![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Inceputul intelepciunii, cum spune Psalmistul, temelia oricarui demers duhovnicesc, sfanta frica de Dumnezeu este totdeauna si o pavaza tare impotriva propriei molesiri sau intoarceri de pe Cale.
Si Sfanta Scriptura si Traditia noastra ne insufla intru dobandirea si sporirea fricii de Dumnezeu. Imi pare totusi ca nu stam prea bine la acest capitol, aici pe forum, poate in general in tara noastra. Vorbaria in desert, de care ma fac vinovat in primul rand eu insumi, exprima o problema serioasa la acest capitol. Cum vedeti situatia? De ce majoritatea oamenilor inteleg prin frica de Dumnezeu ceva negativ, nedemn de fiinta umana asazis libera si rationala? Care e pozitia altor confesiuni fata de frica de Dumnezeu? Cum putem spori sfanta frica de Dumnezeu pentru folosul nostru, desigur? |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Prin rugaciune si smerenie. Clar nu sunt prea "cuprins" de cea de-a doua. Sper sa ajung la ea prin cea dintai. Si impreuna cu cele doua la frica de Dumnezeu.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Bun subiect ai ales , prietene Ioane , precum buna-i frica de Dumnezeu , caci ea zideste , cu ea si prin ea incepe si continua multa vreme zidirea vietii noastre duhovnicesti . Pe drept cuvant ea este numita "inceputul intelepciunii".
Credinta-frica-pocainta , caci frica de Dumnezeu , e nascuta din credinta curata , iar frica ne indeamna cu glas hotarat sa ne pocaim . Ai mai auzit tu Ioane , de o asa buna prietena precum ii frica de Domnul ? Nici cel mai mare teolog sau duhovnic nu poate sa ne duca spre paza poruncilor lui Dumnezeu , precum o face frica de Dumnezeu ! Ea ne ajuta la inmultirea virtutilor , la sporirea in rugaciune , in meditatie , in linistea nooastra generala , in citirea celor de folos , in postirea noastra , etc . Da , o frica ce aduce linistea ! Incredibil , dar frica de Dumnezeu e ea insasi Dumnezeiasca , si nici nu poate fi altfel draga Ioane . Cine reuseste sa puna frau pacatului ? Frica de Dumnezeu , un aliat de nadejde al nostru . Singurul regret , al meu cel putin , este ca si acum ma aflu la stadiul de rob al lui Dumnezeu , caci si aceasta "unica" frica are si ea stadile ei , precum stim din cele lasate de Sfintii Parinti . Sintem robi ai lui Dumnezeu , dar nu robi ai Lui prin frica Dumnezeiasca , caci aceasta robie il face pe cel credincios sa fie placut lui Dumnezeu , sau sa fie in voia Lui , doar avand gandul ca va fi pedepsit , sau de frica iadului . Cati nu fac o ruga , doua , noua , sau merg la Biserica de frica unui eveniment neplacut , sau ca se poate imbolnavi , sau ca isi poate pierde slujba , sau . . . Ei , asta-i prima treapta , cea mai de jos , la care multi am ramas intepeniti , dar sa nu disperam , sa avenm nadejde , frica de Dumnezeu si deci credinta ! Toate se leaga Ioane , nimic nu-i intamplator si fara rost ! Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa scoatem Frica de Dumnezeu din noi , prin cea mai frumoasa etapa , a dragostei de Dumnezeu , cai cei ce-L iubesc pe Dumnezeu , atentie , cu adevarat , nu se mai tem de El , si toate curg de la sine . . . Vroiam sa mai amintesc aici ca aceasta nobila si unica frica , ne aduce aminte de sfarsitul nostru , ne tine in trezie , si astfel incet , incet , siontic , siontic , eliminam pacat dupa pacat . Asa sa ne ajute Dumnezeu !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
|||
|
|||
![]()
.............
Last edited by Scotland The Brave; 17.01.2012 at 02:01:39. |
#5
|
||||
|
||||
![]()
[quote=Scotland The Brave;422502]
Prima intrebare:Daca in noaptea asta ti-a venit ceasul esti gata sa te duci in fata Celui de Sus?Si a doua intrebare:Ce roade ai facut tu pentru Domnul in viata ta? Raspuns : 1- da , caci m-am impartasit foarte curand 2- Sunt bun prieten si cu tine , cu toate ca nu esti de o credinta cu mine . . . mai am 10000000 , dar deja suna a Slava desarta ! Noapte buna !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Ma bucur ca s-au adunat deja cateva marturisiri, care imi par cu adevarat bogate si spuse din inima, pe o tema de neocolit, cred, in cugetul si simtirea fiecaruia dintre noi.
