Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 28.09.2014, 01:02:38
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Exclamation Anticiparea ispitelor. Filocalica atenție neîntreruptă

Cînd participăm la un interviu pentru obținerea unui loc de muncă ne pregătim dinainte încercînd să nu fim surprinși de întrebările ce ni s-ar putea pune. Cînd mergem să cerem o mărire de salariu avem răspunsurile gata de dat șefului sau directorului. Cel puțin așa ar trebui să facem.

Cînd începe o nouă zi de lucru știi că te vei revedea cu o serie de colegi care-și fac viața grea sau care sînt certați cu bunul simț. Trebuie să fii pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea lor. Dacă ai o soacră acră (am auzit că nu-s toate așa cică) și locuiești sub același acoperiș cu ea, mare grijă să nu-ți faci păcate din cauza ei. Dacă nevasta e pornită să-și verse nervii, cheamă în ajutor Sfinții și Îngerii să se roage pentru tine și pentru ea... Cînd mergi pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar de oriunde și cînd nu te aștepți. Unele destul de serioase și absolut surprinzătoare.

De asta asceții s-au retras din lume ca să lucreze rugăciunea continuă și de calitate. Dar noi sîntem prinși aici, între oameni, și trebuie să facem față încercărilor, nu avem de ales. De asta avem nevoie de o grijă neîntreruptă ca să evităm căderile care de multe ori sînt ireparabile mai ales cînd păcatul implică persoane eterodoxe.

Căci am ajuns ca uneori să-mi amintesc de sfatul aparent banal de a face tot posibilul ca să-ți închei ziua fără să fii certat cu nimeni - lucru care a devenit din ce în ce mai greu în tumultul vieții. Nu degeaba a apărut ectenia care cere ca ziua / seara toată sfîntă, în pace, fără de păcat de la Domnul să cerem...

Dă, Doamne!
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 28.09.2014, 02:28:46
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit

Cînd particip la un interviu pentru obținerea unui loc de muncă nu mă pregătesc dinainte. Savurez necunoscutul clipei aceleia și las lucrurile să se întâmple firesc. Altfel m-aș constipa, printre altele.
Îmi place să fiu surprins de întrebările interlocutorului. Ador situațiile care miros a proaspăt, a sincer, a autentic. Detest prefabricatele. Viața nu merită trăită, pentru mine, prin continuă anticipare, ci merită îmbogățită prin participare onestă în fiecare clipă. Ce plăcut e să te descoperi vulnerabil! Cât de omenesc, cât de real!
Nu merg să cer măriri de salariu. M-a ajutat Dumnezeu să nu fac niciodată acest gest până azi. Poate e singurul lucru de care sunt mulțumit în viața mea. Mă simt liber în modestia și chiar sărăcia mea. Printre altele asta îmi permite să iubesc și să experimentez ajutorul omenesc. Uneori ajut și eu pe cei aflați în nevoi, cum pot.

Cînd începe o nouă zi știu că mă voi întâlni cu oameni cărora le fac viața grea, adeseori fiind certat cu bunul simț. Trebuie să fiu pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea mea.
Am o soacră bună și adeseori o ispitesc să își facă păcate din cauza mea.
Dacă sunt pornit să-mi vărs nervii, uneori chem în ajutor pe Dumnezeu. Dar la mine e mai iute mânia.
Cînd merg pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar din mine cînd nu mă aștept. Unele destul de serioase și absolut surprinzătoare.

De asta visez uneori să devin ca asceții (dar sunt trândav, leneș, fricos). Să scutesc lumea de persoana mea incalificabilă. Aș vrea să lucrez rugăciunea continuă și de calitate oriunde mă aflu. Dar eu sunt prins aici, între oameni, pentru că așa am ales. Mi-a plăcut comoditatea vieții între oameni, mi-au plăcut plăcerile, slava deșartă, iluzoriile împliniri de sine. Nu am avut frica lui Dumnezeu și mi-am risipit tinerețile, viața. Iar acum trebuie să fac față consecințelor alegerilor mele, nu am de ales. De asta am nevoie de o grijă neîntreruptă din partea Domnului, mai ales că păcatele mele fac din mine o persoană prea puțin ortodoxă.

