Suferinta fetei nemaritate

[zaharia_2009]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

Marturisirea aceasta a ta semnalizeaza ca o discutie sincera , deschisa si avind la baza trairea in Hristos (deoarece spui ca esti o crestina practicanta) pe tema pe care o propui , nu mai poate fi purtata public ci in intimitate .
Sunt citeva lucruri (citeva ai lasat pina acum sa se vada) care te vadesc de greseala, sau sa zicem de pacat si pt. aceasta intimitatea asigura sinceritatea si eliminarea unor bariere importante care altfel zadarnicesc discutia.

Totusi, imi permit sa adaug : viata traita clar , practiv, efectiv in fiecare clipa, in Hristos o facem deoarece aceasta este garantia sigura a mintuirii . Numai Hristos este Adevarul , Calea si Viata ! Atit !
Nu cautam sa traim in Hristos ca sa ajungem bine in viata, ca sa ne desavirsim profesional, ca sa avem succes/isbinda in viata conjugala , ca sa nu fim atinsi de cancer , ca sa ajungem nonagenari si sa fim iubiti si cinstiti de tot neamul si sa apucam sa ne vedem si stra-stra nepotii , sau ca sa mai cine stie ce ! Nu de asta traim in Hristos .
Maica Domnului a provenit din parinti si neamuri biblice curat si drept credinciosi , a stat pina la 14 ani in sfinta sfintelor , etc . Si ce a trait pe pamint ? Marea drama a hulirii , batjocoririi, condamnarii si rastignirii fiului ei . Si deci, cui i se intimplau toate acestea ? Tocmai Maicii Domnului !
Sfintul Ioan botezatorul, asemenea provenit din familii de sfinti , ce a ajuns el in viata ? Sa-si gaseasca sfirsitul (aparentul sfirsit !) pt. 2 desfrinate , mama si fiica .
Un exemplu din zilele noastre : in carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu este prezentata viata unui om care nu a avut ,,noroc" lumesc absolut deloc in viata sa : nici parinti nu a avut nici o data , nu a facut nici o scoala, a fost dat afara din monahism, din facultatea de teologie , s-a casatorit cu o fata care garanta pt. ea preotul bisericii la care aceasta era luminareasa, si pina la urma s-a ales praful... nu a realizat nimic, nimic, in lumea aceasta trecatoare . Dar a realizat cel mai greu obiectiv pt. un pamintean : mintuirea ! Si nu oricum ! Daca Hristos ne spune : ,,... in casa tatalui meu multe locuri sunt !" pai inseamna ca pt. viata plina de infrinari, lipsuri , indurari, renuntari , etc, pe care a dus-o , a cistigat un loc de frunte la tronul lui Dumnezeu !
Va recomand carticica !

Deci, daca noi ne nevoim in viata crezind ca facind parte din ceata lui Hristos vom avea o viata usurica si ne va fi bine , atunci este semn de mare inselare ! Fara echivoc ! Nu stiti ca spune Scriptura ? ca pe cine iubeste Dumnezeu pe acela il incearca cel mai mult .
Nu va aduceti aminte de Iov ? Ei , si ? Ce mai aveti de zis ? Si el nu a desnadajduit nici cit negru sub unghie . Ba , statornicia in credinta i-a dervenit proverbiala !

Traiti cu adevarat in Hristos , nepierzindu-va vremea cu credinta de suprafata. Viata in Hristos inseamna JERTFA, si acesta nu este un eufemism , ci adevar curat, curat ! Iar viata in Hristos nu inseamna numai viata aceasta de pe pamint . Traind in Hristos veti cistiga viata vesnica ! Viata aceea este cea mai importanta , si nu aceasta ! Aceasta poate deveni importanta decit in cazul in care ne pierdem vremea ! Nu ati auzit astazi la Sf. Liturghie :,,... cine se va ingriji de sufletul sau , il va pierde , iar cine va pierde sufletul sau pt. Hristos , acela il va cistiga , se va mintui !"


NB: destul , caci altfel va trebui sa intram in intimitati !

