Frica de moarte

Nu ma tem de moarte..ma tem cumplit de JUDECATA.!!!

jenica
iubirea Lui Dumnezeu depaseste, de multe ori, pacatele noastre. Doar POCAINTA sa avem.

de Judecata se tem si sfintii, daramite noi.

Of petru, daca as avea macar o lacrima de pocainta adevarata..dar inima mea este impietrita... Dar am mare nadejde in mila Maicii Domnului si rugaciunile duhovnicului meu.

[veilur]

Vai vai, daca pana si sfintii se tem de judecata, adica nici ei nu sunt siguri de vesnicia lor, ce sa mai zic despre mine care nu sunt macar la nivelu 0, ba mai putin, sunt sub 0 cu toate pacatele mele, ceea ce da dovada ca sunt si dator cu multe fata de Dumnezeu. Mda, afcnd o evaluare, nu pot sa trag decat o singura concluzie: o sa ajung si eu macar in cel mai mic colt de Rai doar daca mila Lui se va revarsa si peste mine, ca altfel nu am nici o sansa...

veilur
toti marii parinti au spus urmatoarele: pina in clipa mortii sa te pazesti de ispita. gindul ca nu trebuie sa te temi de judecata este unul al mindriei. nici un om nu este fara de pacat.
sfintii sint constienti de starea binecuvinatta in care se afla, si smerenia adinca ii ajuta sa treaca peste sentimentele/gindurile de mindrie care le-ar aparea.
deci, sa fim smeriti si sa nadajduim in Dragostea Lui Dumnezeu pentru creatia Sa.

[veilur]

Pai da, pana in clipa mortii, dar nu stim cand va veni moartea, tinand cont de aceasta conditie, ar cam trebui sa fim mereu pe faza, cum se spune, dar vezi tu ca mereu ne ia prin surprindere, cand suntem nepregatiti, dandu-ne atac atunci cand suntem mai slabi in vointa noastra de a ne impotrivi pornirilor. Oricum, pana sa reusim noi sa opunem rezistenta tentatiilor, trebuie sa trecem prin multe caderi, ca sa vedem cum e cand ai acumulat ceva rezultate si dintr-o data se naruie tot pt ca te-ai gandit numai o secunda la progresele facute in timp si osteneala.

[ilma]

Sfantul Macarie Egipteanul :
"In lumea duhovniceasca si nevazuta si in lucrarea de indrumare a Duhului Sfant,cei care au fost educati de-a lungul timpurilor prin incercare,nu-si pierd nadejdea cand vine peste ei vreun necaz din pricina pacatului,ca si cum n-ar mai dobandi harul, dar nici cand sunt linistiti si bucurosi cu duhul ,nu se lasa prada nepasarii si arogantei,ca si cum n-ar veni necazuri peste ei,ci dimpotriva,ei sunt aceeasi,ramanand statornici in ei insisi,fara sa sufere vreo schimbare..." Frumos citat!
Concluzia?:)Sa ne asteptam mereu la moarte si sa nu lasam niciodata garda jos.Foarte greu...dar nu imposibil:)

[mihaela_dadp]

Munceste ca si cand lumea nu s-ar termina niciodata si ingrijeste-te de sufletul tau ca si cand maine ai muri.

[ilma]

Bine zis Mihaela:)

[vsovi]

În prealabil postat de mihaela_dadp

Munceste ca si cand lumea nu s-ar termina niciodata si ingrijeste-te de sufletul tau ca si cand maine ai muri.

imi pare cunoscut citatul shi pare dintr-un sfant, nevoitor...

dar e ciudat ca vorbeshte despre lume, in care sa nu munceshti vremelnic, raportat la moda erei in care traieshti... interesant, adica sa nu ashtepti sa se termine lumea ca sa incepi sa te apuci de lucru...

shi sa te ingrijeshti de sufletul tau ca shi cand ai murii maine? hmmm aici nu prea percep ce a vrut sa spuna, nu pricep, ca daca te ingrijeshti de sufletul tau, atunci cum o sa te ingrijeshti de cele veshnice, de cele sfinte, ca e ca shi cum te-ai ingrijii de el shi mai abitir... eventual se poate intzelege, ca daca te inchipui ca miine poti fi tu pe catafalc, presupui acest lucru, ca maine vei shedea in sicriu in drumul spre groapa, atunci itzi vei aduce poate aminte mai ushor ca ai avut un suflet in tine, pe care o sa-l reprezintzi... asha cum l-ai indestulat: l-ai ascultat shi i-ai dat binele, atunci vei avea parte de rau, iar daca nu l-ai ascultat shi te-ai nevoit, atunci potzi nadajdui inspre mici milostiviri... adica citatul se refera la un fel de trezire din marele somn al pacatuirii...

