EREZIILE romano-catolice

[catalin2]

Am raspuns daca se poate face o distinctie in Domnul si energiile necreate, chiar in pasajul cu lumina soarelui. Caldura si razele soarelui izvorasc din soare, dar nu sunt chiar soarele, pentru ca ne-am topi imediat. Sau in cazul unui bec, lumina nu e becul.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Dupa cum spuneam anterior... propun ca noi ortodocsii si romano-catolicii sa ne intrecem in sfintenie, in hristificare in conlucrarea cu harul Duhului Sfant.
Disputele sterile, filozofice inutile nu aduc progres duhovnicesc.
Fratilor orotodocsi doresc sa le atrag atentia asupra faptului ca Biserica Romano-Catolica nu mai este cea din trecut... are alte viziuni teologice si alt impact si infulenta sociala, si din pacate multi ortodocsi au ramas cu frustrari, le este frica parca sa iasa din angoasele trecutului in care... trebuie sa recunoastem BC era o putere ostracizatoare... asa cum si in primul mileniu Imperiul Bizantin si Patriarhul ecumnenic cam "taiau si spanzurau" prin "teoogie"...
Sa nu uitam de Sfantul Maxim Marturisitorul... de Sfantul Ioan Damaschin...

Nu e vorba de frustrare, e vorba doar de acelasi adevar, pe care unii l-au diluat cu conceptiile ecumeniste, chiar si sub forma filocatolicismului (pe care si tu le-ai adoptat cu convingere). Noi tinem de invatatura ortodoxa, daca sunt unii cred ca s-a schimbat adevarul e problema lor, gresesc. Daca ne arati cand s-a modificat Crezul si nu mai e vorba de o singura Biserica, ci de doua sau de o suta putem avea un punct de reper. Nici cu turcii numai avem probleme de ceva timp, asat nu inseamna ca ei au acum dreapta credinta. Fapta buna si mesajul adevarat pentru un catolic, adventist, penticostal, musulman, hindus, etc. e sa vina in Biserica Ortodoxa ca sa aiba sansa sa se poata mantui, nu sa se sfinteasca in cultul adventist, la musulmnai, etc. Aceasta e ajutorul adevarat pentru un eterodox, le spunem sa ramana in cultul lor ca e la fel de bine doar daca vrem sa le facem rau.
S-au dat exemple de sfinti catolici, de exemplu Faustina Kowalska. Scrierile acesteia (cu viziuni) au fost interzise si trecute la index chiar de BC. Abia odata cu venirea Papei Ioan Paul II s-a schimbat pozitia, nu e greu de observat ca unul din motive a fost ca erau ambii polonezi.
Hotararile Sinodului din 1583 sunt tot valabile si azi, nu a fost considerat sinod gresit: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777

[stefan florin]

În prealabil postat de catalin2

Nu e vorba de frustrare, e vorba doar de acelasi adevar, pe care unii l-au diluat cu conceptiile ecumeniste, chiar si sub forma filocatolicismului (pe care si tu le-ai adoptat cu convingere). Noi tinem de invatatura ortodoxa, daca sunt unii cred ca s-a schimbat adevarul e problema lor, gresesc. Daca ne arati cand s-a modificat Crezul si nu mai e vorba de o singura Biserica, ci de doua sau de o suta putem avea un punct de reper. Nici cu turcii numai avem probleme de ceva timp, asat nu inseamna ca ei au acum dreapta credinta. Fapta buna si mesajul adevarat pentru un catolic, adventist, penticostal, musulman, hindus, etc. e sa vina in Biserica Ortodoxa ca sa aiba sansa sa se poata mantui, nu sa se sfinteasca in cultul adventist, la musulmnai, etc. Aceasta e ajutorul adevarat pentru un eterodox, le spunem sa ramana in cultul lor ca e la fel de bine doar daca vrem sa le facem rau.
S-au dat exemple de sfinti catolici, de exemplu Faustina Kowalska. Scrierile acesteia (cu viziuni) au fost interzise si trecute la index chiar de BC. Abia odata cu venirea Papei Ioan Paul II s-a schimbat pozitia, nu e greu de observat ca unul din motive a fost ca erau ambii polonezi.
Hotararile Sinodului din 1583 sunt tot valabile si azi, nu a fost considerat sinod gresit: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777

corect, FOARTE corect. Adevarul este unul singur si nu se invecheste niciodata (nici NU se schimba). Nu are termen de garantie, motiv pentru care ar trebui sa se schimbe

