De dialectica".
In aceasta mica si densa lucrare (un fel de prolegomene pentru ce este astazi semiotica, de pilda), sfantul dezvolta magistral reciproca inriurire dintre cuvinte si ganduri...
Ce e mai intai: cuvantul sau gandul? Intai gandim si apoi vorbim (ca asa e intelept, cica) sau mai degraba scheletul gandului e cuvantul si ca urmare mai intai vorbim (in noi insine, rapid, prescurtat, centrat pe intelesuri si idei, tematizat) si apoi gandim...
Dileme frumoase, inca insuficient elucidate, facind parte din conditia numita Om.

Si se mai spune ca Saussure a inventat roata, arbitrarul semnului lingvistic...
O lectura care iti va placea, tot in aceasta directie, care dezvolta si teoria contrara, dar fara a concluziona ceva clar, este dialogul Cratylos al lui Platon.