Eu mult am neglijat sa cercetez frica aceasta... Si mult am oftat cand, citind anumite texte, am sesizat cata atentie si importanta acorda crestinii nevoitori acestui subiect (iar eu, bietul, ... mai nimic). Multa vreme am avut o conceptie idilica, as spune chiar infantila, despre relatia omului cu Dumnezeu. Il concepeam pe Domnul, saracanul de mine, ca pe un fel de mamica dulce, iubitoare, ori poate ca pe un bunicut cumsecade, gata oricind sa ofere o bombonica dintr-un buzunarel secret dar totdeauna indestulat... Nu stiam ca Dumnezeu cel Viu este si "foc mistuitor"... In etapa aceasta intelegeam cat de cat de ce Iona a refuzat, initial, sa urmeze porunca Domnului: Ii cunostea Marea Lui Mila, se temea ca Domnul ii va ierta pe niniveni daca se pocaiau iar el, Iona, ar fi fost considerat in acest caz un prooroc mincinos si desigur nu ar fi primit o rasplata prea favorabila... Se temea pentru viata lui... (Noroc ca burta balenei i-a folosit ca tainica chilie intru descoperirea altor rosturi...) A doua incercare a venit dinspre refuzul fricii. Atat de mare era teama mintii mele de frica adanca (izvorata din natura cu totul aparte a simtamantului misterios ca Domnul este Viu si cerceteaza adancurile omului, inima si rarunchii), cea care imi soptea ca nu eu sunt stapanul meu, ca nu am eu controlul deplin al vietii mele, incat refuzam si sa cred ca Dumnezeu chiar exista si are insusirile care I se cunosc. A te lasa in Voia Domnului, cum spunem ades, ma ingrozea atat de tare incat refuzam sa constientizez ca imi este frica. Percepeam frica de Dumnezeu pe latura ei cu totul negativa. Infantil, zic, iarasi infantil. Eram prizonierul mintii mele lumesti. Abia cand am sesizat ca turnul meu interior se zguduie sub cutremur, cand visam coplesitor ca se darama blocuri in care petreceam fara grija, am inceput sa simt ca Se apropie... Si am inceput sa chem strigind, mai intai in vise, pe Domnul... Acum imi pare ca frica de Dumnezeu este legata, prin treceri vii reciproce, cu toate celelalte mari dimensiuni ale vietii crestine (sub sfanta umbrire a harului): pocainta, smerenia, dragostea, rugaciunea, bucuria duhovniceasca, pacea sufleteasca s.a.m.d. Toate se impletesc si se imbogatesc reciproc. O simfonie minunata sau, intrucat inca mai palpita bucuria Craciunului, un bogat aranjament de globuri, dantele si lumini care creaza bucurii si rosturi noi, adanci. Poate vom reusi sa schitam impreuna cateva manifestari in noi ale fricii de Dumnezeu. M-as bucura sa fie marturisiri (si desigur trimiteri la texte-cheie din tezaurul Bisericii), asa cum traieste fiecare, spre impreuna-zidire, spre folos sufletesc reciproc. Deie Domnul sa se sfinteasca in noi Frica de Dumnezeu! Sa ne rugam unii pentru altii. AMIN+ |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Eu am practicat o vreme (pe când eram încă ateu) alpinismul.
