Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 14.08.2014, 09:22:57
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Frate Ioane,

Glumind puțin, îmi imaginez că duhovnicul tău are un reportofon ascuns sub reverendă ca să reasculte acasă mărturisirea ta, ca să te înțeleagă cum te aștepți tu. :)

Dacă păcatele sînt iertate numai și numai prin duhovnic, atunci Sfinții pe care i-am citat mai sus greșesc. Din nou, acum te-aș ruga să comentezi scurt și tehnic, inginerește:
Căutînd în Pelerinul rus (jos de tot pe pagină) și la Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul - Din Ierihon la Sion, am dat iar de același citat de mai înainte, concluzia autorului fiind aceeași:

<<Sfântul Ioan Carpatul zice că atunci când rostim rugăciune lui Iisus (adică: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!") la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne
răspunde în chip tainic: "Fiule, iertate să-ți fie păcatele tale!"
Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătosi am fi noi, rugăciunea a ceasta ne curățeste, când o zicem
din inimă
.>>

și
Sfîntul Ioan Gură de Aur - Scrieri / Omilii la Matei
”Să mergem, dar, și noi după Hristos, că și noi avem multe boli sufletești, pe care vrea să ni le vindece înainte de-a I-o cere. Că pentru asta vindecă bolile cele trupești, ca să izgonească pe cele sufletești. Să ne ducem, așadar, la El! Să nu-I cerem nimic pămîntesc, ci iertare de păcate! De-I cerem cu sîrguință, ne împlinește și acum cererea noastră.

Deci iertarea și mîntuirea sînt acum, astăzi! Nu la următoarea Spovedanie. Atunci duhovnicul află de păcatele tale, se roagă și el pentru iertarea ta, cumva retroactiv, te mustră și caută metode să te îndrepteze.

Credința falsă că numai prin mărturisirea sub patrafir sîntem iertați are două consecințe grave:

1. Duci luni de zile în bagaj o droaie de păcate și păcățele. Ai toate șansele să pleci în veșnicie cu ele și asta nu pică deloc bine la Judecată. Starea în care mori contează mult, nu-i așa?
2. Rărește foarte tare primirea Euharistiei care se presupune iarăși eronat că e condiționată de Spovedanie. Ceea ce vine în contradicție cu Canoanele Apostolice și alte Canoane locale. Însăși Taina Împărtășaniei este un mijloc găsit de Dumnezeu prin care noi să ne împăcăm cu El. Cum zice săptămînal la Liturghie? Spre iertarea păcatelor, nu spre judecată, nici spre osîndă.

Deci ceea ce susțin eu nu e abureală protestantă, ci are temei solid în Sfînta Tradiție, citînd din marii dascăli care ne-au lăsat scrise aceste lucruri clare, fără echivoc.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 16.08.2014, 00:16:14
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit

Părintele meu nu poartă reverendă. E preot ortodox, nu catolic.

.........:)
Reply With Quote
  #23  
Vechi 16.08.2014, 00:33:42
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit Despre spovedanie, în tradiția athonită

Starețul ne sfătuia să fim sinceri față de Dumnezeu și față de el, înțelegînd prin aceasta mărturisirea curată. Astfel a trecut viața noastră lângă el.
Mă străduiam să fiu foarte curat în ochii lui și să nu îi ascund nici cel mai mic gând.
Simțeam ca pe o curvie duhovnicească faptul de a ține ceva ascuns înlăuntrul meu.

- Gheronda, văd atât de limpede... Ce este aceasta?
- Este o parte din roada ascultării și a mărturisirii curate a gândurilor.

... îmi spuneam: "Chiar și acum de voi pleca la Dumnezeu, ce voi spune? Păcatele mele le-am mărturisit. Sufletul meu se află dezgolit înaintea Starețului. Iar tot ce am făcut, am făcut din ascultare."

Însă atunci când ucenicul nu este sincer și nu își dezvăluie sufletul înaintea Starețului prin mărturisirea curată a gândurilor, nu poate să pună niciodată început bun. De aceea nici nu poate nădăjdui într-un sfârșit bun.

Atunci când un creștin nu cercetează toate gândurile pe care i le seamănă diavolul, în sufletul lui se nasc patimile, pe care dacă nu le curățește prin Mărturisire și pocăință nu va putea să afle niciodată sănătatea și mântuirea sufletului său.
Atunci când omul mărturisește toate cu smerenie este ca și cum ar scoate tot ce este bolnav înlăuntrul său.

Sfințitul nostru Stareț spunea: "Ai văzut vreun monah care să cadă sau să dezerteze? Din nemărturisirea gândurilor i-a venit lui aceasta. Nu și-a mărturisit gândurile și atunci acestea l-au mâncat, precum șerpii. Mic este șarpele, dar dacă nu-l alungi, el crește, dobândește otravă și te mușcă, iar tu mori. Ai văzut om înșelat? Din pricina gândurilor a pătimit aceasta."

