Monahism

[ory]

scuze,clausemi.......puternicA,trebuia sa scriu

[Va_iubesc]

Pr. Arsenie Papacioc zice: "nu cauta manastire, sa faci tu manastire". Adica mai intai priveste spre tine, incearca sa cladesti impreuna cu Hristos in inima ta, vezi ce patimi zac in tine, vezi ce te impinge spre monahism, vezi de ce fugi de lume, cunoaste-te putin pe tine, apoi traieste un monahism interiorizat si daca ai ajuns la nivelul asta si duhovnicul crede ca poti sa pleci mai departe, iti va calauzi Dumnezeu pasii unde sa te duci.

Mi-a placut in mod special ce-a scris Clausemi, dar sa stim ca sunt si locuri unde se traieste un monahism deosebit. In Grecia sunt unele manastiri inchise pt public, unde e viata numai de rugaciune. E drept ca statul grec sustine financier manastirile si preotia in general. Un Preot are salariu de 8-900 de euro pe luna, pe cand in Romania i se spune ca isi completeaza de la biserica. Deci manastirile fiind finantate in Grecia, muncile sunt facute de persoana angajate, iar vietuitorii din manastire se ocupa numai de rugaciune, de dorinta de implinire spirituala, de renuntare la ei pt a trai pt ceilalti prin rugaciune. Apoi in Anglia, la Essex e o manastire deosebita. In Franta iar am vazut o manastire care mi-a placut. Se insista aici f mult pe tacere, pe retragere; e f intelept, ca nu se ajunge la barfe, discutii, bisericute, etc.

Asta nu inseamna ca in Romania nu sunt, dar eu am vazut numai din exterior, nu stiu exact care e situatia reala. Dar tragand o concluzie, cred ca in toate aceste manastiri pe care le simti implinitoare, e o selectie riguroasa a celor care intra acolo. Adica li se cere sa fie deja monahi in lume si apoi sa se apropie de manastire.
Hai ca m-am tot lungit la vorba, se vede cat mai am pana ajung la a fi monah in lume...
Elena

ory
Eu in deznadejde nu am fost niciodata pt ca am credinta si-l iubesc prea mult pe Hristos...dezamagita da,am fost si nu putin de asa pretinsii Lui slujitori incepand de la cei mai mari si pana la cei mai mici...dovada ca acum sunt mult mai precauta si nu ma mai impresioneaza si nici nu mai ascult pe oricine cand vine si imi da sfaturi neantrebat. Cred ca anii in care mi-am petrecut o parte a tineretii acolo nu i-am pierdut,din contra a fost o scoala teribila de slefuire si de formare a personalitatii mele la ora actuala.
Si pt asta nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu...
Iar de integrat m-am integrat foarte usor in lumea din care am plecat pt ca nu a fost prea mare diferenta de unde am plecat si unde am ajuns...ba,din contra,parca in lumea asta mi se par oamenii mai orientati si mai aproape de hristos...dar nu are rost sa mai continui ca sa nu produc sminteala...pt cei ce vreti mai multe detalii mergeti acolo si va veti lamuri singuri.

[ory]

Te inteleg intr-un fel,Clausemi,si sunt convinsa ca indiferent unde ar convietui oamenii acolo exista si rautate si ipocrizie,iar acestea n-au de-a face cu Dumnezeu,nu este El vinovat ca oamenii fac rau si motiveaza o oarecare atitudine religioasa.Cred ca cea mai mare filozofie pamanteana este sa fii crestin,au fost contorsionate prea mult adevaratele valori spirituale,si multor rautati li s-au oferit pretexte religioase,lucru total eronat.Dumnezeu inseamna inainte de toate DRAGOSTE,acest principiu de capatai al crestinatatii s-a dizolvat si aproape ca a disparut.Sunt convinsa ca-l iubesti mult pe dumnezeu,si ai ramas interesata de acest aspect,altfel nu ai fi postat pe acest forum scriind cu ardoare,si impartasind celorlalti din cunostintele tale religioase(am citit aproape tot ce-ai scris,din toate subtitlurile),chiar iti admir rabdarea cu care scrii,si-l propovaduiesti pe dumnezeu,se pare ca nu a trecut foarte mult timp de cand ai parasit viata monahala.

[ory]

...cer iertare voua si lui Dumnezeu ca am scris numele Atotputernicului cu litera mica,de doua ori.........Dumnezeu,Dumnezeu

[ory]

Daca ar fi sa ma duc intr-o manastire m-as duce in Grecia,si as incerca sa nu tin legetura cu familia mea lumeasca,ori cu prietenii.Stiu ca adevaratul sens al calugariei nu se mai gaseste nicaieri,dar precum spunea Sf.Vasile cel mare:"oamenii din veacul cel de-apoi nu se vor mantui doar prin fapte,ci prin rabdare".Dar,dupa cum ati sesizat,eu nu sunt buna pentru o astfel de viata,ca sa nu mai spun ca am un omulet de crescut,si-i sunt datoare cu ingrijire pana se face mare,daca ingaduie Bunul dumnezeu sa ajung pana atunci.

[Va_iubesc]

Pai draga Ory, daca-l ai pe "micul omulet" de crescut, inseamna ca o sa inmultesti si rabdarea si intelegerea si iubirea si multe altele. Copiii te invata atat de multe...

Zici ca-i esti "datoare cu ingrijire pana se face mare, daca ingaduie Bunul Dumnezeu sa ajung pana atunci". Sa fii datoare sa se faca mare si pe pamant, dar mai ales in ceruri. Multi in ziua de azi se ocupa pt copilasii lor de aspectele materiale ale vietii. Eu nu spun ca sunt inutile, dar sa fie un echilibru, sa se ocupe si ca sa-i aiba pe copilasii lor langa ei pt vesnicie, cand nu va mai fi "nici durere, nici intristare, nici suspin". Am cam deviat de la subiect. Era despre monahism si noi vorbim despre copii. De fapt, n-am deviat, ca doar monahii sunt parinti pt intreaga creatie, nu?!

Elena

[Saurian]

În prealabil postat de admin

Daca ati vrea sa intrati in monahism unde ati alege sa mergeti?

M-as duce la Manastirea Sf. Calinic din Targu Mures. Staretul, par. Calinic m-a impresionat foarte mult mai ales prin felul in care vorbeste despre aceasta manastire pe care el a intemeiat-o de putin timp ( par. are sub 50 de ani si-i plin de har:D ).

[ory]

Ai dreptate,Va_iubesc,sper sa reusesc sa-i dau o educatie echilibrata intre indatoririle sociale si cele spirituale,dar n-am sa adopt fanatismul,in primul rand nu ma caracterizeaza ,orice lucru abuziv piere prin excesul lui.Sunt oameni care,pe considerente religioase fac foarte mult rau.

[dan73]

De ce intr-o anumita manastire si in alta nu? Consider ca uneori nu trebuie sa ne folosim de "unde" pentru a pune intrebari. In cazul de fata important pentru mine este de ce mergem, finalitatea.