Citate preferate, cugetari, vorbe de duh

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Amintirile pot fi învieri care despecetluiesc taine adânci....( ÎPS Bartolomeu Anania)

Îmi place că unii dintre noi sunt mai deștepți decât alții, chiar la ore mici..

[florin.oltean75]

Neinvins

Trecand de noaptea grea din jurul meu,
Neagra ca iadul, fara de sfarsit,
Ii multumesc oricarui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

In gheara sortii strans fara crutare
Nu am dat inapoi si n-am strigat
Lovit de intamplarile amare
Capul mi-e-nsangerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme si de lacrimi,
Pe-acest taram de umbra subjugat,
In anii plini de-amenintari si patimi
Sunt si voi fi la fel, neinfricat.

Nu mai conteaza cat de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sortii mele sunt stapanul-
Sunt capitanul sufletului meu.




de William Ernest Henley

[JoyDivision]

Banii fac fericirea celor care nu merita alta fericire. (G. Gesbron)

[JoyDivision]

Suntem tentati sa ne judecam pe noi insine dupa idealurile noastre, in timp ce pe ceilalti ii judecam dupa fapte. (Harold Nicolson)

[antiecumenism]

• Lectura este o călătorie interioară!
• Lectura este muzica gândurilor scrise.
• Spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti.
• Lumea este plină de cărţi minunate pe care nimeni nu le citeşte.
• Să nu laşi să treacă o zi fără să auzi, să vezi sau să citeşti ceva frumos!

[florin.oltean75]

Toate sarcinile tale fa-le ca si cum ai taia aerul cu o sabie ascutita:

decis, fara sa te impotmolesti, curat si fara rezultat.

[cristiboss56]

"Atât de puternică este virtutea, atât de slab este păcatul ! Virtutea biruie şi când e prigonită, pe când păcatul îşi arată slăbiciunea chiar şi când lucrează. "

Sf. Ioan Gură de Aur

"O sută de ani de trândăvie nu face nici cât un ceas bine întebuinţat. "

Sf. Tihon de Zadonschi

"Intelepciunea are doua capete: primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu."

Sfintii Parinti.

Vasul defect

O bătrână nevoiaşă dintr-un sat uitat, de munte,
Care vieţuia în pace în căsuţa de sub punte,
Îşi căra, cu trudă, apa, ce-i era de trebuinţă,
De departe, dintr-o vale, cu o biată cobiliţă.
Ea avea pe bătătură două vase bătrâioare,
Şi cu ele, bunicuţa, atârnându-le-n spinare,
Aducea, pe potecuţă, apă, zilnic, fericită,
Şi nu se plângea vreodată că e tare ostenită.
Dintre cele două vase, unul nu era perfect,
Căci avea o crăpătură, un vădit şi clar defect.
Şi, umplut fiind cu apă, când venea pe potecuţă,
Jumătate din aceasta, se scurgea prin poieniţă.
Pentru-a sa meteahnă, dânsul, se simţea neînsemnat
Şi era întotdeauna trist şi decepţionat,

Fiindcă treaba-ncredinţată, când era cărat în spate,
De bătrâna lui stăpână, o-mplinea pe jumătate.
Celălalt vas al bătrânei, nu era deloc defect,
Nu avea nicio fisură, şi avea un bun aspect.
Pentru asta vasul nostru era tare îngâmfat,
Socotindu-se destoinic şi râdea de cel crăpat.
Ani şi ani a dus bătrâna apă de izvor, în spate,
Către casa ei din munte…, doar un vas şi jumătate.
Într-o zi, fiind pe cale, vasul şubred şi crăpat,
Obsedat de-a lui meteahnă, zise tare ruşinat:
Să mă ierţi, te rog, stăpână că-ţi produc atât necaz,
Iar tu maică, fiind bună, nu îmi baţi al meu obraz,
Căci de ani, întotdeauna, apa ce-o aduci din vale,
Eu am risipit-o, zilnic, prin al meu defect, pe cale.
Dumneata, stăpână bună, nu mi-ai zis că sunt netrebnic,

Ci-mi acorzi aceeaşi cinste ca şi fratelui meu vrednic.
M-aşteptam demult stăpână să m-arunci peste vâlcele,
Să ajung hârb în gunoaie, să fiu oale şi ulcele.
Zâmbitoare, bătrânica, zise vasului crăpat:
Ia priveşte partea-n care, eu, pe tine te-am purtat!
Nu observi că este plină de flori vii şi colorate?
Ceea ce nu vezi pe cale, de priveşti cealaltă parte.
Eu, ştiind a ta meteahnă, că eşti şubred şi crăpat,
O grămadă de seminţe de garoafe-am semănat;
Şi zambile, şi lalele, şi crini albi şi micşunele…
Şi-mi împodobesc căsuţa cu aceste floricele!
Ba mai mult, o altă parte din flori, eu, o vând la piaţă
Şi cu preţul de pe ele mă hrănesc şi sunt în viaţă.
Asta pentru că, pe cale, când ne-ntoarcem de la apă,
Zilnic, tu le uzi pe ele, ca o mamă filantroapă.
De n-aveai această hibă, dacă nu erai aşa,
Nu ar mai fi fost atâta frumuseţe-n casa mea.
Nimeni nu e vas netrebnic, asta este o ispită!
Totul e să-ţi faci lucrarea care-ţi este rânduită.

Cine ştie, frăţioare, ce flori uzi tu pe cărare?
Mai ales când crezi, dar sincer, că nu eşti vas de onoare.

[florin.oltean75]

After death come results of our actions,
Just like the shadow of a body.

Dupa moarte vine plata actiunilor noastre,
Asemeni unei umbre a trupului.

[florin.oltean75]

Este cu adevarat minunat faptul ca nu exista nicio diferenta de fond
intre cer si pamant, iad si rai, babilonie si pacea profunda, lume si imparatia cerului, bine si rau, agonie si extaz.