Dar shtii ce e foarte ciudat, ca cu cat foloseshti trucuri lingvistice mai dure sau mai demne de toata luarea aminte, defapt nu realizezi altceva decat sa dormi tot mai vartos, ca vorbele raman vorbe, shi oricum tzin doar o vreme... vremea buna a lor... apoi se sting... deci m-am cam lamurit cum e cu citatele shi nu stiu daca se poate ca shi pomul bun, shi pomul rau sa ajunga sa faca roade bune pe baza doar de citate... oricum e grav, fiindca shi pomii buni au inceput sa faca roade rele... deci se simte miros de duhuri ale rautatzii care ne cam duc lavale de la Hristos...

Poate ar trebui sa constrang aceasta forma data a citatului, sperand ca nu se va supara autorul:

"Lucreaza/traieshte ca shi cand maine ai muri" dar cred ca pe acesta la zis deja Sf Antonie cel Mare deshi n-am gasit pe net... poate era scris pe o Icoana a dansului ceva de genul asta...ca nu-mi mai amintesc exact... mereu am scapari de memorie... shi raman doar cu un "parca" atat de dulce-amar...

Apoi am citit la intamplarile din viatza sfantului ca trebuie trecut vazduhul acesta in dauna diavolilor shi cu ajutorul Domnului... dar fiind inarmat cu toate cate le-ai invatzat (bune) shi aceasta nu se poate realiza decat prin porunca Domnului... deci nu este ridicare sau trecere peste fara porunca shi ajutorul Sau... shi noi ramanand in acest iad pamantean sau poate fiind coboratzi intr-unul de mai jos in functzie de dreptatea lui Dumnezeu shi milostivirea Sa shi in functie de viatza pe care ai dus-o... :(

Domnule shi m-am ingrozit, ca daca ramanem pe aici , atunci am impresia, presupun ca atunci tot ce tzi se pare bun, tot ce ai strans cu Domnul, toata lumina shi binecuvantarea, shi tot ce avea legatura cu Dumnezeu, v-a fi repede distrus de diavoli, de disperarea shi tulburarea ta sufleteasca, de netrebnicia ta, shi asta doar fiindca lor le face un rau groaznic shi tu din frica sa nu le provoci ceva rau, celor rai, le vei abandona cele stranse cu Domnul, te vei schimba rapid, tu crezi ca in bine dar defapt in rau... shi aceasta v-a dura ceva vreme, clipe repetate sau ani,... ca o lepadare... ca o inhaitare... ca o nenorocire... Dar trebuie sa rezishti, sa-tzi revi din coshmar, sa-tzi revi in firea ta shi nu a dracilor, shi sa ramai potrivnic deavolilor shi respectand pe Dumnezeu... e ca shi cum ai deveni iuda, adica apostolul ce s-a nenorocit, dar banuiesc ca va fi shi mai rau, vei avea impresia ca ajungi in marea dragoste, simtzind atata iubire, cam ca in cer, cum marturisea o femeie ce umbla cu paranormalul la TV, dar asta este shi mai tragic fiindca iudeu inseamna iubire de Dumnezeu, iar iubire de Dumnezeu fara paza poruncilor nu se prea poate... deci ea ajunse nu in cer ci in cerul diavolului, adica in apogeul iubirii echivalent cu iadul iubirii ca nu era de Dumnezeu shi nici cu respectarea poruncilor... deci am impresia ca v-om ajunge in iadurile lepadarilor de Dumnezeu shi de Hristos Domnul... asha ca nu stiu ce sa zic... dar asta e valabil mai mult pentru creshtinii ortodocsi ca ceilaltzi nu stiu ce trebuie sa faca shi cum e la ei... Domnul s-a rugat mai mult pentru cei ce i-a primit de la tatal Lui dar shi pentru altzii care....... in schimb nu s-a rugat pentru lume fiindca, nu fiindca a urat lumea ci pentru ca lumea....... Deci cum la Tatal sunt multe lacashuri, Domnul Hristos ne ajuta sa ajungem la ce a pregatit pentru ai sai, care au devenit ai sai... Deci noi, care speram sa ajungem ai sai avem de infruntat/rabdat toate fiarele lumii shi ale iadului care ne vor prigoni fara crutzare... Dar sa nu uitam totushi ca in atata durere shi nenorocire... Domnul a zis, ca in vremurile din urma... citat aproximativ: "oricine va striga dupa numele Sau, El il va auzi shi pazi"... deci vom avem shi noi un pic de nadejde de sus...:)...

Sper sa nu fi speriat prea tare pe unii... ca oricum pe mine nu reushesc sa ma prea sperii nicicum... doar mutra mi se posomoreshte dinpacate in rest nimic... poate sunt deja mort?:dontgetit:

???:(:|