Sectar invitat sa predice in biserica ortodoxa

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

sper sa nu aud vreodata un preot sa spuna asa ceva.

Până una alta, ierarhii dumneavoastră se referă la Biserica Catolică cu termenul de Biserică.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihailc

Nu s-a întâmplat nimic, Pomohaci este în continuare preot în Moșuni și un fel de guru al unei populații pietiste cu identitate eclezială confuză.

A fost la PRO Tv o emisiune despre Pomohaci si altii ca el. Emisiunea se numea "Romania te iubesc". Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de TunsDiana

Sunt de acord cu d-voastra, imi cer scuze pentru greseala, trebuia scris sectant si nu sectar.

Nu cred că greşeala ţine de flexiunea gramaticală. Ce-ar fi să-i spunem "penticostal" şi nu "sectar" şi nici măcar "sectant", atâta vreme cât nu a făcut nimic rău ? Înţeleg că eroarea canonică este a ortodoxului care l-a invitat şi nu a penticostalului care a răspuns invitaţiei. Omul predică ceea ce ştie el: chestii din religia lui, doar nu era de aşteptat şi nici nu a fost invitat ca să abjure şi să devină ortodox.
Dealtfel, mulţi predicatori ar avea ceva de învăţat de la Vladimir Puştan. Eu l-am ascultat în câteva rânduri cu mult folos. Am ascultat înregistrări pe net, îmi dau seama ce efect pot avea cuvintele lui faţă către faţă. Omul stăpâneşte o admirabilă oratorie omiletică, aşa cum era o dată, îm vremurile vechi. Începe de obicei normal, domol, apoi se aprinde pe măsură ce vorbeşte. Predica lui este un crescendo. Apoi, mici perioade de seninătate când vorbeşte despre Domnul, apoi din nou pathos când vorbeşte despre păcat. Şi vorbeşte despre păcat, nu se joacă ! Câtă diferenţă faţă de majoritatea preoţilor de azi, din predica iubiristă a cărora înţelegi că Pantocratorul este un emoţional, care se înduioşează de fondul tău bun, că e suficient să duci nişte ciorăpei de Crăciun lui "Cristos din copiii sărmani" şi gata, te mântuieşti. Nimic despre omorârea omului vechi din tine, nimic despre urgia lui Dumnezeu, nimic despre puterile diabolice, nimic despre iad. Şi, cu toate astea, Marele Preot Cristos mai mult despre iad a vorbit, decât despre rai. "Foc". "Scrâşnirea dinţilor". "Întunericul Gheenei". Cam câţi dintre preoţii noştri de azi mai folosesc un limbaj, aşa cum a folosit Isus ? Acelaşi cu cel al vărului Său Ioan al deşertului, al cărui mesaj tunător era simplu: pocăiţi-vă, că nu mai e timp. Acelaşi cu al lui Pavel din Epistolele sale, acelaşi cu al atâtor mari preoţi predicatori pe care creştinătatea i-a avut veac după veac. Aţi sesizat cum Iadul a ajuns, din "foc care arde, dar nu consumă", o "stare a sufletului îndepărtat de Dumnezeu" ? Cum postul şi obligaţia duminicală au ajuns din "porunci ale Bisericii" simple "recomandări" ? Că doar nu o să pierdem raiul fiindcă nu am mers duminică la biserică ! Cum moştenim nu chiar păcatul ancestral, ci doar unele consecinţe ale lui ? Cum Domnul nostru S-a întrupat nu ca să răscumpere, ci ca să ne dea un exemplu ? "S-a coborât din Ceruri pentru noi şi pentru a noastră mântuire": text din Crez pe care puţini îl mai cred. "Un botez spre remisiunea păcatelor": alt text din Crez, doar n-o fi chiar aşa. Aţi observat cum însăşi Sfânta Euharistie a ajuns, din jertfă reală, "prefigurare a ospăţului divin" ?
Nu ! Eu înţeleg din predicile de acum că nu ar fi rău să mai trecem pe la biserică, să mai aprindem o lumânare. Să avem un cuvânt bun pentru aproapele şi cam atât. O fi suficient ? Atât să însemne transformarea în Cristos ?

Treziţi-vă, iubiţilor ! Nu există un "drept la mântuire" şi foarte puţini se vor mântui. Flăcările infernale timp de o eternitate, aceasta este destinaţia by default a tuturor oamenilor încă de la zămislire şi foarte puţini, chiar de pe acest forum, vor scăpa de ele. Jertfa lui Cristos ne oferă o şansă dacă şi numai dacă ne luăm crucea şi Îl urmăm în jertfa Sa. Dacă şi numai dacă cealaltă parte a vieţii noastre Lui i-o vom da. Răsplata va fi enormă, mai mare decât putem gândi, dar puţini se vor bucura de ea. Dacă noi credem că îl vom păcăli pe Cristos mai dând câte un ciorăpel săracilor şi mai ascultând pe unde ne convine, dar nici chiar "toate ale popii", păcăliţii vom fi noi şi nu El.

