A micsora timpul pocaintei

[costel]

Tare mult m-au bucurat parintii care au marturisit ca nu timpul decide vindecarea. Sunt preoti care ii opresc cu anii pe altii de la impartasire. Oare pot dormi linistiti in astfel de cauzuri? Mi-ar parea rau sa stiu ca i-a oprit nu stiu cati ani de la impartasire si i-a uitat.

Cred ca duhovnicul nu greseste, micsorand timpul pocaintei, caci Sfantul Vasile cel Mare in Canonul 74 spune: "Cel care are putere de a lega si dezlega nu se canoniseste micsorand timpul pocaintei, pentru cel care se caieste de bunavoie, spovedindu-se, ca unul ca acesta ajunge degraba la iubirea lui Dumnezeu".

[Adriana-Simona]

Destul de complicata problema.
Mai ales ca multi vin la spovedanie doar asa formal (si aici includ si multi dintre cei care au o viata activa in biserica).
Adevarat este ca pentru cel care are adevarata pocainta e destul si o zi de canon, insa ce sa faci cu cei care se spovedesc doar ca asa e bine, ca sa fie ei impacati cu constiinta, insa inima lor tot de piatra ramane.
Sa-i impartasesti sau nu?
Multi impartasesc fara sa cerceteze acesta aspect.
Eu cred ca mare rau se face cand un om cu falsa pocainta e impartasit, caci ramane in greseala lui.
La fel de gresit imi pare si darea de canoane a la carte, unor oameni care traiesc in niste vremuri destul de grele, si a caror viata atarna de un fir de ata.

Fiecare caz e deosebit, iar acolo unde nu e pocainta sa ajute parintele pe acel om sa gaseasca pocainta adevarata, si cand omul a dobandit-o sa-l impartaseasca, chiar daca nu a implinit intreg canonul prescris de carte.

[Florin-Ionut]

12) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand: am facut pacat mare si voiesc sa
ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul: este mult. Si a zis fratele: dar pana la un
an? Si a zis iarasi batranul: mult este. Iar cei ce erau de fata au zis: dar pana la
patruzeci de zile? Si iarasi a zis: mult este. Si a adaus: eu zic ca daca din toata
inima se va pocai omul si nu va mai continua sa faca pacatul si in trei zile il
primeste pe el Dumnezeu.

[andrei_im]

este adevarat ca avem nevoie si de pogoraminte, dar sa nu incercam sa generalizam. de cele mai multe ori cautam ingaduinta pentru ca nu vrem sa depunem prea mult efort pentru mantuire. nici o "solutie" duhovniceasca nu poate fi generalizata. acelasi medicament poate videca un bolnav sau il poate omori pe altul. de aceea avem duhovnici, caci fiecare om e unic in felul sau si are nevoie de anumite povete... sunt oameni care au nevoie de ingaduinta si oameni care au nevoie de asprime. nu este vorba ca unii sunt mai inalti sau mai sporiti duhovniceste. e mai mult vorba de patimile cu care se lupta. unui iubitor de arginti i se va recomanda milostenia, unui barfitor - tacerea, dragostea, rugaciunea. in schimb unui desfranat trebuie sa ii dai si post, si metanii, caci atunci cand mananci carne esti mai predispus spre pofta trupeasca, iar atunci cand faci metanii mai oboseste putin trupul si nu mai urla atata spre placere. va rog mult, sa nu generalizam.

[costel]

NU generalizez Andrei. Problema e ca uneori se tine seama doar de gravitatea pacatului, dar nu se mai are in vedere si cainta pentru el. Se spune sec: ai savarsit crima - 5 ani fara impartasanie. Cand in realitate ar trebui sa se tina cont si de parerea de rau pentru pacatul savarsit. Altfel, riscam sa-l pierdem si pe cel a carui inima inca mai bate pentru Dumnezeu.

[andrei_im]

daca vine un criminal sa se marturiseasca, trebuie salvat cat mai repede. si ingaduinta ajuta aici.. dar sunt vremuri cand mai avem nevoie si de putin asprime. nu ma refer neaparat la canoane atat de grele.. dar sunt oameni care se indigneaza cand aud cuvantul "canon", chiar daca nu e vorba de ceva atat de greu..

[Fani71]

Tocmai am descoperit si eu acest canon al sfantului Vasile cel Mare pe care il citez in intregime aici

PUTEREA
DUHOVNICULUI.
(DUHOVNICUL POATE
MICŞORA TIMPUL DE
POCĂINŢĂ)
Dacă oricare dintre cei ce au fost în păcatele menţionate mai
înainte se va face sârguitor, mărturisindu-se, în acest caz dacă
acela căruia prin iubirea de oameni a Iui Dumnezeu i s-a
încredinţat puterea de a lega şi a dezlega, văzând covârşirea
mărturisirii celui ce a păcătuit, s-ar face mai blând întru a micşora
timpul epitimiilor, nu este vrednic de osândire; fiindcă examinarea
Scripturilor ne face cunoscut că cei ce cu mai mare durere se
mărturisesc degrabă ajung iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
12 sin. I ec; 16
sin. IV ec; 102
TruL; 5 Ane.)

Da, Costel, asta pentru cei care spun ca preotul care este bland cu un credincios si nu ii imppune canoanele la litera pacatuieste.

[Marius22]

Bine este ca intentia micsorarii timpului pocaintei sa vina de la duhovnic si nu de la noi. Noua trebuie sa ni se para insuficient timpul acestei vieti pentru a ne plange pacatele savarsite.

Dar cum inceputul pocaintei nu inseamna numai marturisirea pacatelor, ci mai ales parasirea lor, duhovnicul, daca va constata acest lucru, dupa caz, ne poate da dezlegare mai devreme, pentru impartasirea cu Preacuratele Taine. Insa unirea cu Hristos nu pune capat pocaintei, ci din contra, face din ea, pe mai departe, o realitate a fiecarei clipe a vietii noastre.

[costel]

Dar si aici avem un paradox Marius. Ni se cere sa lepadam necuratia in conditiile in care nu mai cunoastem ce este unirea cu Hristos. Nu putem primi putere in afara lui Hristos. Cu cat ne unim mai des cu El, cu atat primim mai multa putere de a ne vedea si plange pacatele.

[iana]

În prealabil postat de costel

Dar si aici avem un paradox Marius. Ni se cere sa lepadam necuratia in conditiile in care nu mai cunoastem ce este unirea cu Hristos. Nu putem primi putere in afara lui Hristos. Cu cat ne unim mai des cu El, cu atat primim mai multa putere de a ne vedea si plange pacatele.

Cata dreptate ai...