Citate preferate, cugetari, vorbe de duh

[glykys]

"Liviu Rebreanu și Fanny Rădulescu s-au cunoscut pe terasa Oteteleșanu din București (situată pe locul unde se află astăzi Palatul Telefoanelor), unde, pe atunci, se adunau mai toți artiștii vremii. I-o prezentase bunul său prieten, Emil Gârleanu. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriță și scriitoare. El stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. Iată cum își mărturisea Liviu Rebreanu, în 1912, iubirea pentru Fanny.
“Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii”

“Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dânsa… Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că trăiesc, aș înțelege, poate, ce înseamnă a iubi… Dar zilele trec, veșnic aceleași, searbede și plictisitoare, și viața mea se scurge întocmai ca viața unei gâze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”
O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată… Cei mândri își închipuiesc că nu au trebuinţă de inimă; ei nu vreau decât să cucerească, mereu să biruiască; ei cred, în sfârşit, că şi în iubire succesul e tot. Dorinţele lor poate se vor împlini, poftele lor poate vor fi mulţumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoască niciodată.
Căci iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şi credinţa. În iubire n-ai să fii convins niciodată, n-ai să aştepţi probe niciodată. Tot ce nu e supunere şi devotament nu e iubire. Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cinzeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu…
Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna!
Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte “a fi iubit”.
Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea."

Putet citi in continuare aici - http://webcultura.ro/una-dintre-cele...ratura-romana/

[dobrin7m]

Intr-o zi un om bogat i-a daruit unui om sarac un cos plin cu gunoi ca sa isi bata joc de el.
Omul zambi si pleca tinand in mana cosuletul primit.
Ajuns acasa, a inceput sa il curete , sa il spele si apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori.
S-a intors la omul bogat si i-a inmanat acestuia cosuletul.
Omul bogat ramase surprins si il intreba:
De ce mi-ai adus atatea flori frumoase cand eu ti-am daruit numai gunoi?
Omul sarac raspunse: orice persoana daruieste ceea ce are in inima sa.

[Noiembrie]

"Oamenii nu se deosebesc atata prin ceea ce spun, ci prin ceea ce fac."M.Eminescu
"Acolo unde straluceste privirea, diamantul prisoseste"...V.Hugo
"Asculta tot, dar nu crede tot!"-proverb

[glykys]

"Ne rugam Sfintilor ca ei sa se roage pentru noi. Ce inseamna, in cele din urma, a te ruga unui sfant? Inseamna a plini ceea ce sfantul acela a incercat sa savarseasca in viata. Nu ajunge numai sa ii insiram pe toti: Sfinte Ioan Botezatorule, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi... N-o sa puteti niciodata si nu ajunge niciodata sa spunem: sfinte Nicolae, roaga-te lui Dumnezeu Hristos pentru noi, pacatosii, daca nu vom sti sa ii ajutam pe copiii aceia care au nevoie, in ghetutele lor sufletesti, de darurile noastre, care, chiar daca nu sunt materiale, trebuie sa vina ca o mangaiere pentru ei. Cum nu vom ajunge niciodata sa ne rugam Maicii Domnului sa se roage pentru noi daca noi, fete, vom continua sa traim in necuviosie, iar noi, barbatii, vom incepe si vom contnua sa ne batem joc de fecioria Maicii Domnului si de fecioria celor din jurul nostru. Pentru ca daca nu vom plini plinirea faptelor sfintilor acestoa mari, nu neaparat ca in zadar va fi rugaciunea noastra, dar putina rasplata vom avea din rugaciunea aceasta.


Ne-am obisnuit sa spunem: Eu sunt robul lui Dumnezeu Constantin sau robul lui Dumnezeu cutare, dar zicem in acelasi timp: Da-mi, Doamne, fa-mi, Doamne, adu-mi, Doamne, daruieste-mi, Doamne, tine-ma, Doamne, da-mi sanatate, du-ma incolo, fa-mi cutare, trece-ma de examen, ajuta-ma, DOamne, sa trec si de asta! Pai cine mai e rob si cine mai e stapan oare? Nu ii dictez eu lui Dumnezeu, de fapt, ce are de facut?"