Un alpinist care nu se teme de munte este considerat inconștient, nebun. Un alpinist care nu are o frică sănătoasă de munte va muri, mai devreme sau mai târziu. De ce ? Pentru că muntele este mai mare decât alpinistul și pentru că toate bucuriile pe care muntele le oferă (și nu sunt puține), sunt condiționate de frica de puterea acestui mare și puternic munte care îți poate, într-o clipă, răpi viața. Din această perspectivă, și din perspectiva (mai târziu dobândită) a creștinismului, care ne oferă cel mai mare munte de escaladat (dumnezeirea) și cele mai mari bucurii asociate acestei escalade, a nu te teme de Dumnezeu pare o contradicție logică, o aberație, o idioțenie. |
#9
|
||||
|
||||
![]()
[quote=ioan cezar;422527]Il concepeam pe Domnul, saracanul de mine, ca pe un fel de mamica dulce, iubitoare, ori poate ca pe un bunicut cumsecade, gata oricind sa ofere o bombonica dintr-un buzunarel secret dar totdeauna indestulat... Nu stiam ca Dumnezeu cel Viu este si "foc mistuitor"...[quote]
Putem intelege frica de Dumnezeu si dintr-o alta postura. Ca si frica de a nu-L pierde pe El, frica de a nu pierde iubirea Lui, frica de a nu ramane singur fara El. Respectarea poruncilor Lui este pentru ca El sa ramana intru noi. Nu le respectam, El pleaca. Retragerea Lui inseamna ramanerea fara protectia dumnezeiasca si inceperea atacului diavolesc. Nu El pedepseste, El ingaduie...urmare a propriilor noastre alegeri. Foc mistuitor...da este. El este asociat cu sfintenia, mistuind raul, curatind pacatul, luminand inima si mintea prin prezenta Sa. El da, are intoteauna iubire de oferit (bombonele, asa cum s-a exprimat Cezar, in multele din buzunarele Lui secrete)...cui este pregatit sa i-o accepte. El da, este visteria bunatatilor, care va oferi bunatati celor ce vor cere si vor bate la usa Lui.
__________________
'Fara Duhul Sfant, omul nu e decat lut si pacat.'(Sf Siluan Athonitul) 'Domnul stie ca suferi, dar iubirea Lui straluceste peste tine asa cum soarele straluceste peste lume. Nu te teme! E spre binele tau.'(Sf Siluan Athonitul) |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Se spune ca sunt trei cele ce te fac sa tii drept drumul credintei: frica lui Dumnezeu, gandul la moarte si iubirea de Dumnezeu si oameni. Din astea trei, doua te imping de la spate si una te trage din fata. Cea care te trage din fata e iubirea, cele ce te imping de la spate, una te impinge din dreapta (frica lui Dumnezeu) si cealalta din stanga (gandul la moarte). Toate trei sunt bune, dar ultimele doua au sfarsit, pe cand cea de-a treia nu. Sigur ca pana ajungi sa te "tracteze" numai iubirea inaintezi impins, taras-grapis, de celalalte doua. Cum le sporim pe cele doua? Pai, ele se motiveaza reciproc: frica lui Dumnezeu te face sa te gandesti la Judecata, deci la moarte si invers. Dar cum ne dam seama ca sporim in ele? Poate prin blandete, prin slujire. Sigur, si prin smerenie, dar smerenia nu mai tine atat de noi cat de Dumnezeu. Problema mai mare e cum o sporim pe cea de-a treia, iubirea? Exersand iubirea pe aproapele, chiar si aceea pe care o avem, dar cat putem in chip neinteresat, fara asteptarea vreunei recompense, pana o primim pe cea curata. Dumnezeu vazand ca ne straduim, ne va da cu siguranta si iubirea curata. Exersand in acelasi timp si rugaciunea. Rugaciunea nesfarsita. Si acum sa raspund si la intrebarile lui Scotland: 1. De pregatit sunt pregatit pentru ca nu ma astept sa primesc Raiul, ci iadul. Vreau sa spun ca sunt pregatit sa le primesc pe ambele. Daca Dumnezeu se milostiveste si face o minune cu mine, atunci va fi o surpriza mare si buna. Pentru ca eu nu merit o asemenea imensa recompensa si l-as considera darul absolut al lui Dumnezeu. 2. Daca as avea roade tot n-ar fi meritul meu, ci al Bunului Dumnezeu, Cel care se mai milostiveste sa ni le dea. Dar dupa intunerecul pe care il vad in mine, nu prea cred sa am vreo roada adunata. Tolba (cu roade) pare goala, desaga (cu pacate), in schimb, da pe dinafara. Har, smerenie si jerfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Frica de Dumnezeu | Rodica50 | Intrebari utilizatori | 67 | 12.01.2012 01:07:18 |
Frica de Dumnezeu ! | Templier Knight | Generalitati | 9 | 08.08.2011 21:55:39 |
Ce este Frica de Dumnezeu? | florin.oltean75 | Generalitati | 10 | 03.05.2011 21:04:28 |
mi-e frica | arle | Exorcismul | 90 | 11.11.2010 17:23:06 |
Frica de Dumnezeu | eclat_de_lune | Pocainta | 52 | 20.08.2008 18:27:53 |
|