Nascatoare de Dumnezeu ?

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Teodosie

Sa nu ne complicam , bineinteles ca Dumnezeu e din veac inainte de a exista orice creatie , dar fiindca Maica Domnului a nascut pe Iisus care este Dumnezeu si om intr-o fiinta nedespartita se numeste ca atare Nascatoare de Dumnezeu.

Trebuie să stabilim de la început termenii cu care lucrăm.
Fiinţa este in mai multe persoane/ipostasuri (utilizatori ai lucrării/energiei firii), care au aceeaşi fiinţă/fire/natură. Fiecare persoană/ipostas utilizează energia/lucrarea(enérgeia) firii în mod diferit, şi de cele mai multe ori, nu aşa cum ar trebui... Aici mă refer la unele persoane umane, şi firea de asemenea, bineînţeles!

"Potrivit vechii tradiţii teologice a Bisericii ortodoxe răsăritene, omenirea este o singură fiinţă în multe ipostase, aşa cum Dumnezeu este o singură Fiinţă în Trei Persoane." (Cuv. Sofronie Saharov)

În limbaj dogmatic: fiinţa = firea = natura.

Tot ca sinonime pentru "fiinţă", însă mai rar, se mai folosesc si termeni ca "substanţă" sau "esenţă"...

De ce a trebuit sa fie Iisus Hristos o persoana in doua firi? Corect este să se spună că Maica Domnului a nascut pe Iisus Hristos, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit intr-o Persoană, nu într-o fiinţă, fiindcă unirea celor doua firi a avut loc in Persoana Cuvantului, altfel riscăm să ajungem pe aceeaşi poziţie cu monofiziţii care spuneau ca, prin unirea celor doua firi ale lui Hristos, s-a format o singura fire, pe care ei au numit-o "fire compusa". Punctul de vedere monofizit denatureaza insa caracterul "neschimbat" al unirii celor doua firi. Vezi aici

Sf. Ioan Damaschin referindu-se la monofiziti, spune: "de vreme ce firea compusa este ceva diferit de cele initiale, ea nu este de o fiinta nici cu firea dumnezeiasca, nici cu cea omeneasca".

Iată ce spune ÎPS Ierotheos Vlachos:
"Nu se poate vorbi despre prioritatea firii asupra persoanei, nici despre prioritatea persoanei asupra firii."

"Inainte de intrupare, ipostasul Fiului lui Dumnezeu Cuvantul era simplu, necompus, netrupesc, nezidit, nevazut neatins, de nedescris, avand tot ceea ce avea si Tatal si diferind numai in modul de existenta, de vreme ce Tatal este nenascut, iar Fiul este nascut. Dupa intrupare, insa, ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul a devenit compus, in sensul alcatuiri din dumnezeiesc si omenesc. Asadar, dupa ce Hristos a luat trup, ipostasul Sau unic, alcatuit din doua firi, este nezidit, dupa firea dumnezeiasca, si vazut, dupa cea omeneasca."

"Nici o fiinta constienta nu exista decat in ipostasuri sau persoane: Fiinta dumnezeiasca in trei Persoane, cea omeneasca, in multe persoane. Altfel nu-si implineste nici Dumnezeu si nici umanul destinul de existenta iubitoare si, prin aceasta, fericite."
.................................................. ............
"La oameni, firea cea comuna e posedata de multe persoane prin repetitia ei in acele persoane, deci nedeplin unita in persoanele lor. In Persoanele dumnezeiesti firea nu se repeta, ci e posedata in modul comun total. Sfantul Vasile cel Mare spune ca la oameni fiinta este dispersata, sau in ipostasuri vedem aceeasi fiinta repetata, nedeplin unita si identic in aceste repetitii." (more...)

Sf. Ioan Damaschin spune: "Tot ceea ce este comun şi se observă în mulţi, fără ca să fie în unul mai mult, iar în altul mai puţin, se numeşte fiinţă. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singură fire a oamenilor, pentru că orice om este compus din suflet şi corp. Despre ipostasa Domnului însa, nu putem spune o singură fire, căci fiecare din firi păstrează, şi după unire, însuşirea firească şi nu este cu putinţă să găsim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire şi omenire, acelaşi şi Dumnezeu şi om." (Vezi aici)

Formularea "este Acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana" este iarasi impotriva invataturii Sinodului IV Ecumenic, pentru ca ipostasul Fiului nu "a devenit o fiinta umana" ci "si-a impropriat firea umana". In Simbolul Niceo Constantinopolitan se spune ca Fiul "S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om" " termenul grecesc "enanthropisanta", care s-ar traduce mai exact cu "S-a inomenit" adica "a luat firea umana". (Vezi aici)