[guardian knight]

...parca l-a invitat pe Janos la Vai,sau pe Aliester Croweley !!!
(poate unii or sti,cine sunt aceste personaje, iar pentru cei care nu stiu, e mai bine sa nu stie !)

[Lucian008]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu cred că greşeala ţine de flexiunea gramaticală. Ce-ar fi să-i spunem "penticostal" şi nu "sectar" şi nici măcar "sectant", atâta vreme cât nu a făcut nimic rău ? Înţeleg că eroarea canonică este a ortodoxului care l-a invitat şi nu a penticostalului care a răspuns invitaţiei. Omul predică ceea ce ştie el: chestii din religia lui, doar nu era de aşteptat şi nici nu a fost invitat ca să abjure şi să devină ortodox.
Dealtfel, mulţi predicatori ar avea ceva de învăţat de la Vladimir Puştan. Eu l-am ascultat în câteva rânduri cu mult folos. Am ascultat înregistrări pe net, îmi dau seama ce efect pot avea cuvintele lui faţă către faţă. Omul stăpâneşte o admirabilă oratorie omiletică, aşa cum era o dată, îm vremurile vechi. Începe de obicei normal, domol, apoi se aprinde pe măsură ce vorbeşte. Predica lui este un crescendo. Apoi, mici perioade de seninătate când vorbeşte despre Domnul, apoi din nou pathos când vorbeşte despre păcat. Şi vorbeşte despre păcat, nu se joacă ! Câtă diferenţă faţă de majoritatea preoţilor de azi, din predica iubiristă a cărora înţelegi că Pantocratorul este un emoţional, care se înduioşează de fondul tău bun, că e suficient să duci nişte ciorăpei de Crăciun lui "Cristos din copiii sărmani" şi gata, te mântuieşti. Nimic despre omorârea omului vechi din tine, nimic despre urgia lui Dumnezeu, nimic despre puterile diabolice, nimic despre iad. Şi, cu toate astea, Marele Preot Cristos mai mult despre iad a vorbit, decât despre rai. "Foc". "Scrâşnirea dinţilor". "Întunericul Gheenei". Cam câţi dintre preoţii noştri de azi mai folosesc un limbaj, aşa cum a folosit Isus ? Acelaşi cu cel al vărului Său Ioan al deşertului, al cărui mesaj tunător era simplu: pocăiţi-vă, că nu mai e timp. Acelaşi cu al lui Pavel din Epistolele sale, acelaşi cu al atâtor mari preoţi predicatori pe care creştinătatea i-a avut veac după veac. Aţi sesizat cum Iadul a ajuns, din "foc care arde, dar nu consumă", o "stare a sufletului îndepărtat de Dumnezeu" ? Cum postul şi obligaţia duminicală au ajuns din "porunci ale Bisericii" simple "recomandări" ? Că doar nu o să pierdem raiul fiindcă nu am mers duminică la biserică ! Cum moştenim nu chiar păcatul ancestral, ci doar unele consecinţe ale lui ? Cum Domnul nostru S-a întrupat nu ca să răscumpere, ci ca să ne dea un exemplu ? "S-a întrupat (...) pentru noi şi pentru a noastră mântuire": text din Crez pe care puţini îl mai cred. "Un botez spre remisiunea păcatelor": alt text din Crez, doar n-o fi chiar aşa. Aţi observat cum însăşi Sfânta Euharistie a ajuns, din jertfă reală, "prefigurare a ospăţului divin" ?
Nu ! Eu înţeleg din predicile de acum că nu ar fi rău să mai trecem pe la biserică, să mai aprindem o lumânare. Să avem un cuvânt bun pentru aproapele şi cam atât. O fi suficient ? Atât să însemne transformarea în Cristos ?

Treziţi-vă, iubiţilor ! Nu există un "drept la mântuire" şi foarte puţini se vor mântui. Flăcările infernale timp de o eternitate, aceasta este destinaţia by default a tuturor oamenilor încă de la zămislire şi foarte puţini, chiar de pe acest forum, vor scăpa de ele. Jertfa lui Cristos ne oferă o şansă dacă şi numai dacă ne luăm crucea şi Îl urmăm în jertfa Sa. Răsplata va fi enormă, mai mare decât putem gândi, dar puţini se vor bucura de ea. Dacă noi credem că îl vom păcăli pe Cristos mai dând câte un ciorăpel săracilor şi mai ascultând pe unde ne convine, dar nici chiar "toate ale popii", vom fi păcăliţi.

