A micsora timpul pocaintei

[windorin]

Un frate il intreba pe Avva Pimen:

– Am facut pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani.

– E mult.

– Dar pana-ntr-un an?

– E mult.

Cei de fata zisera:

– Pana in patruzeci de zile?

– E mult.
Eu asa spun, daca din toata inima se pocaieste omul, si nu pacatuieste mai departe, si in trei zile il primeste Dumnezeu.

Mi'a placut mult aceasta pilda.

Este adevarat ca noi suntem cei care ne hotaram timpul pocaintei. Dumnezeu este gata oricand sa ne dea pacea Lui.
Intreaga viata a omului el o are la dispozitie spre a pune inceput bun si spre a se pocai de cele facute impotriva dragostei lui Dumnezeu. Sunt multi carora nu le ajunge nici macar toata viata spre a face aceasta. Sunt inca si altii care nu isi aduc aminte pana la sfarsit de Dumnezeu.

[costel]

În prealabil postat de windorin

Eu asa spun, daca din toata inima se pocaieste omul, si nu pacatuieste mai departe, si in trei zile il primeste Dumnezeu.

Din nefericire Dorin, noi nici nu ne pocaim din toata inima si nici nu rupem legatura cu pacatul.

[Marius22]

Daca avem in vedere exemplul talharului de pe cruce, am putea spune ca pana si perioada celor trei zile poate fi scurtata, poate chiar pana la clipa.

Dar pe cat de grabnic ne iarta Dumnezeu, tot atat de grabnic trebuie sa alergam catre El intru pocainta, atunci cand cadem in pacat. Iar dupa cum iertarea Sa ni se infatiseaza a fi cu totul deplina, asemenea se cuvine a fi smerenia si dragostea dintru noi, pentru ca si ruptura de pacatele ce ne stapanesc sa fie definitiva.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

Daca avem in vedere exemplul talharului de pe cruce, am putea spune ca pana si perioada celor trei zile poate fi scurtata, poate chiar pana la clipa.

Dar pe cat de grabnic ne iarta Dumnezeu, tot atat de grabnic trebuie sa alergam catre El intru pocainta, atunci cand cadem in pacat. Iar dupa cum iertarea Sa ni se infatiseaza a fi cu totul deplina, asemenea se cuvine a fi smerenia si dragostea dintru noi, pentru ca si ruptura de pacatele ce ne stapanesc sa fie definitiva.

" de va voi omul, de dimineaţă până seara ajunge în măsură dumnezeiască." - Avva Alonie (Pateric).

l-am întrebat o dată pe un părinte: de ce nu se modifică textele canoanelor?
scrie: oprire 3 ani de la împărtăşite, iar preotul reduce perioada la 3 luni. de ce nu se face un canon unde să scrie 3 luni?

explicaţia lui a fost simplă: canonul este un etalon, de la care duhovnicul poate să facă pogoraminte. dacă s-ar scrie 3 luni, în timp, s-ar ajunge la 3 minute. iat acest "etalon" trebuie să rămână constant, pentru că dacă ai curvit, nu este mai mic păcatul de acum faţă de cel de acum 1000 de ani.

[Mosh-Neagu]

In mod firesc, Dumnezeu ne indruma din mers si face in asa fel ca lucrurile sa fie bune si foarte bune! Nimic nu lasa El la intamplare, doar noi tindem sa dramatizam intr-un fel sau altul. Credeti ca Dumnezeu face cuiva nedreptate? Daca ne lasam in voia lui, nimic n-ar trebui sa ne inspaimante, chiar daca la prima vedere ni se va parea o povara mult peste puterile noastre... De cate ori nu s-a intamplat ca duhovnicul sa dea in primul moment un canon aparent extrem de greu, dupa care sa revina, daca vede cainta si osteneala? Dar asa e omul, catranit si impetrit si face orice sa-si gaseasca modalitati de "fofilare"... Nu toti, ci doar unii... Iar un preot induhovnicit, simte foarte usor fatarnicia...
Cunosc un caz... O ruda apropiata, dealtfel destul de saritoare si de bun simt... Nu s-a spovedit foarte multi ani, mai ales de gura sotului care e cam certat de felul lui cu preotii si biserica! Intr-o zi, femeia a profitat ca a ajuns intamplator la o manastire apropiata si a intrat fuguta la spovedit la acel preot care credea ea, ii va intelege sufletul... Dar a ramas total deznadajduita cand preotul i-a spus ca din acel moment, toata viata ei, nu mai are voie sa manance carne! Nu mai intelegea nimic si se mustra ca a ajuns acolo, in loc sa mai cerceteze cate ceva despre preoti si canoane! Pana la urma a ajuns la un preot de mir, s-a spovedit si intr-un final s-a si impartasit... Nenorocirea este ca acum, nici ea si nici sotul nu mai au voie sa manance carne sau sa bea alcool. Au mari probleme de sanatate amandoi, iar cand i-am vizitat de sarbatori, erau destul de abatuti din aceasta cauza. Bineinteles, interdictia nu vine de la parinte, ci de la medic!...