Cer ajutor!

[silva]

Buna tuturor!

Cunosc o familie al carui baiat a intrat in monahism in urma unei deceptii,lasand in urma un copil minor si cu toate astea a fost primit la manastire! Familia lui e disperata si incearca sa-l scoata de acolo,dar el refuza sa tina orice legatura cu ei!Manastirea e un refugiu pentru el,nicidecum o chemare,el suferind de depresie.Cum au putut sa-l primeasca acolo,fara sa-i faca nici un control psihologic? Am inteles ca cei ca el sunt folositi acolo ca forta de munca...si atunci unde este Dzeu? De ce permite atata nedreptate?


Cui sa se adreseze,cine poate face dreptate in acest caz? Pana la Dzeu,exista institutii sau persoane in masura sa ii ajute?

Daca ati mai auzit de astfel de situatii,va rog nu ezitati sa imi scrieti!

[kikyo_ea]

Nu exista o selectie anume cand vine vorba de intrarea in monahism. Ar trebui sa mergeti sa discutati cu cineva din manastire si sa explicati situatia. Poate ca ar fi totusi bine sa il lasati pe respectivul om sa se regaseasca. Daca nu si.a facut inca un control psihiatric de unde stiti ca are probleme psihice? Poate ca doctoria depresiei in care se afla este manastirea. Lasati.l sa se regaseasca daca sufera doar de depresie. Nu cred ca a fost acceptat pentru "munca" asa cum spuneti dumneavoastra. Cu adevarat trebuie sa munceasca acolo pentru a fi de folos dar o face benevol nu obligat. Nu cred ca il obliga cineva sa munceasca.

[kikyo_ea]

In ce priveste institutiile abilitate, nu va poate ajuta nimeni daca omul.s.a dus de buna voie... Plus ca nu puteti demonstra ca are probleme psihice. Poate ca a fost acceptat tocmai pentru a-l ajuta sa isi revina sifleteste. Nu mai priviti lucrurile asa lumesc... Vorbiti totusi cu cineva din manastire si spuneti ca are un copil... Acolo veti primi cel mai bun sfat. Doamne ajuta!

[bluester]

Intrarea in monahism nu se face pe baza unor acte sau aprobari psihologice sau psihiatrice.
In monahism intra cine vrea.
Iar faza cu : "oamenii sunt folositi ca forta de munca" , este o aberatie. In manastire fiecare trebuie sa munceasca pentru a isi procura hrana.
Calugarii din manastire sunt ca o familie: fiecare are cate o datorie de facut, unul trebuie sa se ingrijeasca de curatenia manastirii , altul de pamanturi(agricultura) , altul de animale etc.


Pe de alta parte , fiecare om are cate o chemare. Poate ca acea persoana de care vorbiti a simtit nevoia sa stea mai mult in preajma Lui Dumnezeu si a Bisericii. Depresiile sunt boli sufletesti care se pot vindeca greu. Iar daca cineva se calugareste asta nu inseamna ca face o nedreptate familiei sale. A fi calugar nu este ceva usor , iar acest lucru este de mare cinste.

[Dumitru73]

În prealabil postat de silva

Buna tuturor!

Cunosc o familie al carui baiat a intrat in monahism in urma unei deceptii,lasand in urma un copil minor si cu toate astea a fost primit la manastire! Familia lui e disperata si incearca sa-l scoata de acolo,dar el refuza sa tina orice legatura cu ei!Manastirea e un refugiu pentru el,nicidecum o chemare,el suferind de depresie.Cum au putut sa-l primeasca acolo,fara sa-i faca nici un control psihologic? Am inteles ca cei ca el sunt folositi acolo ca forta de munca...si atunci unde este Dzeu? De ce permite atata nedreptate?


Cui sa se adreseze,cine poate face dreptate in acest caz? Pana la Dzeu,exista institutii sau persoane in masura sa ii ajute?

Daca ati mai auzit de astfel de situatii,va rog nu ezitati sa imi scrieti!

Din câte ştiu eu, nu poţi fi călugăr cu un copil minor în întreţinere.

[AlinB]

În prealabil postat de bluester

Intrarea in monahism nu se face pe baza unor acte sau aprobari psihologice sau psihiatrice.
In monahism intra cine vrea.

Ba eu cred ca nu e asa.
Fiecare "pretendent" este testat in prealabil pentru a se vedea daca vrea cu adevarat, daca locul lui e acolo.

Cel putin acolo unde sunt manastiri cu oameni responsabili.

Iar faza cu : "oamenii sunt folositi ca forta de munca" , este o aberatie. In manastire fiecare trebuie sa munceasca pentru a isi procura hrana.

Asa si asa.
Depinde de la loc la loc.

Intr-adevar, acolo unde este pamant mult, se munceste mult, de abia ramane loc de pravila si in contrast fataza de cum e vazuta munca in Pateric de exemplu.

Asta pentru ca si manastirile au devenit (si) obiective turistice si oamenii care vin acolo trebuie hraniti, gazduiti, etc.

In alte parte insa am vazut ca lucrurile sunt mult mai relaxate, calugarii sunt mai rotofei, probabil se traieste din donatii sau altceva.

[AlinB]

În prealabil postat de silva

Buna tuturor!

Cunosc o familie al carui baiat a intrat in monahism in urma unei deceptii,lasand in urma un copil minor si cu toate astea a fost primit la manastire! Familia lui e disperata si incearca sa-l scoata de acolo,dar el refuza sa tina orice legatura cu ei!Manastirea e un refugiu pentru el,nicidecum o chemare,el suferind de depresie.Cum au putut sa-l primeasca acolo,fara sa-i faca nici un control psihologic? Am inteles ca cei ca el sunt folositi acolo ca forta de munca...si atunci unde este Dzeu? De ce permite atata nedreptate?

Cui sa se adreseze,cine poate face dreptate in acest caz? Pana la Dzeu,exista institutii sau persoane in masura sa ii ajute?

Daca ati mai auzit de astfel de situatii,va rog nu ezitati sa imi scrieti!

Pai nu prea se intelege bine ce vrei sa spui, ce fel de deceptie a avut?
E casatorit?

Vorbesti de familia lui (parinti) sau de familia lui (sotie, copil)?

Cati ani are el si cati ani are copilul?

De unde si pana unde sufera de depresie, exista un act medical sau cei din jur i-au pus diagnosticul?

Cum se intelege cu sotia?