Psihologia ereziilor

[Traditie1]

Gândirea Sfinților Părinți reprezintă apogeul filozofiei și înțelepciunii omenești. Felul cum abordau ei problemele constituie un echilibru perfect între rațiune și intuiție, o dovadă aproape desăvârșită de evitare a ideilor și aparențelor false, pe baza inspirației divine și a analizei obiective.


Învățătura ortodoxă este rezultatul conlucrării dintre Dumnezeu și om și ea se oferă oamenilor fără a le aliena libertatea. Ea este rațională și minunată totodată.



În mod opus, ereziile sunt produsul unor spirite mărunte, superficiale, părtinitoare, înșelate de aparențe.

Să discutăm despre cum au ajuns adepții diverselor erezii la ideile lor. În caz că nu vor exista participanți, voi încerca eu o analiză a unor erezii mai active în prezent: islamul, ateismul, credința în reîncarnare, catolicismul, protestantismul.

[medusa]

ereziile au aparut pentru ca unii au vrut sa fie sefi si au inventat alte doctrine.

[Traditie1]

În prealabil postat de medusa

ereziile au aparut pentru ca unii au vrut sa fie sefi si au inventat alte doctrine.

Posibil ca ereziile să apară din ambițiile josnice ale oamenilor și că cei ce aderă la le să fie animați animați de ambiții asemănătoare.


Să luăm de pildă cazul ateismului. Un om supus, înclinat spre smerenie eu cred că este luminat și călăuzit de Dumnezeu și nu poate cădea în capcana necredinței. Dar un om mândru (mândria e boala diavolului, din pricina căreia a căzut din har devenind demon din înger) va căuta mereu să domine, nu va suporta să aibă stăpân, nu va accepta că alții sunt mai înțelepți ca ei și e bine să asculte și astfel se va închide într-o lume proprie imaginară, unde el e stăpânul și mintea lui e Dumnezeu. Sfântul Ioan Scărarul spune cu greu pot înțelege cei mândri rătăcirea lor tocmai din pricină că nu cred decât în ei înșiși. Vorba sfântului Efrem Sirul era "cei fără călăuză cad ca frunzele".

[andreicozia]

În prealabil postat de Traditie1

cazul ateismului. ".

Ateii si pragmatismul lor sunt esentiali unui crestin.
Oare stii de ce?

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Ateii si pragmatismul lor sunt esentiali unui crestin.
Oare stii de ce?

Cred că nu știi ce înseamnă pragmatism. Poate vrei să spui obiectivitate.

Și nu, nici pragmatismul nici obiectivitatea nu sunt esențiale, în domeniul căutărilor personale ele sunt o capcană a mândriei (încrederii în sine), o pistă falsă, niște idoli mintali. Esențială este bună-voirea, supunerea, smerenia. Încearcă să înțelegi taina smereniei. Prin smerenie găsim pe Dumnezeu și primim călăuzirea Lui neînșelătoare. Orice altceva e rătăcire, de aceea nici ateii nici alții nu vor găsi adevărul vreodată atât timp cât se bazează pe ei înșiși.

[carmina]

În prealabil postat de Traditie1

Posibil ca ereziile să apară din ambițiile josnice ale oamenilor și că cei ce aderă la le să fie animați animați de ambiții asemănătoare.


Să luăm de pildă cazul ateismului. Un om supus, înclinat spre smerenie eu cred că este luminat și călăuzit de Dumnezeu și nu poate cădea în capcana necredinței. Dar un om mândru (mândria e boala diavolului, din pricina căreia a căzut din har devenind demon din înger) va căuta mereu să domine, nu va suporta să aibă stăpân, nu va accepta că alții sunt mai înțelepți ca ei și e bine să asculte și astfel se va închide într-o lume proprie imaginară, unde el e stăpânul și mintea lui e Dumnezeu. Sfântul Ioan Scărarul spune cu greu pot înțelege cei mândri rătăcirea lor tocmai din pricină că nu cred decât în ei înșiși. Vorba sfântului Efrem Sirul era "cei fără călăuză cad ca frunzele".

Ce bine ar fi daca lucrurile ar fi atat de simple pe cat par la prima vedere!

[Traditie1]

În prealabil postat de carmina

Ce bine ar fi daca lucrurile ar fi atat de simple pe cat par la prima vedere!

De ce n-ar fi?

Înclinația luciferică spre stăpânirea altora este un principiu care animă pe mulți, poate pe cei mai mulți dintre oameni. Puțini au înțelepciunea să aleagă opusul, să aleagă smerenia/iubirea și Domnul Hristos a fost Cel care a vorbit prima dată în istorie despre aceasta. Iar această înclinație spre dominare își găsește motivații în subiectivismul cognitiv, în diversele raționamente înșelătoare și astfel omul devine adeptul unor minciuni.