[Catalin Radu]

Aud mereu la orice biserica (indiferent care este) ca ea este cea adevarata. O prostie. Asa zic catolicii, ortodocsii, martorii lui Iehova, penticostalii, babtistii, pocaitii, etc, etc. Nu exista o biserica adevarata. Am vazut ca Biblia este gresit tradusa pe alocuri, in toate confesiunile. Acum 2 mii de ani a fost Biserica lui Cristos probovaduita de apostolii care au fost martori al invierii fiului Lui Dumnezeu, care cu adevarat era prima biserica autentica. Azi confesiunile au propriile reguli crestine si chiar traditii si obiceiuri omenesti, in care se indeparteaza de Biblie care este radacina bisericii in general. Eu sunt botezat ortodox, dar sunt dezamagit de invataturile ortodoxiei care in loc sa aduca cuvantul Lui Dumnezeu in integritatea lui asa cum este scris in Sfanta Scriptura, este pur si simplu lalait si mormait in biserici in asa zis slujbe. Sa-mi fie iertat gandul, dar este un adevar. In Biblie se spune sa nu te inchini sau sa te rogi icoanelor, dar ortodocsi si catolicii tolereaza astfel de practici de idolatrie asupra unui lucru sau obiet facut de mana omului. Religia trebuie sa fie unica. Eu cred unirea confesiunilor in Biserica Unita la care doctrina crestina autentica sa fie regula si stil de viata.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Catalin Radu

Eu cred unirea confesiunilor in Biserica Unita

In afara de cazul in care va referiti la Biserica Greco-Catolica (Unita), inseamna ca aveti in vedere inca o bisericuta facuta de oameni.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Catalin Radu

Aud mereu la orice biserica (indiferent care este) ca ea este cea adevarata. O prostie. Asa zic catolicii, ortodocsii, martorii lui Iehova, penticostalii, babtistii, pocaitii, etc, etc. Nu exista o biserica adevarata. Am vazut ca Biblia este gresit tradusa pe alocuri, in toate confesiunile. Acum 2 mii de ani a fost Biserica lui Cristos probovaduita de apostolii care au fost martori al invierii fiului Lui Dumnezeu, care cu adevarat era prima biserica autentica. Azi confesiunile au propriile reguli crestine si chiar traditii si obiceiuri omenesti, in care se indeparteaza de Biblie care este radacina bisericii in general. Eu sunt botezat ortodox, dar sunt dezamagit de invataturile ortodoxiei care in loc sa aduca cuvantul Lui Dumnezeu in integritatea lui asa cum este scris in Sfanta Scriptura, este pur si simplu lalait si mormait in biserici in asa zis slujbe. Sa-mi fie iertat gandul, dar este un adevar. In Biblie se spune sa nu te inchini sau sa te rogi icoanelor, dar ortodocsi si catolicii tolereaza astfel de practici de idolatrie asupra unui lucru sau obiet facut de mana omului. Religia trebuie sa fie unica. Eu cred unirea confesiunilor in Biserica Unita la care doctrina crestina autentica sa fie regula si stil de viata.

Diferenta dintre icoana si idol in perspectiva biblica- cititi acest studiu care cred ca va va mai lumina

http://www.teologie.net/data/pdf/PP-...dol-biblie.pdf

"Scriptura Vechiului Testament interzice totuşi reprezentarea lui
Dumnezeu şi ne spune şi de ce: „Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când
Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip.
Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care
să înfăţişeze bărbat sau femeie, sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau
închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer, sau închipuirea vreunei jivine, ce se
târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ; sau, privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să
te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru
toate popoarele de sub cer” (Deuteronom 4:15-19). Deci pentru că Dumnezeu nu
fusese văzut, evreii nu aveau voie să-L reprezinte în vreun fel, mai ales după
obiceiul păgânilor, care reprezentau divinităţile prin diferite creaturi.
Dumnezeul evreilor este Creatorul cerului şi al pământului şi nu poate fi
reprezentat ca o creatură. Totul este clar.