Căci am ajuns să-mi închei fiecare zi certat cu semenii și cu Dumnezeu.
Doar seara, când rămân însingurat și plâns în camera mea, cer ca măcar clipa aceasta să fie fără de păcat, de la Domnul...

Iartă-mă, Doamne!

Last edited by Ioan_Cezar; 28.09.2014 at 02:37:02.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 28.09.2014, 02:34:30
Marcel_Ionut Marcel_Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 331
Implicit

" The world ain't no all sunshine and rainbows. It is a very mean and nasty place. It will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me and nobody is going to hit as hard as life. But it ain't how hard you hit, it is about how hard you can get hit and keep moving forward, how much can you take and keep moving forward. That's how winning is done! "

Discursul l-am " furat " din filmul cu Rocky Balboa desi nu este un film duhovnicesc reuseste sa transmita un mesaj profund dar si putrenic in acelasi timp, poate nu este adecvat topicului dar am simtit ca trebuie sa-l scriu aici :)
__________________
" Cei care își au mintea adunată când citesc, dar se mulțumesc numai cu cititul, fără să pună nimic în practică în vederea sporirii lor duhovnicești, se aseamănă cu agricultorii aceia care se îngreuiază să pună mâna pe plug, ci stând la umbră deasă citesc mereu cărți despre agricultură și învață multe lucruri teoretice, dar rămân nelucrători și nefericiți." (Cuv.Paisie Aghioritul)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 28.09.2014, 02:40:17
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit

A, Rocky era!... Nici o problemă, atunci, e de înțeles...
O clipă m-am temut că ești tu...
Reply With Quote
  #5  
Vechi 28.09.2014, 14:28:54
Marcel_Ionut Marcel_Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 331
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
A, Rocky era!... Nici o problemă, atunci, e de înțeles...
O clipă m-am temut că ești tu...
Cum adica sa fiu eu ? :))
__________________
" Cei care își au mintea adunată când citesc, dar se mulțumesc numai cu cititul, fără să pună nimic în practică în vederea sporirii lor duhovnicești, se aseamănă cu agricultorii aceia care se îngreuiază să pună mâna pe plug, ci stând la umbră deasă citesc mereu cărți despre agricultură și învață multe lucruri teoretice, dar rămân nelucrători și nefericiți." (Cuv.Paisie Aghioritul)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 28.09.2014, 15:35:40
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.306
Implicit

Cam tot ce spui vine din noi,nu de la lume .
Colegii lipsiti de bun simt, suntem noi care nu reusim sa ii intelegem/iertam/acceptam. Soacra acra suntem tot noi care ne grabim sa dispretuim sau sa ne retragem, si nu reusim sa avem o atitudine inteleapta ,si de intelegere a ei,si de impunere a unei oranduieli in casa.Adica nu suntem in stare sa promovam binele in familie ,inclusiv cu atuurile barbatiei ,in sens de stalp al familiei . Cu nervii sotiei cam la fel ,trebuie sa fim capul familiei .Nervii ei sunt propria noastra neputinta de a conduce familia spre oranduiala si spre Dumnezeu .Noi nu suntem participant pasivi si neutri,suntem condyucatori ai familiei , trebuie sa fim exemplu de credinta si virtute
Ispitele de pe strada nu sunt ele vinovate,ci ochiul nostru ca le vede asa, si sigur ceva in interiorul nostru s-a lenevit sa lupte.
Acealsi razboi il au si ascetii in pustie,nici acolo nu este usor. Chiar daca nu intalnesc ispite vazute pe acolo,se lupta cu sufletul si gandurile lor , pentru a elimina ispita din interior. Orice gand se abate de la Dumnezeu,indiferent ca este in cetate sau in pustie ,este la fel de daunator
Deci remediul ester acelasi care il sugerezi si tu,atentia neintrerupta indreptata asupra noastra, si sa nu consideram ca problemele vin din exterior. Caci suntem capabili sa facem fata crelor mai grele situatii si provocari,in cetate sau in pustie , daca nu ne pierdem atentia si increderea permanenta in dragostea lui Dumnezeu :
Cand ni se pare ca suntem jos si neputinciosi sa ne amintim mereu :
"Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. "
Reply With Quote
  #7  
Vechi 30.09.2014, 12:03:08
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.399
Implicit