În structura complexă care este personalitatea umană principiul dominării joacă rolul inițial în alegerea căii în viață și în timp, intoxicarea cu idei false devine un obstacol în calea regăsirii de sine și a celorlalți iar omul se condamnă singur la pustietatea ucigătoare născută din ura de oameni și Dumnezeu, care va deveni progresiv tot mai evidentă în veșnicie, fiind una din cauzele suferinței păcătoșilor.

...............

Și referitor la ideea că aderarea la Ortodoxie ar fi și ea un fapt subiectiv, pentru că e cultura în care ne-am născut, trebuie spus că există o probabilitate ca această cultură nativă să reprezinte adevărul. Așa cum spune Mântuitorul, sunt unele semne care vorbesc despre adevărata natură a lucrurilor. Ortodoxia, vorbind despre personalismul existenței umane și divine, despre cunoașterea Ființei personale a lui Dumnezeu și despre multe altele reprezintă singura învățătură sănătoasă, care nu alienează omul și care îi oferă calea spre fericire veșnică. Iar cine nu crede nu are decât să accepte ceea ce alte doctrine susțin.

[Erethorn]

În prealabil postat de Traditie1

Posibil ca ereziile să apară din ambițiile josnice ale oamenilor și că cei ce aderă la le să fie animați animați de ambiții asemănătoare.

Exemplu concret - Cerularie.

Aş zice că şi impulsul care-i mână pe unii şi pe alţii să "analizeze" - a se citi "să-i judece" pe cei care nu cred ca ei, din dorinţa nemărturisită de a-şi reconfirma superioritatea, tot ambiţie josnică poate fi numit.

Dumneavoastră sunteţi sigur că sunteţi fără pată înaintea Domnului, astfel încât să aveţi căderea să iniţiaţi asemenea "discuţii" ?

[Mihnea Dragomir]

Motivul ereziilor este schisma. Motivul schismei este dublul păcat al neascultării şi mândriei. Toate schismele şi ereziile apar prin acelaşi mecanism, şi anume prin ideea insuflată de duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor că noi ştim mai bine decât superiorii noştri legitimi. Noi, şi nu ei, cunoaştem adevăratele sensuri ale Bibliei. Noi, şi nu ei, suntem adevăraţii depozitari ai Tradiţiei. Noi, şi nu ei ştim să interpretăm magisteriul / canoanele. Este absurd, de fapt mărturisim la fiecare liturghie că toată darea cea bună de sus este. De la Părintele Luminilor, prin Biserică, până la noi. Dar numai cu buzele spunem asta, cu inima injectată de superbie credem că lucrurile stau invers.

Eroarea ereziei este, în final, eroarea lui Lucifer. Este eroarea de a face din tine însuţi un fals izvor al vieţii, când, de fapt, izvorul vieţii este în altă parte. Toţi greşesc, numai noi suntem drepţi şi proprietari ai adevărului. Toţi rătăcesc, numai noi suntem pe calea cea dreaptă. Toţi, şi mai ales clerul. Cu precădere clerul înalt şi în special papa. Toţi: călugării sunt rupţi de realitatea complexă a zilelor noastre, preoţii sunt simoniaci, curvari, etc, prin urmare nu au har, episcopii sunt ba nepotişti, ba ecumenişti, adică anticrişti. Papa cel puţin e Anticrist cu A mare. Principala preocupare a tuturor acestora este să se îmbogăţească, să prostească lumea ca să aibă mai multă putere, să mintă o planetă întreagă asupra unor adevăruri cărora numai noi şi bisericuţa noastră le-am rămas fideli. Cu acest scop s-au călugărit, cu acest scop au primit hirotonia, şi nu pentru că Isus le-ar fi zâmbit, le-ar fi cucerit inimile şi i-ar fi chemat.
Toate, toate ereziile şi schismele sunt la fel. Dar oamenii, nu învaţă niciodată nimic. Şi aşa cum vedem eretici că recapitulează istoria întrebând de ce e bine să cinstim icoanele, când Biserica a răspuns la această întrebare acum 1300 de ani, tot aşa se întâmplă şi în celelalte, neînvăţând niciodată nimic.

[iustin10]

Ce imi place, e ca nu ati bagat si iudaismul intre erezii.
Islamismul si budhismul trebuie sa le scotem din cauza ,pentru ca au apartu in culturi diferite.
Adica nu sunt ei cu nimic vinovati ca s-au nascut inaintea lui Hristos,sau in afara zonei de patrundere a Cuvantului.Caci daca cu ceilalti crestini avem totusi acelasi limbaj,cu musulmanii ce limbaj comun am putea avea?