Dar oare în Noul Testament s-a
schimbat ceva? Evanghelia după Ioan (cap. 1: 18) spune „Pe Dumnezeu nimeni
nu L-a văzut vreodată” – ceea ce este adevărat, numai că Scriptura, contrar
practicii sectare, nu se opreşte aici, ci spune în acelaşi verset: „Fiul cel UnulNăscut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” În aceeaşi Evanghelie
(Ioan 12:45) Însuşi Hristos dezvăluie această învăţătură spunând: „Cel ce Mă
vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine”. Deci odată cu întruparea Fiului
lui Dumnezeu care S-a făcut văzut şi pipăit (cf. I Ioan 1:1-3), cel puţin unul din
Ipostasele divine poate fi reprezentat, pentru că a fost văzut, iar această
reprezentare se numeşte „icoană”. Înţelesul ei este total diferit de cel de „idol”
sau „chip cioplit”, iar argumentul central al posibilităţii redării iconice este cel
enunţat de Ioan Teologul: „În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu : orice duh
care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh,
care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui
antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume”(I Ioan 4:2-3), iar la
sfârşitul Epistolei tot Sfântul Ioan spune: „Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a
venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat ; şi noi
suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este
adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci. Fiilor, păziţi-vă de idoli” (I Ioan 5:21-22). De
aici se vede clar că Fiul lui Dumnezeu întrupat – Hristos: Dumnezeu şi Omul poate fi pictat, iar o eventuală reprezentare a Lui nu poate fi considerată idol.
Idoli sunt zeităţile păgâne care ne abat de la credinţa în Dumnezeu cel
adevărat.

Iar acum să vedem ce spune Biblia despre icoană.
În primul rând dorim să înlăturăm fobia sectară faţă de cuvântul „icoană”,
întâlnit de mai multe ori în Sfânta Scriptură, şi care înseamnă „chip”. Trebuie
să mai precizăm că pentru noţiunea generală de „imagine” limba greacă
foloseşte şi alţi termeni precum: εἶδος, σχῆμα, χαρακτήρ, τύπος, μορφή,
ἄγαλμα şi chiar γραφή (folosit în I/III Regi 6:29), dar termenul εἰκών este în
mod deosebit preferat pentru a reda ideea de imagine sacră sau sacralizată,
care nu se referă la o realitate finită (deşi Biblia foloseşte uneori acest termen şi
cu referire la realităţi obişnuite). Vom reda două din cele mai importante texte
care folosesc acest termen, pentru a înţelege sensul lui şi de ce Biserica l-a ales
anume pe acesta pentru a desemna imaginea Fiului lui Dumnezeu făcut Om.
- Facere 1:26
Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să
stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se
târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Καὶ εἶπεν ὁ Θεός· ποιήσωμεν ἄνθρωπον κατ’ εἰκόνα (~l,c, [şelem])
ἡμετέραν καὶ καθ’ ὁμοίωσιν, καὶ ἀρχέτωσαν τῶν ἰχθύων τῆς θαλάσσης καὶ
τῶν πετεινῶν τοῦ οὐρανοῦ καὶ τῶν κτηνῶν καὶ πάσης τῆς γῆς καὶ πάντων
τῶν ἑρπετῶν τῶν ἑρπόντων ἐπὶ γῆς γῆς.
Altfel spus, noi suntem icoană a lui Dumnezeu
, iar despre sensurile şi
implicaţiile teologice ale acestui fapt nu-i momentul să vorbim, dar ele sunt
cele mai profunde posibile.

Coloseni 1:15
Acesta [Fiul] este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât
toată făptura.
Ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ Θεοῦ τοῦ ἀοράτου, πρωτότοκος πάσης κτίσεως.
Deci Fiul lui Dumnezeu, nevăzut până la întrupare, dar văzut după aceea,
este icoana lui Dumnezeu (Tatăl) Cel nevăzut. Văzându-L pe Hristos pictat îl
vedem pe Tatăl, aşa cum Însuşi Domnul i-a spus lui Filip, precizând că nu este
altă modalitate de a-L vedea pe Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14:9). Atunci de
unde fobia sectară faţă de cuvântul icoană? Nu găsim decât două explicaţii:
necunoaşterea sau reaua voinţă (eretică)!
Desigur textele biblice care conţin termenii vizaţi nu se limitează la cele
date de noi, dar am vrut să demonstrăm terminologic că „icoana” şi „idolul /
chipul cioplit”, chiar şi din perspectivă biblică, nu sunt acelaşi lucru, iar cei
care încearcă să demonstreze contrariul nu fac decât să speculeze în gol şi încă
pe baza unor traduceri proaste a textelor biblice. " Ieromonah Petru Pruteanu

Va rog citit studiul , este foarte interesant, explicit si logic

[dobrin7m]

Mai revin cu un citat totusi, pentru cei care nu au rabdare sa intre pe link.

"Icoana (în înţelesul pe care-l are acum acest termen în creştinism) este ceea
ce ne duce cu gândul, credinţa şi doxologia la Dumnezeu, iar idolul este ceea
ce se interpune (ca un zid) între noi şi Dumnezeu. În acest sens, chiar şi ceea ce
numim noi icoană poate fi idol, dacă ne oprim gândirea, adorarea şi închinarea
la lemn, sticlă, vopsele şi nu mergem mai departe, la persoana pictată. Deci, cel
puţin în anumite situaţii, simplul obiect nu poate fi numit simplu, idol sau
icoană, căci totul depinde de abordarea noastră asupra respectivului obiect.

Obiectele religioase care fac trimitere la Dumnezeu şi Sfinţenia Sa sunt sau cel
puţin ar trebui să fie "ferestre spre Dumnezeu" şi „manifestări ale slavei Lui”. (Apropo, acest lucru este valabil şi în cazul Sfintei Scripturi, când ne limităm la literă şi nu vedem duhul. Nu
de puţine ori chiar neoprotestanţii idolatrizează Biblia, ne mai gândindu-se la Dumnezeu care stă în spatele ei.).


Iar cât priveşte necesitatea reprezentărilor sacre, vrem noi sau nu vrem,
omul, a cărui gândire este formată cu precădere din imagini, are nevoie de aşa
ceva..., mai ales în anumite sau chiar în cele mai multe momente.

[Mihailc]

În prealabil postat de celestial_pottery

Pseudo-Dionisie Areopagitul: Despre ierarhia bisericeasca.

Bun, hai să reformulez întrebarea: ce înţelegi prin sintagma "începutul începuturilor"?

Şi încă una legată de Areopagit: unde, în "Ierarhia bisericească" ai găsit o abordare care să legitimeze, fie şi aluziv, practica eclezială a "monarhiei absolute" şi a structurii piramidale de distribuţie a autorităţii?

Că eu nu am identificat mai mult decât o întemeiere teologică a episcopatului!

Dincolo de orice însă, Sfântul Dionisie Areopagitul îşi relativizează puternic la puterea de înţelegere a omului, orice vorbire despre "cele cereşti" în "Despre numirile divine", unde face una dintre cele mai frumoase şi profunde distincţii între apofatic şi catafatic, sau, altfel spus, între theologia (cunoaşterea lui Dumnezeu în fiinţa lui) şi oikonomia (cunoşterea lui Dumnezeu în lucrările sale).

În prealabil postat de Mihailc

Că eu nu am identificat mai mult decât o întemeiere teologică a episcopatului!

Pai Papa este, evident,episcop. Un episcop cu o chemare deosebita, facuta de Insusi Domnul. Si Biserica, atit la "noi", cit si la "voi", e intemeiata pe ascultarea de Domnul, prin ascultarea de episcopi. Pentru ca apostolii au fost primii episcopi.

[Mihailc]

În prealabil postat de celestial_pottery

Pai Papa este, evident,episcop. Un episcop cu o chemare deosebita, facuta de Insusi Domnul. Si Biserica, atit la "noi", cit si la "voi", e intemeiata pe ascultarea de Domnul, prin ascultarea de episcopi. Pentru ca apostolii au fost primii episcopi.

Calitatea de episcop al Romei şi patriarh al Occidentului nu i-a contestat-o nimeni în primul mileniu. Şi chiar dacă "chemarea specială" făcută lui Petru ar putea fi întemeiată în virtutea principiului "primus inter pares", asta nu implică deloc faptul că demnitatea respectivă este transmisibilă într-o descendenţă de tip "dinastie" eclezială bazată pe afinităţi duhovniceşti. Dacă era aşa, atunci al doilea presupus papă trebuia să fie Sfântul Marcu pe care atât Tradiţia cât şi (parţial) istoria l-a identificat ca pe cel mai apropiat ucenic a lui Petru. Or misiunea sfântului Marcu s-a concentrat spre alte zone decât Roma.

Nu m-ai lămurit încă de relevanţa lui Dionisie Areopagitul în justificarea autorităţii absolute a papei....