(pr. Necula, Cantare de biruinta cantand... predici la duminicile de peste an)

[Noiembrie]

"Trebuie sa ne ostenim sa fim buni, caci ne ducem in vesnicie cu trasaturile noastre de caracter. Gandurile bune si dorintele bune ne dau binele inca de aici. Aici se castiga Raiul,aici trebuie sa biruim tot gandul rau- sa stapaneasca duhul peste materie, sa se inalte duhul mai presus de toate maruntisurile lumii acesteia."
staretul Tadei

[Marius22]

"Nimeni nu se mantuieste singur, dar se pierde singur". (Homiacov)

"Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata. Daca avem ganduri de pace, de liniste, de dragoste deplina, de bunatate, de virtute, de curatie, atunci si in noi va fi pace, deoarece toate gandurile pasnice aduc pace launtrica, ce razbate din noi - caci gandurile ne sunt pline de pace, liniste, dragoste desavarsita si bunatate.Daca purtam in noi ganduri rele, diavolesti, atunci se nimiceste si pacea noastra launtrica."

"Nu mai dati atata insemnatate intamplarior din afara. Fiti mai mult inlauntrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti. Nu purtati grija altora!"

"Daca departam de la noi ispita duhului vicleniei, fara lupta dobandim biruinta. Daca departam de la noi ispita, biruinta este dobandita fara lupta!"

"Nu trebuie sa va impotriviti, nici sa-l convingeti pe aproapele vostru; nu foloseste la nimic! Pe aproapele trebuie doar sa-l iubiti pentru Domnul!"

"Domnul este si in ei (in cei necredinciosi), caci, daca n-ar fi intr-insii, ar mai putea fi ei vii?"

"Desavarsirea vietii crestine este deplina smerenie."

"Cel care asculta, acela este smerit."

"Cum vom birui raul? Cu dragoste!"

"Tristetea tulbura totul. Ea zadarniceste pacea. De aceea trebuie sa ne rugam, caci a ne intrista este lucru paganesc."

"Ma tulbur foarte mult cand vad mahnire. Mahnirea este un mare pacat. Noi trebuie sa ne rugam, pentru ca noi suntem crestini. In loc sa fim recunoscatori pentru toate, noi suntem mahniti!"

"Hula impotriva Duhului Sfant este staruinta in nepocainta si in impotrivire fata de Adevar."

"Pocainta inseamna schimbare a vietii."

"Oriunde domneste smerenia, fie in familie, fie in societate, raspandeste pace si bucurie."

"Pacea si bucuria sunt cele mai de seama bogatii ale lumii acesteia si ale lumii celeilalte, dupa care tanjim."

"Insumi am vazut ca prin gandurile pe care le am, pot sa atrag sau sa indepartez pe cineva."

[florin.oltean75]

"Puterea dragostei,
Puterea dragostei...

Undeva unde nu am mai fost,
Uneori sunt inspaimantata...

Dar sunt gata sa invat
Despre puterea dragostei."

[Noiembrie]

Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. ( Norul Necunostintei)

Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. ( Tertullian)

Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. ( Fericitul Augustin)

Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. ( Sfântul Efrem Sirul)

Cunoastem firea divina prin lucrarile Sale. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate. ( Sfântul Ioan Damaschin)

În prealabil postat de silverstar

"Un filosof japonez se plimba candva printr-o padure. Si precum ii sta bine fiecarui filosof, gandea. Tot mergand si gandind el, ii atrage atentia o creanga de copac lipsita de orice podoaba. Se opreste in fata ei si ii spune: vorbeste-mi despre Dumnezeu! Si atunci creanga, pe loc, infloreste".
Leonard Oprea - "Cele Noua Invataturi ale lui Teophil Magus despre Magia Transilvana"

Splendid! Asta e limbajul lui Dumnezeu: face Faptura sa infloreasca.