Ateismul este vecehea ratiune ,din perioada grecilor si dinainte,sau chiar vechea gandire populara ,care nu se lega ata de mult de zei.Omul trebyuia sa dea o interpretare lumii.Ateismul nu e ceva rau,e doar omul simplu,normal,care nu a avut inca revelatia lui Dumnezeu.
In zilele noastre s-a preluat acel bun simt comun,si a fost intors impotriva crestinismului.Adica ateul ar fi cel care nu crede in nimic,care ia viata pe cont propriu si o descopera,in opozitie cu crestinul,care are o credinta bine conturata.Ateul nu e ceva in sine,ci este opozitie la ceva.E cel ce nu crede.Caci ratiune au si crestinii,si destui fizicieni au fost crestini.Deci ateismul nu se poate revenidca nici ca ar sluji ratiunii,si ar face idolul din ratiune.Ci ateul ia 2 termeni 'a crede' si 'nimic' ,si pt ca rezulta o propozitie prea banala "nu crede in nimic" ,s-a zis :crede doar in ratiunea ta .Cel mai bine o arata decartes:ma pot indoi de totul dar de faptul ca ma indoiesc nu ma pot indoi
Atei dau la toate o explicatie rationala.Ei bine si crestinii o dau.Nici crestinii nu neaga big-bangul,nici ei nu au facut alta fizica la scoala,si la crestinii tot dupa legea lui Newton cad merele din copac.Deci ateii se opresc in antreul cunoasterii ,si nu au curaj sa intre in palat

Acum sa ajungem in punctul nevralgic,la "eretici".
In separarea catolici-ortodocsi oare nu diferenta de geografie si istorie,diferenta de cultura a facut sa apara diferente intre apus si rasarit,care pana la urma s-au materializat in credinte diferite?Cel mult au mai fost diferente de abordare politica,si de organizare a vvietii monahale,care au dus la un alt tip de traire in Rasarit.
Toate aceste diferente s-au amplificat si au erupt pe o dogma oarecum subsidiara ,a lui filique ,si pe una si cu conotatii administrativ-politice ale primatului papal
Si atat a trebuit oamenilor,sa le pui o paradigma in fata,ca sa se imparta in 2 tabere:
unii sustinand filique,si altii sustinand nemodificarea crezului.Daca toti s-ar fi rugat impreuna,parca Duhul nu ar fi spus pana la urma de unde purcede cu adevarat . Da omu cand nu are ce face,isi creaza probleme. Aceasta poate si pe fondul racirii credintei,caci persecutiile incetasera,si lumea trecea de la vechiul imperiu la noi impartiri.
Cred ca ,pentru a ii intelege pe catolici,trebuie studiata cultura lor si modul de organizare a bisericii,pentru a intelege de ce au ajuns cu timpul sa gandeasca altfel decat ortodocsii. A ii exclude pur si simplu ca eretici,e o operatie comoda dar superficiala.Cum ne putem imagina ca oricat ar iubi Domnul calea cea dreapta,se va uita in buletin doar ,sii ii va taxa pe cei catolici si ii va premia pe cei ortodocsi.Se va avea in vedere tot ce a fost in sufletul fiecaruia,si in ce masura a indeplinit cu cunostintele de care a dispus si in locul in care s-a nascut,porunca generala a iubirii de semeni.
Daca lasi o rana sa se infecteze,ea se va infecta.Daca lasi un mod de gandire sa se afirme,se va afirma.Dar asta nu inseamna ca tai tot degetul pt o rana.

Protestantii au aparut ca reactie la reactie.Schisma in schisma .Psihologia lor a fost foarte clara,o reactie de nesupunere la Biserica oficiala,care ea insusi parea ca greseste fata de ei.
Prin negarea unui rau mic,suferit atunci poate pe nedrept de simpli enoriasi,s-a ajuns la negarea intrewgii Biserici si a intregii traditii,caci portita fusese deschisa.Omul isi afirmase mandria,de a crea religii. In mod sanatos poate s-a vrut intoarcerea la Biblie,dar vrand sa se inalture excesele,s-a extripat intregul sange al credintei,si anume traditia .Operatie reusita,dar pacientul e mort.A ramas o religie goala,fara icoane,fara slujbe,fara cantari,fara Taine,fara sfinti ,dar care nu a putut elimina Scriptura,ceea ce arata ca macar Scriptura provine de la Dumnezeu,caci toti cred in ea.