Help ! F-1 ! Apoc 12:6

[Mihnea Dragomir]

Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.

Două neclarităţi într-un singur verset:
1) Ce este pustia care, totuşi, o hrăneşte ?
2) Există o semnificaţie a acestor 1260 de zile ?

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.

Două neclarităţi într-un singur verset:
1) Ce este pustia care, totuşi, o hrăneşte ?
2) Există o semnificaţie a acestor 1260 de zile ?

M-ati facut curioasa si pe mine, am cautat un pic si iata ce am gasit. Sper sa va foloseasca.

Sa vedem un pic contextul mai larg ca sa intelegem despre ce e vorba.

In cap 12, femeia invesmantata cu soarele este „identificată cu Fecioara Maria dar in acelasi timp e si intruchiparea Bisericii. In versetul 2 se spune ca „era insarcinata si striga chinuindu-se si muncindu-se sa nasca”.

La fel , se zice de Biserica ca patimeste dureri pt. toti cei botezati pana cand „Hristos va lua chip intru ei”, deoarece, desi e prigonita din toate partile, Biserica prin tainele ei, continua sa ne nasca din apa si din duh.

In versetul 6, ni se zice: femeia a fugit in pustie. „Pustie: în limbajul biblic e locul de refugiu al celor prigoniţi”.

Pustia are dublă conotaţie: „ambivalenţa simbolului este izbitoare dacă îl considerăm plecând doar de la imaginea solitudinii: este sterilitatea, fără Dumnezeu; dar in acelasi timp este si fecunditatea, cu Dumnezeu, dar datorată numai lui Dumnezeu.

Deşertul revelează supremaţia harului: în ordinea spirituală, nimic nu există fără el [fără har]; totul există prin el şi numai prin el”.

„Deşertul în care vine ea şi este hrănită timp de 1260 de zile - locul care nu rodeşte stricăciune şi răutate şi este inaccesibil celor mulţi; locul, însă, care rodeşte înţelepciune şi pulsează de viaţă, locul accesibil sfinţilor, este de bună seamă ogorul prea frumos, cu pomi plăcuţi la vedere şi parfumaţi ai Virtuţii […].

Cât despre cele 1260 de zile, cât durează şederea femeii în pustiu, acestea reprezintă […] zăbava noastră aici, pentru cunoaşterea perfectă a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, timpul ce ţine până la inaugurarea vremurilor de apoi, atunci când noi nu vom mai contempla doar cu raţiunea pe Cel ce este, ci mergând la El Îl vom contempla direct.

In versiunea anania, se face trimitere la cele 42 de luni din Apoc. 11, 2 : „ Şi curtea cea din afară a templului las-o pe dinafară şi n-o măsura, pentru că ea le-a fost dată neamurilor, iar acestea vor călca-n picioare cetatea sfântă timp de patruzeci şi două de luni.”
Si la Apoc 11, 3: Şi celor doi martori ai Mei le voi da putere şi ei vor profeţi, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile”.

Ca şi la Apoc 12, 6; 11, 2; si 11,3; cele „42 de luni = 1260 zile = 3 ani şi jumătate; o perioadă destul de lungă, dar limitată” .
3 ani jumatate reprezentând, totodată, jumătatea numărului 7, număr care-l reprezintă pe Dumnezeu.
Diavolul caută să-L imite (prin cele 7 capete – Apoc 12, 3), dar atinge doar jumătate din număr, adică doar schimonoseşte cele ce vede (e o indicaţie a slăbiciunii sale).
"N-o măsura": „zona Templului nu trebuie măsurată pentru că păgânilor li s-a permis să calce în picioare această parte a sanctuarului; faptul acesta ne lasă să intuim că măsurarea sanctuarului însuşi, a altarului şi a celor ce-l adoră, înseamnă cruţarea acestora de păgâni”.

Comentarii mai ample pe fiecare verset aici:
http://ioanuscateol.wordpress.com/20...ocalipsa-12-2/