Chiar daca omul ala a venit sa predice cu bune intentii si nu ar fi facut propaganda pentru confesiunea lui (poate nici nu a facut, nu ma intereseaza sa vad filmuletul respectiv pentru ca nu ma ajuta cu nimic), nu ar fi expus teme de natura dogmatica diferite de cele ortodoxe tot nu trebuia invitat sa predice intr-o biserica ortodoxa. In Biserica nu predica nici mirenii ortodosci cu atat mai putin cei de alte religii sau confesiuni. Rarele exceptii pentru mireni se fac doar cu binecuvantarea episcopului.

[stefan florin]

În prealabil postat de guardian knight

...parca l-a invitat pe Janos la Vai,sau pe Aliester Croweley !!!
(poate unii or sti,cine sunt aceste personaje, iar pentru cei care nu stiu, e mai bine sa nu stie !)

mai bine ii spui pe numele cu care a fost cunoscut si anume Anton la Vey. Doamne ajuta!

[Erethorn]

În prealabil postat de stefan florin

mai bine ii spui pe numele cu care a fost cunoscut si anume Anton la Vey. Doamne ajuta!

Şi, Aleister Crowley.

De altfel, cum să-i invite, că sunt morţi amândoi.

[Lucian008]

În prealabil postat de Erethorn

Şi, Aleister Crowley.

De altfel, cum să-i invite, că sunt morţi amândoi.

La Pomohaci o mica sedinta de spiritism ar mai "imbogati" "ritul liturgic". :))))

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lucian008

Chiar daca omul ala a venit sa predice cu bune intentii si nu ar fi facut propaganda pentru confesiunea lui (poate nici nu a facut, nu ma intereseaza sa vad filmuletul respectiv pentru ca nu ma ajuta cu nimic), nu ar fi expus teme de natura dogmatica diferite de cele ortodoxe tot nu trebuia invitat sa predice intr-o biserica ortodoxa.

Aşa o fi canonic, dar lucrurile trebuie urmărite în scopul lor mai mult decât în litera lor. Dacă măcar un suflet s-a întors cu faţa la Cristos, mai contează că vor trebui stropite cu agheasmă de la Marele Munte Athos urmele de paşi din biserică ale acelui eretic sectant ?

Deosebirea dintre penticostalism şi ortodoxie e chestie de fineţe. De matematică superioară. Problema este că avem mulţi credincioşi care nu ştiu tabla înmulţirii. În principiu, orele de matematică trebuie ţinute de profesori de matematică şi sunt departe de a contesta acest principiu. Dar, dacă la clasă la mine predau eu şi ceea ce văd este lipsă de progres, atunci ce-ar fi să invit un pedagog vestit şi cu rezultate evidente, care să se limiteze la tabla înmulţirii şi nu la matematici superioare, să le înveţe pe loaze ? Ziceţi că ar fi un rău lucru, având în vedere că acela nu face parte din corpul profesorilor de matematică având avizul la zi ?

[Lucian008]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa o fi canonic, dar lucrurile trebuie urmărite în scopul lor mai mult decât în litera lor. Dacă măcar un suflet s-a întors cu faţa la Cristos, mai contează că vor trebui stropite cu agheasmă de la Marele Munte Athos urmele de paşi din biserică ale acelui eretic sectant ?

Daca un suflet s-a intor catre Hristos s-a facut prin lucrarea harului. Daca Pomohaci cu toate problemele lui pentru ca are harul dat prin hirotonire ar fi predicat atunci s-ar fi intors pacatosul la Hristos. Nu puteam sa folosim uneltele gresite pentru ca nu vom avea rezultate bune. Nu putem repara ceasul cu ciocanul.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deosebirea dintre penticostalism şi ortodoxie e chestie de fineţe. De matematică superioară. Problema este că avem mulţi credincioşi care nu ştiu tabla înmulţirii. În principiu, orele de matematică trebuie ţinute de profesori de matematică şi sunt departe de a contesta acest principiu. Dar, dacă la clasă la mine predau eu şi ceea ce văd este lipsă de progres, atunci ce-ar fi să invit un pedagog vestit şi cu rezultate evidente, care să se limiteze la tabla înmulţirii şi nu la matematici superioare, să le înveţe pe loaze ? Ziceţi că ar fi un rău lucru, având în vedere că acela nu face parte din corpul profesorilor de matematică având avizul la zi ?

Deosebirea dintre penticostalism si ortodoxism este o chestiune ce diferentiaza mecanica fina de mecanica masinilor grele. Nu este o chestie de matematica superioara. Unii au harul transmis direct de la apostoli si altii sunt aparuti din "neant" dupa 1000 si ceva de ani. Mai mult nu au har. Nu au botez. Nu au Euharistie. Nu Trupul si Sangele Domnului in mod real. Sunt diferente de la cer la pamant. Si ca manifestare. Daca un ortodox ar merge la o slujba a lor s-ar cruci. Acolo nu domneste linistea si ordinea dicatata de toleranta (facand abstractie de bataile pe moaste de la ortodocsi). Deci nu. Niciodata un om care este intr-o greseala nu poate sa il invete pe celalalt. E ca la condusul unui orb de catre un alt orb.