[_ruxa_]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.
Ai dreptate, nu zic nu.. pana la urma nici un barbat nu vrea o sotie curva.
Dar... mare dar .. valorile tale, dupa parerea mea, sunt gresite. Daca ti se pare ca cel mai important lucru de spus despre tine ca nu te machezi si nu mergi in discoteci, tii cu dintii de niste principii gresite. Si eu cunosc oameni care nu merg in cluburi si femei care nu se macheaza. Dar o fac din motive concrete: nu suporta fumul de tigara, trebuie sa se trezeasca zilnic foarte devreme, o noapte pierduta le da peste cap somnul pentru inca vreo cateva zile. Sunt alergice la substante din cosmetice. Deci, motive concrete. Nu iti prezenta cateva caracteristici ca virtuti, totusi, pana nu le analizezi. Si mai ales, nu tine de ele daca nu ai un motiv serios. Pana una alta, ca sa te mariti, trebuie sa fii agreabil si sa socializezi. Si sa fii placut. Multor oameni nu le place o companie care se ia prea mult in serios.

Inca o chestie. Nu stiu la ce te referi cand spui ca stii ca trebuie sa ai rabdare. Sper doar sa nu crezi in dictoane mioritice ca "ce-i al tau e pus deoparte". Sa nu fie o scuza pentru faptul ca - de exemplu, ca nu te cunosc - nu iesi din casa decat cu familia si astepti vreun print sa vina dupa tine sa iti bata la usa.

În prealabil postat de aurelia1984

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

Vad ca nici tu nu ti-ai declarat religia.
Ai primit multe sfaturi. De toate felurile. As zice ca unele sunt chiar foarte bune, temeinice.
Revin la o vorba spusa mai demult: uita-te intai cine vorbeste si apoi ce vorbeste...De la cine-ti vine sfatul...

[glykys]

În prealabil postat de _ruxa_

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.

Ai dreptate pana aici. Asa este daca alegi sa traiesti in contingent, aici si acum, daca vrei sa te integrezi in lumea de astazi. Cunosc destui oameni care s-au silit sa duca o viata cumpatata, sa fie onesti, muncitori, si care, dupa un hop mai mare sau chiar aflati la sfarsit de cariera,dezamagiti ca nu le sunt recunoscute meritele, spun: "la ce mi-a folosit sa fiu asa?!" Asta pentru ca, desi s-au angajat intr-o lupta de cursa lunga, doreau (si) sa placa oamenilor sau sa aiba niste satisfactii personale de pe urma muncii. Tot ce nu se aduna cu gandul la Hristos se risipeste, mai devreme sau mai tarziu, ca un balon de sapun. E chiar ispititor sa stii ca tu esti diferit de ceilalti, ca nu faci ce fac toti ceilalti, ca tu esti singurul muncitor / virtuos intr-un cerc cu multi parveniti si improvizati :). Dar daca nu stii pentru ce dai lupta aceasta, risti sa aduni cu multa truda fapte bune, pe care apoi sa le renegi, jinduind dupa o amarata de rasplata. E postura fiului cuminte din pilda fiului rispitor. El a strans acolo fapte bune si virtuti, dar nu stie nici de ce si pentru Cine le-a strans, nici cum sa se bucure de ele.


Dar eu sunt pentru constiinciozitate si implinirea datoriei si la scoala, si la serviciu, si in societate, cu rabdare si cu dragoste (cata este), de urmatul caii celei grele si stramte, pentru ca asa ne vrea Hristos. In plus, anii de studiu iti imbogatesc mintea, te fac mai greu manipulabil, te intaresc sufleteste si aduc lumina si bucurie celor din jur. Nu are a face ca altii "se ajung" in doi timpi si trei miscari, isi iau rasplata de aici.

Ce bine ca a inviat Hristos!

[ioanna]

În prealabil postat de aurelia1984

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Daca judec dupa anul afisat la profil, nu vad nimic “alarmant”, tinand cont de media de varsta la data casatoriei din ziua de azi. Poti sa te casatoresti si la 20 de ani, insa cred ca pentru a face alegerea potrivita ai nevoie de experienta - a ta, a celor din jur; numai asa vei sti exact ce vrei, iar cand spun experienta ma refer la relationarea cu oameni diferiti. Ar trebui sa depasiti preconceptiile legate de „machiaj si discoteca”, doar nu ele sunt impedimentul in fata gasirii unui partener, a largirii sferei de cunostinte. De asemenea, e o diferenta intre a dori sa fii casatorita, a avea o familie si a face o prioritate din casatorie. Sincer, nu cred ca ati facut o prioritate din casatorie pana acum, avand probabil alte preocupari, firesti de altfel, insa din moment ce acum va doriti asta, cu siguranta se va si intampla, pentru ca veti iesi in prima linie si va veti asuma riscurile, inclusiv o eventuala respingere. Nu e nicio problema, iti modelezi in continuare caracterul, insa e important sa cunoasteti oameni, pentru a face alegerea buna. Dumnezeu are rezervat ceva si pentru d-voastra, asa cum are pentru fiecare dintre noi. Doamne ajuta!

Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

Sunteti din 84? Eu sunt putin mai mare decat d-voastra si nu-s casatorita, insa nu pot sa spun ca sufar din asta. Munca m-a acaparat destul de mult dupa absolvire, pentru ca eram pasionata de ceea ce fac, oarecum in detrimentul vietii private si cred ca asta se intampla de multe ori, pentru ca e greu sa fii implinit pe toate planurile concomitent. Ferice de cel care poate! Sunt perioade in viata cand ai unele prioritati, mai ales daca ti se ofera anumita sanse, insa vine vremea cand ne dorim o completare a familiei sau o reafirmare a ceea ce impartim. Nu trebuie sa faceti o drama din faptul ca sunteti necasatorita, sa va autocompatimiti comparandu-va cu altele, pentru ca fiecare femeie are ritmul ei, e unica in felul ei.

De ce este ceva rau sa te casatoresti tanar? 20-25 de ani. Ce este rau in a avea dorinta sa asta?

În prealabil postat de aurelia1984

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

Incercati sa socializati, sa iesiti in lume cu prietenii, sa frecventati diferite cercuri, sa va apucati de un sport, un voluntariat. In nici un caz sa nu va izolati in casa. Exista sanse mai mari sa va gasiti perechea in acest fel.

[philalex]

ce sa zic....sunt probleme de tot felul....si se tinde spre independenta....plus conditiile sociale sunt cum sunt...poate fi un somaj, ai prea multe pe cap la serviciu...si te stresezi acasa, diferite concepte....unul fumeaza unul nu, altul vrea copii altul nu...o sa fie o lume imbatranita si aici si in vest....din ce in ce mai putine casatorii...vad...multi care se casatoresc si divorteaza....ca nu sunt pregatiti...si din aceasta cauza multe persoane singure...mie spre exemplu imi place singuratatea...independenta....cred ca m-ar stresa o alta relatie....cu o alta persoana intr-o lume mediocra....apropierea de Dumnezeu, mi-a cladit niste baze....si le aplic....daca nu ai putea sa stai singur...ar fi mai greu...dar la mine nu se pune...

[AlinB]

În prealabil postat de Laura19

De ce este ceva rau sa te casatoresti tanar? 20-25 de ani. Ce este rau in a avea dorinta sa asta?

Dorintele in sine sunt inofensive, punerea lor in practica e cea care aduce probleme.

Nu e nimic rau daca ambii au ceea ce le trebuie pentru casatorie (psihic, moral, afectiv, profesional) versus lumea in care traiesc.
Daca nu au, ajung sa se casatoreasca tot pe la 30+.
A doua oara, sau mai rau.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

Munca m-a acaparat destul de mult dupa absolvire, pentru ca eram pasionata de ceea ce fac, oarecum in detrimentul vietii private si cred ca asta se intampla de multe ori, pentru ca e greu sa fii implinit pe toate planurile concomitent. Ferice de cel care poate! Sunt perioade in viata cand ai unele prioritati, mai ales daca ti se ofera anumita sanse, insa vine vremea cand ne dorim o completare a familiei sau o reafirmare a ceea ce impartim. Nu trebuie sa faceti o drama din faptul ca sunteti necasatorita, sa va autocompatimiti comparandu-va cu altele, pentru ca fiecare femeie are ritmul ei, e unica in felul ei.[/font]

Nu e nimic rau in a recunoaste ca ti-ai gresit prioritatile in viata.
Ba mai mult, faptul de a fi in stare sa recunosti asta duce spre o re-aranjare a lor.

La extrema auto-compatimirii si a vaicarelilor exista o alta extrema la fel de rea - cea a autojustificarii si a indreptatirii a ceea ce, existential vorbind, este totusi o eroare.