Frate Ioane, spovedania publică e una din metodele prin care primești iertarea Domnului.

Este adevărat că mai întîi la noi trebuie să privim, la păcatele și neputințele noastre. Dar nu avem cum să nu vedem și greșelile celor din jur, mai ales dacă sînt repetitive și vin din partea oamenilor care nu se interesează cîtuși de puțin de sănătatea lor morală.

Ideea topicului a fost ca noi să încercăm să fim mereu cu un pas înaintea ispititorului care nu are odihnă nicicînd. Să nu fim luați prin surprindere nici într-o situație. Să fim mereu cu garda sus, pregătiți pentru o nouă lovitură. De asemenea, să fim pregătiți ca nici noi să nu lovim în aproapele cum deseori se întîmplă tot pe neașteptate... în cazul ăsta fiind mai greu de primit iertarea cuiva decît să ierți tu celuilalt.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 30.09.2014, 13:56:49
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit

Pornind de la textul tău am inventat un text (care nu are legătură cu mine, deci nu te grăbi să crezi că m-am spovedit public) prin înlocuirea persoanei - nu ei, nu altul, ci eu. Un simplu exercițiu de gimnastică a conștiinței de sine.

Am înțeles ideea ta din capul locului.
Și nu mi-a plăcut foarte tare. Nu e rea, nu pot spune eu că e rea sau lipsită de folos. Doar că mie nu îmi place. Chestie de gust, nu te supăra.

Preferința mea e ca noi oamenii să ne dezvoltăm ceea ce ne lipsește cel mai mult astăzi: conștiința de sine, conștiința erorii și urâțeniei personale, conștiința care trage draperia de pe fața hidoasă a fariseului lăuntric.
Când te văd cum vorbești despre cei din jur, ispititorii tăi, mă întreb dacă nu cumva ți-a adormit conștiința de sine. Din acest motiv am scornit un text la persoana întâi, ca și cum mi-aș fi exersat conștiința de sine. Poate iei aminte și te folosești.

Dar desigur că poți să ignori textul meu și să continui să enumeri pericolele din jur, să perorezi pe un subiect inexistent aici (spovedania publică) și să te faci că nu observi intenția mea reală - invitația la cercetarea și desconspirarea fariseului interior.

Mă încăpățânez să cred că ceea ce ar trebui să ne preocupe în primul rând și statornic pe noi creștinii, este nu originea exterioară a răului (nu oamenii din jur) ci sălășluirea și hipertrofierea răului în mine însumi. Dar fariseului nu îi place să se privească în oglindă cu ochii vameșului....
Reply With Quote
  #9  
Vechi 30.09.2014, 14:32:05
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.640
Implicit Filocalica atenție neîntreruptă

Este a nevoitorului spre sine însuși. Este paza gândurilor proprii. Este rugăciune neîncetată, cu lacrimi de căință, cu suspin pentru nevrednicia proprie. Este ascuțita conștiința de luptă cu gândurile. Este mărturisirea gândurilor viclene și păcatoase de sub propria țeastă. Este războiul cu păcatul din sine, cu stăpânitorii întunericului care lucrează în văzduhurile ce se deschid în noi. Este jertfa oricărei urme de iubire de sine. Este omorâre de sine.

Dacă tot vorbim de lucruri mari, precum cele filocalice, hai măcar să nu le confundăm cu mentalitatea lui nea Gigi stelistul, manelistul și tatuatul din colț de la brutărie.

Unde ai găsit tu, Florine, în Filocalia, accent pus pe conduita altora iar nu pe conduita lăuntrică a nevoitorului?
Filocalia este un manual de meșteșuguri privind rodirea mărului din noi, a aceluia altoit de Hristos, prin Botez. Nu-i un manual de bârfă camuflată, de mizantropie și de lăudăroșenie.

Oamenii care au scris Filocalia sunt pustnici, locatari ai deșertului sau oameni care au făcut experiența deșertului, a isihiei, înainte de a se înapoia între semeni. În deșert ei au luptat cu gândurile, au dus război pe viață și pe moarte cu ei înșiși, nu cu lumea. Ar fi putut trăi și printre oameni, dar în acest caz ar fi trebuit să renunțe, în mare parte, la războiul lăuntric al despătimirii.

Obiectul Filocaliei este lăuntrul personal și legătura lui cu Hristos și cu dracii, nu relațiile interpersonale cu semenii.

Nu există nici o ispită din partea semenilor. Singura ispită e din lăuntrul meu, din partea patimilor răutății mele și a curviei mele pe care o cultivă dracii cu acordul meu. Aceasta este legea Filocaliei. Restul e neînțelegere sau minciună voită a fariseului.
Atenția neîntreruptă să fie spre mișcarea patimii din mine, iar nu spre așazisa ispitire din partea semenului. Dar pentru asta trebe capul plecat, atenția în mizerabila și ipocrita inimă și rostirea neîncetată cu plâns de căință a Numelui lui Hristos.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 30.09.2014, 16:03:36
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Locație: La intersecția dintre moarte și viață
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.181
Implicit

Florin-Ionuț, creștinismul a fost de la bun început, și este în continuare, un implant de viață dumnezeiască în corpul unei lumi captive în cadrele propriilor ei limite. Până la sfârșitul veacurilor Biserica va juca în deplasare, pe terenul adversarului, iar când "adversarul" încetează să mai fie astfel, prin asimilarea în corpul ei divino-uman, va căuta mereu un alt ținut pustiit de ororiile libertății pentru a-l anexa și pe acela Împărăției.

Domnului I-a bineplăcut ca echipa Sa să joace cinstit, după regula de aur a libertății instituite încă de la facerea lumii și istalate adânc în ființa omului. De aceea Biserica n-a mărșăluit triumfal prin istorie, fiind nu de puține ori pusă în situația de a metaboliza eșecuri dureroase, învățând din mers cum să-și regleze raporturile cu lumea căderii. Într-un astfel de moment dificil au apărut singuraticii, anahoreții.

Astăzi ei sunt percepuți ca niște vârfuri ale Bisericii, și chiar sunt în felul lor. Dar creștinii din vremea de acum uită că ei s-au dus în pustie ca să ne facă rost nouă, nenorociților din prima linie a frontului, de energie dumnezeiească pentru a birui acolo unde suntem fiecare. Au ales singurătatea pentru ca noi să înțelegem comuniunea și să funcționăm împreună ca un trup, trupul Domnului. Putem să ne bazăm pe ei, avem spatele păzit cu strășnicie, însă ne rămâne nouă responsabilitatea să stăm cu fața unii către alții.
Tot din Filocalii aflăm că ispitele nu intră acolo unde locuiește virtutea. Așa că înainte de a le vâna în aer, mai înțelept ar fi să ne asigurăm că n-au niciun aeroport unde să aterizeze. Oricum văzduhul e plin de ele, la ce bun să tragi cu pușca într-un cârd cu sute de ciori?
__________________
Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui (Romani 6:4,5)
https://www.youtube.com/watch?v=AKwizUzyj0I
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare