STREZA C. („trăitoru”): „FEMEIA ÎI GURA IADULUI, BĂI, ÎI GURA IADULUI !!!”

[David_1859]

Pentru cei care se întreabă despre cine și despre ce este vorba, este vorba despre un soi de învățăminte în afara programei pe care le transmitea ca profesor unul dintre fiii așa-zisului chiriarh IPS Streza, cel puțin la unele cursuri, la unele generații, la facultatea de teologie din „Hermanștat”, potrivit informațiilor primite (apropo, facultate la care studiul universitar teologic ortodox a ajuns un departament, nemaifiind o facultate de sine stătătoare, deși tencuielile par să mai vorbească despre o „Academie andreiană”, alături de un departament al luteranilor, unde probabil că sînt pregătiți unii dintre cei care ajung ulterior, pe niște căi absolut bizare și incalificabile (și într-un mod profund abuziv și descalificant moralicește pentru toți cei implicați de vîrste adulte), să predea religie luterană în limbă germană unui număr însemnat de elevi ortodocși, majoritatea români, că așa a știut și știe așa-zisul episcop, falsul chiriarh IPS STREZA (Liviu) să gestioneze problematica respectivă, întru mutilarea sufletească, morală și identitară a ne-numărați copii și tineri români ortodocși, că nu este întîmplător că „păstorește” și are de consilier pe un „șoahtăr” (adică un „belitor de beregate”) precum așa-zisul „Părinte” Neculă).

Este vorba despre un profesoraș de liturgică, extraordinar de arogant în ciuda aparențelor de smerenie pe care vrea să le afișeze, dar cum se mai zice, „așa tată, așa fiu”, deci ce putea să învețe de la ta-su decât aroganță, îngîmfare, autosuficiență și alte astfel de patimi și păcate aferente, și poate că nu este chiar întîmplător pentru că, așa cum spun unele „guri rele”, l-ar pregăti ta-su pentru „succesiune” sau măcar eventual pentru vreun post de „vicar” cine știe pe unde, dar astea sînt deocamdată mai mult presupoziții, speculații.

Asupra unui astfel de învățămînt precum cel citat în titlu, și care nu poate fi contestat chiar și în situația în care martori la astfel de „revărsări” ale profesorașului nu ar avea corectitudinea să recunoască, s-ar putea ridica și semne de întrebare în ceea ce privește izvoarele experiențiale ale unor astfel de „sinteze”, avînd în vedere și cum „plânjea” „pe umerii studenților” același profesoraș cum că nu l-ar fi lăsat ta-su să se însoare (probabil mai demult, cine știe), putînd fi vorba despre o experiență dureroasă care să fi survenit probabil tot datorită „apăsării irepresibile” a tovarășului IPS Streza împotriva oricui și a orice este autentic, „adevărat”, valoare și trăire autentică și așa mai departe, atât în materie religioasă, spirituală, dar nu numai, cum se mai zice în stil „mioritic”, problema cu „capra” vecinului, a aproapelui.

Acest profesoraș cică i-ar fi scris chiar „pastorale” sau fragmente lui ta-su, așa vehiculau mai demult unii de la „Război întru cuvînt” care spuneau și că ar fi cine știe ce „mare trăitor” (probabil duhovnicește și moralicește), și probabil că asta ar fi una dintre explicațiile pentru aroganța ieșită din comun, chiar dacă se afișează „mare smerenie”, un soi de autoînchipuire că ar fi și el „mitropolit”, un „mitropolit mai mic” (dar mai „trăitor”...) (deși nu ar fi exclus să și ajungă, potrivit unor „guri rele” menționate mai sus, și-așa este neînsurat, fără să știm dacă asta ar fi doar din vina lui ta-su). Exemple de mențiuni, din ce mi-am mai adus aminte, din aprilie 2012, ale unui administrator al fostului sait „Război întru cuvînt”, a se vedea la comentariile nr. 2 și nr. 16:

„E realmente foarte bun Ciprian

(...)

A se vedea nota noastra din subsolul postarii. Nu credem ca este vorba de viclenie, fiindca e secretul lui Polichinelle ca nu IPS sa le scrie, ci… altcineva chiar crede cu putere in aceste lucruri. Tot este bine ca se spune chiar si asa adevarul, ca isi asuma aceste marturisiri si mustrari, care, pana la urma sunt ale Duhului. Indiferent cine le este purtator de cuvant.”

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...ge-1/#comments