Arhim. Efrem Filotheitul - "Starețul meu Iosif Isihastul"
Reply With Quote
  #24  
Vechi 16.08.2014, 01:54:31
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.568
Implicit

A veni la preot, a te marturisi si a cere iertare de la Dumnezeu in Taina Sfintei Spovedanii este prima conditie pe calea vindecarii !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #25  
Vechi 18.08.2014, 14:02:40
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
A veni la preot, a te marturisi si a cere iertare de la Dumnezeu in Taina Sfintei Spovedanii este prima conditie pe calea vindecarii !
De acord Cristian, adevărat. Cu asta se începe pocăința, cu Spovedania.

Dar eu unul păcătuiesc zilnic și nu mă mărturisesc prin preot zilnic. Atunci cu păcatele mele ce se întîmplă? Se adună în desagă și așteaptă 1-2-3 luni pînă mă întîlnesc cu duhovnicul ca să mă dezlege?

Pocăința este zilnică sau o dată la cîteva săptămîni sau chiar luni? Ce sens mai au atunci rugăciunile de iertare particulare și cele din slujbele Bisericii dacă numai și numai prin Taina Spovedaniei primim iertare?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 18.08.2014, 14:35:31
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Citat:
Starețul ne sfătuia să fim sinceri față de Dumnezeu și față de el, înțelegînd prin aceasta mărturisirea curată. Astfel a trecut viața noastră lângă el.
Mă străduiam să fiu foarte curat în ochii lui și să nu îi ascund nici cel mai mic gând.
Simțeam ca pe o curvie duhovnicească faptul de a ține ceva ascuns înlăuntrul meu.

- Gheronda, văd atât de limpede... Ce este aceasta?
- Este o parte din roada ascultării și a mărturisirii curate a gândurilor.

... îmi spuneam: "Chiar și acum de voi pleca la Dumnezeu, ce voi spune? Păcatele mele le-am mărturisit. Sufletul meu se află dezgolit înaintea Starețului. Iar tot ce am făcut, am făcut din ascultare."

Însă atunci când ucenicul nu este sincer și nu își dezvăluie sufletul înaintea Starețului prin mărturisirea curată a gândurilor, nu poate să pună niciodată început bun. De aceea nici nu poate nădăjdui într-un sfârșit bun.

Atunci când un creștin nu cercetează toate gândurile pe care i le seamănă diavolul, în sufletul lui se nasc patimile, pe care dacă nu le curățește prin Mărturisire și pocăință nu va putea să afle niciodată sănătatea și mântuirea sufletului său.
Atunci când omul mărturisește toate cu smerenie este ca și cum ar scoate tot ce este bolnav înlăuntrul său.

Sfințitul nostru Stareț spunea: "Ai văzut vreun monah care să cadă sau să dezerteze? Din nemărturisirea gândurilor i-a venit lui aceasta. Nu și-a mărturisit gândurile și atunci acestea l-au mâncat, precum șerpii. Mic este șarpele, dar dacă nu-l alungi, el crește, dobândește otravă și te mușcă, iar tu mori. Ai văzut om înșelat? Din pricina gândurilor a pătimit aceasta."

Arhim. Efrem Filotheitul - "Starețul meu Iosif Isihastul"
__________________
"Părăsește luptele și cuvintele umflate. Pe omul cel dinlăuntru vrea harul Dumnezeiesc să-l unească cu Dumnezeu. Atunci vei deveni folositor și altora." (Gheron Iosif Isihastul)
Cînd ne spovedim duhovnicul TREBUIE să afle toate relele pe care le-am comis. Gînduri, vorbe, fapte, tot. La modul general sau chiar în detalii dacă timpul permite. Dar pentru aceste păcate și greșeli e necesar să ne pocăim îmediat după ce le săvîrșim și să nu așteptăm Spovedania pentru ca să fim dezlegați exclusiv prin preot, ci să credem că ACUM ne iartă bunul Dumnezeu pentru rugăciunile Sfinților.

E o amăgire generală din cîte am observat - și am început și am trecut prin ea - că altă dată vom fi iertați, nu în momentul în care cerem mila Domnului. Și atunci la ce bun mai rostim rugăciunile de curățire și de umilință? Pentru ce se mai roagă preotul în altar să fie curățit înainte de săvîrșirea Jertfei dacă Dumnezeu nu-l iartă? Pe el, pe noi toți. La ce s-or fi inventat ecteniile de iertare dacă noi nu credem cu tărie că primim iertarea?

Oare nu ne învață Biserica, părintele Galeriu obișnuia să sublinieze chiar foarte des, că timpul Lui Dumnezeu este ASTĂZI și ACUM, iar timpul diavolului este MÎINE sau ALTĂDATĂ? Păi sigur că este o amăgire din care diavolul iese cel cîștigat.

Nu mai vorbesc despre frecvența împărtășirii care e direct legată de cele spuse mai sus.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 18.08.2014, 14:44:40
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.221
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
E o amăgire generală din cîte am observat - și am început și am trecut prin ea - că altă dată vom fi iertați, nu în momentul în care cerem mila Domnului. Și atunci la ce bun mai rostim rugăciunile de curățire și de umilință? Pentru ce se mai roagă preotul în altar să fie curățit înainte de săvîrșirea Jertfei dacă Dumnezeu nu-l iartă? Pe el, pe noi toți. La ce s-or fi inventat ecteniile de iertare dacă noi nu credem cu tărie că primim iertarea?
Eu cred că suntem iertați de fiecare dată când cerem iertare de la Dumnezeu cu sinceritate. Dar dezlegarea de la spovedanie este mai mult decât atât, pentru că altfel n-ar fi dat Mântuitorul apostolilor și umrașilor lor puterea de a lega și de a dezlega. Simți adesea o eliberare când îți dă preotul dezlegarea, sufletul ți se ușurează. Este o lucrare a harului pe care, cel puțin eu, nu o simt atunci când mă rog singur.

Ești, prin preot, mult mai aproape de Hristos; ești chiar în fața Lui.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 18.08.2014, 15:05:52
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
De acord Cristian, adevărat. Cu asta se începe pocăința, cu Spovedania.

Dar eu unul păcătuiesc zilnic și nu mă mărturisesc prin preot zilnic. Atunci cu păcatele mele ce se întîmplă? Se adună în desagă și așteaptă 1-2-3 luni pînă mă întîlnesc cu duhovnicul ca să mă dezlege?

Pocăința este zilnică sau o dată la cîteva săptămîni sau chiar luni? Ce sens mai au atunci rugăciunile de iertare particulare și cele din slujbele Bisericii dacă numai și numai prin Taina Spovedaniei primim iertare?
Dacă îmi permiți câteva opinii, în marginea experienței mele sărace și îndeosebi în baza lecturilor din "viețile" unor oameni îmbunătățiți duhovnicește (că de unde să ne luăm dreptarul, modelele, dacă nu de la cei care au ajuns acolo unde râvnește orice creștin, adică la o viață curată și plină de har):
1) Pocăința începe și se însoțește toată viața cu spovedania. Chiar și marii pustnici veneau periodic la spovedanie. În tradiția isihastă a românilor era acest obicei, ca zăvorâtul/pustnicul să coboare din când în când la spovedanie și împărtășire. În ciuda faptului că unii dintre ei erau deja purtători de Dumnezeu, făceau minuni etc.
2) Da, păcatele se adună iar sufletul duce povara lor până la spovedanie. Printre altele, acest fapt ajută pe nevoitor să experimenteze starea de păcătoșenie și de retragere a harului, cu scop pedagogic. De a nu se mândri, de a nu se crede superman sau omul păianjen, de a suferi cu luare aminte, de a-și zdrobi încă mai vârtos inima, de a-și pleca mai mult mintea înaintea Domnului - Care este nu doar Iubitul, ci și Stăpânul nostru.
3) Credința că Domnul îi va ierta creștinului păcatele (în taina Spovedaniei) aduce nădejde, mângâiere, puteri noi în nevoință, ușurarea sufletului și mărinimia de suflet în făptuirea tuturor faptelor bune. Dar nu șterge păcatul. Sunt mii de mărturii ale oamenilor duhovnicești
legat de acest aspect, printre altele aceștia povestind câte au avut de tras după o neascultre sau alta, până s-au încredințat că nu e de glumă cu păcatul, cu neascultarea... Cea mai dureroasă "palmă" pe care au primit-o marii nevoitori este uscăciunea inimii, scăderea rugăciunii, starea de părăsire de către Har dusă până la extremele deznădejdii... Citește și vei vedea!
4) Cum ce sens mai au rugăciunile? Cum ce sens mai au slujbele?... Chiar așa simplist, mecanic, chiar așa ca la piață vedem lucrurile astea? Oare am ajuns ca sectanții, ca să credem că Dumnezeu, Împăratul și Stăpânul nostru ne îndeplinește PE DATĂ rugămințile noastre, imediat ce vrea voia noastră, mușchiul nostru, gurița noastră? Ne târguim cu Dumnezeu? Îl grăbim/constrângem/somăm pe Dumnezeu? Copii ce suntem...
Florine, Florine... Frate, astea sunt gânduri de rătăcire sectantă, iartă-mă că îți zic așa direct. Sunt duhuri străine de viața Bisericii.
Dumnezeu nu e peștișorul din poveste care ne îndeplinește pe dată dorințele, nici papagalul roz cu loz în plic/plisc, nici zâna măseluță. Nu!

Sunt necesare nenumărate nevoințe, răbdare, stăruință multă, lacrimi până la noroi sub picioare și chiar până la sânge etc. pentru a dobândi șansa ca harul Duhului Sfânt să vină peste noi. De venit va voi când binevoiește Domnul și Stăpânul vieții noastre, după Mare Înțelepciunea și Voia Lui.

Rugăciunile și slujbele ajută sufletul să rămână "pe recepție", să nu se smintească, să nu se răzvrătească, să nu uite, să nu se moleșească etc.
Rugăciunile și slujbele frăgezesc inima, limpezesc conștiința, liniștesc cugetul, întăresc și pregătesc etc. Dar nu oferă ceea ce doar Taina Spovedaniei, prin specificul ei, oferă: iertarea păcatelor de către Dumnezeu prin preotul duhovnic.

Găsești chiar în "Pelerinul rus", dacă recitești cu atenție, pasaje care susțin cele scrise mai sus.
"Pelerinul rus" e o carte care deschide o nouă poartă pentru conștiința noastră, fără însă a închide alta... Această carte adaugă, nu substituie.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 18.08.2014, 18:50:47
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Frate Ioane,

Tot așa pot și eu susține că Domnul nu ne dă automat iertare prin simplul fapt că ne spovedim. Mai trebuie să și credem că ne dă, ca un bun și milostiv cum este Dumnezeul nostru.

Am înțeles că ai citit în ultima vreme din Gheron Iosif și din ucenicii lui. Și eu pun mare preț pe Mărturiile din viața monahală, sînt două volume care nu ar trebui ratate. Rețin de acolo ce subliniezi tu, că harul se retrage mai ales în cazul lui rarisim după experiențele contemplative tocmai ca să nu cumva să cadă urît de tot în păcatul mîndriei cu formele sale subtile mai ales pentru noi, creștinii de rînd.

Gheron Iosif a fost de la 18 ani pînă la bătrînețe în munte, a praticat rugăciunea inimii... nu ne putem noi compara cu trăirea lui. Dar avem de învățat din experiența lăsată scrisă, e adevărat.

Da, simplist și tehnic eu cred împreună cu anonimul Pelerin rus, cu Sfinții Ioan Gură de Aur, Nicolae Cabasila, Ioan Carpatul, Ioan Iacob Hozevitul și nu numai ei că astăzi și acum sîntem iertați dacă o cerem cu credința în mila Lui Hristos. Este atît de logic pentru mine și mă bucur că am temei biblic și în Sfînta noastră Tradiție.

Dacă ar fi după cum zici tu, nici preoții nu ar avea voie să săvîrșească Liturghia pentru că rugăciunile de curățire dinainte de momentul euharistic nu ar fi ascultate de Dumnezeu. Unde mai pui că se și împărtășesc de fiecare dată fără ca duhovnicul lor să-i spovedească înainte. Asta ca fapt divers.

Îți recomand să-l întrebi pe duhovnic la următoare întîlnire ce părere are despre chestiunea asta. E influență eterodoxă sau face parte din viața unui ortodox autentic?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 18.08.2014, 19:44:11
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.568
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
De acord Cristian, adevărat. Cu asta se începe pocăința, cu Spovedania.

Dar eu unul păcătuiesc zilnic și nu mă mărturisesc prin preot zilnic. Atunci cu păcatele mele ce se întîmplă? Se adună în desagă și așteaptă 1-2-3 luni pînă mă întîlnesc cu duhovnicul ca să mă dezlege?

Pocăința este zilnică sau o dată la cîteva săptămîni sau chiar luni? Ce sens mai au atunci rugăciunile de iertare particulare și cele din slujbele Bisericii dacă numai și numai prin Taina Spovedaniei primim iertare?
Rugaciunile de umilinta si iertare sunt puntea de legatura dintre marturisiri , de la o spovedanie la alta spovedanie , caci aceasta Sfanta Taina nu este intrerupta , ci este continua prin insasi aceste rugaciuni .
Apoi , daca moartea survine pe neasteptate , aceste rugaciuni spuse cu mare cainta sunt dovada simtirii noastre , bine placute lui Dumnezeu intru iertarea noastra !
Nici Marturisire fara rugaciuni , dar nici rugaciuni fara Marturisire , sunt lucruri care se leaga si se completeaza reciproc .
Doamne ajuta , Florin !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare