Candela

[veilur]

[...]Acum sa-ti spun un secret ( sa nu ne auda cineva ) : eu l-am urecheat pe veilur ( Stefan ) , dar nu a simtit urecheala. O sa o fac ceva mai tare data viitoare.[...][/quote]
Vorbesti serios? Uimeste-ma!

[veilur]

În prealabil postat de cristiboss56

[...]Acum sa-ti spun un secret ( sa nu ne auda cineva ) : eu l-am urecheat pe veilur ( Stefan ) , dar nu a simtit urecheala. O sa o fac ceva mai tare data viitoare.

Hehe, Vorbesti serios? Uimeste-ma!

[cristiboss56]

În prealabil postat de veilur

Hehe, Vorbesti serios? Uimeste-ma!

Vorba multa ( spunea-i ieri ) , saracia omului. Urmeaza-mi sfatul dat acum un an si . . .

CANDELA - o prezenţă "vie" necesară
Pr. Vasile CIORNOVALIC
Parohia Ţuţora, Iaşi

În ziua întâi "a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" şi a fost lumină" (Fac. 1, 3). De atunci, de la începuturile creaţiei până azi, lumina este o prezenţă permanentă în existenţa omenirii, marcând într-un mod cu totul special, prezenţa divinului printre oameni şi în oameni. Nu este lumină ce iradiază de la astre care au fost create în ziua a patra (Fac. 1, 14-19), ci lumină spirituală, făcută vizibilă omului într-un mod unic pe Tabor (Mc. 9, 3) şi în duminica Învierii (Mt. 28, 3).

Privind spre Vechiul Testament, observăm că chemarea lui Moise la slujire s-a făcut de îngerul Domnului, ce S-a arătat "într-o pară de foc" (Ieş. 3, 2), apoi, când evreii au ieşit din robia egipteană "Domnul mergea înaintea lor, ... noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze..." (Ieş. 13, 21). La scurt timp, Dumnezeu hotărăşte şi porunceşte lui Moise ca în lăcaşul de închinare (Cortul sfânt) "să... faci şapte candele, ... ca să lumineze latura din faţa lui" (Ieş. 25, 37), iar pentru aceasta "să porunceşti... să-ţi aducă untdelemn curat... ca să ardă... în toată vremea..." (Ieş. 27, 20).

Candela şi lumânarea dau cele mai mici forme de lumină naturală, prin care omul alungă întunericul din spaţiul limitat, dintr-un lăcaş de închinare (biserică sau camera proprie). Am spus naturală, deoarece candela şi lumânarea îşi trag esenţa luminii din untdelemn şi ceară, ce sunt produse naturale. Astfel, aceste două materii, devenind sursă pentru lumină, capătă o importanţă deosebită, datorită luminii. Putem afirma, generalizând, că întreaga lume materială capătă sens şi importanţă, numai în prezenţa luminii. Lumina reprezintă o prezenţă indispensabilă vieţii, care creează, menţine şi întăreşte, atât viaţa materială prin lumina soarelui, cât şi viaţa spirituală prin lumina ce vine de la Soarele dreptăţii - Hristos. Lumina reprezintă bucuria vieţii, a existenţei însăşi. Fiecare om poartă în sine o candelă de la concepţie când primeşte sufletul, candelă ce va fi apoi aprinsă la botez prin lumina Duhului Sfânt.

La Cincizecime, când peste fiecare din cei doisprezece Apostoli (Fapte 2, 14) s-a pogorât Duhul Sfânt "şi li s-au arătat, împărţite limbi ca de foc" (Fapte 2, 3) deasupra capetelor fiecărui Apostol, atunci, a fost momentul aprinderii primelor douăsprezece "candele" ale creştinilor. Ei au primit "lumina vieţii" (In. 8, 12) de la "Lumina lumii" (In. 8, 12), Care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Au fost douăsprezece "candele", apoi ca la trei mii (Fapte 2, 41), născându-se prima Biserică creştină prin şi în lumina Duhului Sfânt. În timp, s-au "aprins" milioane de "candele", care prin lumina lor, primită de la Duhul Sfânt, au transfigurat de multe ori, în mod minunat materia, îndumnezeind-o. Sfinţii, cu trupurile lor, sunt dovada.

Azi, depinde de înţelepciunea şi hotărârea fiecăruia dintre noi, să fim asemenea celor cinci fecioare înţelepte, având "candela" aprinsă, în aşteptarea întâlnirii cu Mirele-Hristos.

Sfânta Lumină, care coboară în fiecare an de Înviere în Biserica Sfântului Mormânt, confirmă azi, precum în timpul lui Ilie, că slujirea pe care noi o aducem preadreptului Dumnezeu, este bineprimită, fiind slujirea cea adevărată.

Dacă lumina Duhului Sfânt din noi, va primi "untdelemn" de rugăciune zilnică, post adevărat, fapte bune din dragoste, frecvenţă la slujbe, citire din cărţile sfinte, spovedanie la timp, împărtăşanie cu vrednicie, atunci vom deveni noi înşine făclii vii, adică fii ai Luminii, continuu doritori şi iubitori ai luminii veşnice. Aura pictată în jurul capului la sfinţi, indică tocmai această stare de triumf în care se află aceşti învingători ai întunericului patimilor.

În fiecare zi, când într-o biserică ortodoxă se va săvârşi Sfânta Liturghie, înainte de orice, se aprinde obligatoriu cel puţin o candelă, arătând prin aceasta că slujirea ce va urma, se face în numele Luminii, ca chemare spre Lumină.

Primele cuvinte ale preotului din noaptea Învierii sunt: "Veniţi de primiţi lumină!" şi preotul vine în mijlocul creştinilor, cu cel puţin o lumânare din ceară curată, având făclie aprinsă din candela ce se află în Sfântul Altar.

Invitaţia este adresată tuturor creştinilor, ce sunt chemaţi, ca în mod liber, să aleagă drumul spre Lumina lumii, întorcând pentru totdeauna spatele fiilor întunericului şi tuturor faptelor păcătoase, ce ne îndepărtează de Lumină.

Putem deci concluziona despre candelă, că este o lumină "vie" necesară şi de aceea fiecare creştin trebuie să aibă în casa sa o candelă, care să-i amintească permanent că el însuşi este o "candelă", iar lumina ei închipuie pe Hristos şi Evanghelia Sa.

http://editura.trinitas.ro/cm/2001/05/candela.php

[icamilin]

Draga Cristi, minunat articolul postat, cei care-l vom citi avem de tras multe invataminte.

As vrea sa adaug pentru cei care inca nu au o candela aprinsa in casa lor, ca atunci cand se vor decide sa-si procure una, este foarte important ca scrumul de la fitil ce se aduna dupa o zi de ars, fitilul cand e deja prea mic si nu mai sta in ulei, servetelul pe care ne stergem cand potrivim fitilul, sa nu fie aruncate la cosul de gunoi. Este indicat a se aduna intr-o punguta si cand s-a umplut punguta e bine sa se dea foc undeva la radacina unui pom sau undeva intr-un loc curat. Asa am auzit ca e bine. La fel se va proceda cu orice lucru sfant din biserica, sticlute in care a fost aghiazma sau ulei de la candela vreunui sfant, sau ulei de la Sfantul Maslu, servetelul in care iei anafora. Asa mi s-a spus cand am fost la manastire, nu stiam ( ma intreb, nu judec, de ce oare preotii de mir nu amintesc aceste lucruri in biserica ). Este iarasi o parere personala, probabil multi dintre voi stiu, dar cu siguranta unii nu stiti si m-am gandit ca n-ar fi rau sa va spun si acest amanunt. Ma iertati, cu mult drag, icamilin

[cristiboss56]

În prealabil postat de icamilin

Draga Cristi, minunat articolul postat, cei care-l vom citi avem de tras multe invataminte.

As vrea sa adaug pentru cei care inca nu au o candela aprinsa in casa lor, ca atunci cand se vor decide sa-si procure una, este foarte important ca scrumul de la fitil ce se aduna dupa o zi de ars, fitilul cand e deja prea mic si nu mai sta in ulei, servetelul pe care ne stergem cand potrivim fitilul, sa nu fie aruncate la cosul de gunoi. Este indicat a se aduna intr-o punguta si cand s-a umplut punguta e bine sa se dea foc undeva la radacina unui pom sau undeva intr-un loc curat. Asa am auzit ca e bine. La fel se va proceda cu orice lucru sfant din biserica, sticlute in care a fost aghiazma sau ulei de la candela vreunui sfant, sau ulei de la Sfantul Maslu, servetelul in care iei anafora. Asa mi s-a spus cand am fost la manastire, nu stiam ( ma intreb, nu judec, de ce oare preotii de mir nu amintesc aceste lucruri in biserica ). Este iarasi o parere personala, probabil multi dintre voi stiu, dar cu siguranta unii nu stiti si m-am gandit ca n-ar fi rau sa va spun si acest amanunt. Ma iertati, cu mult drag, icamilin

Este o mica, mare problema ! Sun considerate superstitii si poate din acest motiv, preotii de mir nu amintesc sau nu ne vorbesc despre acest aspect. Nici eu nu am intâlnit in Invataturile Sf. Parinti ceva specificat in acest sens.

[icamilin]

Draga Cristi, vreau sa-ti povestesc o intamplare scurta. Asta vara am fost la Manastirea Prislop si la mormantul parintelui Arsenie Boca era o maicuta, caruia i-am cerut o sticluta cu ulei de la candela parintelui. N-a avut sticluta mica, asa ca mi-a turnat intr-o sticla de plastic de jumatate de litru de apa plata. Din greseala, a curs putin ulei pe jos. A luat un servetel a sters cu grija pamantul unde a cazut uleiul, am vrut sa iau servetelul sa-l pun in punga unde as fi pus si sticla, dar nu mi-a dat servetelul, spunandu-mi ca vrea sa-l arda, ca nu e voie sa-l aruncam la gunoi. I-am spus ca aflasem acest lucru de la Manastirea Bistrita si nu l-as fi aruncat la cosul de gunoi. S-a bucurat ca stiam ca nu e bine sa-l arunc la gunoi.
Deci eu nu cred ca sunt superstitii, doar ca maicutele si calugarii de la manastiri au primit mai multa educatie in acest sens.
Fiecare face cum crede de cuviinta dar sper sa mai fie si alti forumisti care au auzit despre aceste lucruri si nu vad nici un lucru rau daca chiar am respecta cele ce mi s-a spus la mai multe manastiri.
Mi s-a atras atentia ca sa nu pun in mancare ulei de la Sfantul Maslu, ca daca ramane mancare si se arunca la gunoi, la catel sau in gradina este, pacat. Este indicat a se inmuia o bucatica de anafora in ulei si s-o mananci
pe " inima goala " adica dimineata , pe nemancate dupa care se poate bea putina agheasma mica. Imi pare rau daca am deviat putin de la topic.
Sa ne lumineze bunul Dumnezeu pe toti sa facem cum credem ca e mai bine! Doamne ajuta!

[patinina34]

Ica draga, orice sfat bun este bineprimit, cel putin pentru mine.
Omul toata viata invata, si noi tot invatam si transmitem si noi mai departe ca sa se tina legea.
Eu una, multumesc de sfaturi, imi place sa invat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de icamilin

Draga Cristi, vreau sa-ti povestesc o intamplare scurta. Asta vara am fost la Manastirea Prislop si la mormantul parintelui Arsenie Boca era o maicuta, caruia i-am cerut o sticluta cu ulei de la candela parintelui. N-a avut sticluta mica, asa ca mi-a turnat intr-o sticla de plastic de jumatate de litru de apa plata. Din greseala, a curs putin ulei pe jos. A luat un servetel a sters cu grija pamantul unde a cazut uleiul, am vrut sa iau servetelul sa-l pun in punga unde as fi pus si sticla, dar nu mi-a dat servetelul, spunandu-mi ca vrea sa-l arda, ca nu e voie sa-l aruncam la gunoi. I-am spus ca aflasem acest lucru de la Manastirea Bistrita si nu l-as fi aruncat la cosul de gunoi. S-a bucurat ca stiam ca nu e bine sa-l arunc la gunoi.
Deci eu nu cred ca sunt superstitii, doar ca maicutele si calugarii de la manastiri au primit mai multa educatie in acest sens.
Fiecare face cum crede de cuviinta dar sper sa mai fie si alti forumisti care au auzit despre aceste lucruri si nu vad nici un lucru rau daca chiar am respecta cele ce mi s-a spus la mai multe manastiri.
Mi s-a atras atentia ca sa nu pun in mancare ulei de la Sfantul Maslu, ca daca ramane mancare si se arunca la gunoi, la catel sau in gradina este, pacat. Este indicat a se inmuia o bucatica de anafora in ulei si s-o mananci
pe " inima goala " adica dimineata , pe nemancate dupa care se poate bea putina agheasma mica. Imi pare rau daca am deviat putin de la topic.
Sa ne lumineze bunul Dumnezeu pe toti sa facem cum credem ca e mai bine! Doamne ajuta!

Tu nu ca ai dreptate, dar ai perfecta dreptate, cu cele sfinte nu ne "jucam" si acolo unde nu exista reguli scrise, invataturi lasate, fiecare procedeaza cum ii dicteaza inima si constinta. Sa-ti spun drept ca si eu am strâns pâna acum aproape 200 de sticlute in care au fost mir si le tin intr-o punga şi nu stiu ce sa fac cu ele . Fitilele de candela arse nu le-am tinut. Dar iti multumesc frumos pentru sfaturile tale . Doamne ajuta ! +

[patinina34]

Da, Cristi, cred ca devin o problema mare dupa cum spui.

Eu am avut candela intotdeauna, insa aici in Canada, nu este posibil deoarece alarmele pentru fire - incendiu- sint f. sensibile si pac auzi sirena, iar in al doilea rand casele aici sint de lemn, mai exact peretii sint dintr-un gips-carton, foarte fin, Absorb tot, e imposibil s aai o candela, doar daca este facut ceva de metal cumva , n-am idee cum ar fii.

Am si candela, si fitile, le am pe perete, insa candela mea e goala. Este de la manastire, o tin ca pe ceva foarte pretios.