"Hristos este consubstanţial (de o fiinţă) cu Tatăl şi cu Duhul după natura Sa divină şi consubstanţial (de o fiinţă) cu noi oamenii după natura Sa umană." (Vezi aici)

[Iancu10]

În prealabil postat de razaudi

Ce nu inteleg eu este asta:
In Sfanta Scriptura, Dumnezeu ne spune ca Fecioara Maria a fost si este cea mai binecuvantata dintre femeile care s-au nascut si se vor naste.
Totusi, nu am vazut nici macar un vers in Biblie in care sa reiasa ca Fecioara Maria mijloceste pentru noi in fata lui Dumnezeu. Nu vreau sa trezesc animozitati, nu sariti pe mine frati crestini, o respect pe Fecioara Maria, eu ridic o intrebare, o nedumerire, eu am vazut in Biblie ca Iisus este singurul mijlocitor intre om si Dumenzeu Tatal.
Cu se face astfel ce putem avea, pe langa Iisus, "mai multi" mijlocitori" ?

Aici e vrajeala cu mijlocitori mai multi , sa se abata atentia de la singurul Mijlocitor adica Iisus Hristos.

[Ioan_Cezar]

Cred că un exemplu de mijlocire apare în dialogul dintre Preasfânta Născătoare şi Domnul Hristos cu prilejul primei minuni - la nunta din Cana Galileii.
(Ar mai fi şi altele, atât în Evanghelie cât şi în alte cărţi ale N.T., dar acesta cred că e un moment destul de edificator privind relaţia de mijlocire.)

[adrian7]

Cine citeste mai multe despre Maica Domnului, si din carti cu Parintele Cleopa sau Parintele Arsenie Boca, poate sa inteleaga ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu are cea mai multa indrazneala de cat toti Sfintii in mijlocirea rugaciunilor catre Dumnezeu.

[tot-Laurentiu]

Profeţie despre pururea fecioria Născătoarei de Dumnezeu. Sfânta Fecioară Maria Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, continuând să rămână fecioară:

Şi mi-a zis Domnul: „Uşa aceasta va fi încuiată; ea nu se va deschide şi nimeni nu va trece prin ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr'însa, şi ea va fi încuiată. (Iezechiel 44, 2-3)

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Profeţie despre pururea fecioria Născătoarei de Dumnezeu. Sfânta Fecioară Maria Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, continuând să rămână fecioară:

Şi mi-a zis Domnul: „Uşa aceasta va fi încuiată; ea nu se va deschide şi nimeni nu va trece prin ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr'însa, şi ea va fi încuiată. (Iezechiel 44, 2-3)

Nu se poate spune ca aceea este o profetie. Orice poate fi luat ca o profetie daca este luat din context.

Cap. 44 Iezechiel
1. Apoi m-a dus barbatul acela inapoi la poarta cea din afara templului, spre rasarit, si aceea era inchisa.
2. Si mi-a zis Domnul: <<Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa.
3. Cat priveste pe rege, el se va aseza acolo ca sa manance paine inaintea Domnului; pe calea portii va intra si pe aceeasi cale va iesi>>.
4. Dupa aceea m-a dus pe calea portii de la miazanoapte, in fata templului, si am privit si, iata, slava Domnului, si am cazut cu fata la pamant.

Deci este clar ca aici se vorbeste despre aranjarea intrarilor si iesirilor din templu, iar "poarta" descrisa poate fi motivul pentru care toate bisericile au o usa la altar, prin care intra numai preotul, sau chiar usile imparatesti din biserica. Este clar descris un fel de ritual de impartasanie.
Nici vorba de "poarta" unei femei :))

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nu se poate spune ca aceea este o profetie. Orice poate fi luat ca o profetie daca este luat din context.

Cap. 44 Iezechiel
1. Apoi m-a dus barbatul acela inapoi la poarta cea din afara templului, spre rasarit, si aceea era inchisa.
2. Si mi-a zis Domnul: <<Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa.
3. Cat priveste pe rege, el se va aseza acolo ca sa manance paine inaintea Domnului; pe calea portii va intra si pe aceeasi cale va iesi>>.
4. Dupa aceea m-a dus pe calea portii de la miazanoapte, in fata templului, si am privit si, iata, slava Domnului, si am cazut cu fata la pamant.

Deci este clar ca aici se vorbeste despre aranjarea intrarilor si iesirilor din templu, iar "poarta" descrisa poate fi motivul pentru care toate bisericile au o usa la altar, prin care intra numai preotul, sau chiar usile imparatesti din biserica. Este clar descris un fel de ritual de impartasanie.
Nici vorba de "poarta" unei femei :))

Scriptura este scrisă în litera şi in Duh, însă cei care nu sunt luminaţi înţeleg doar litera. De aceea Sf. Ap. Pavel spune: Dumnezeu "ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu." (II Corinteni 3, 6).

O a doua făgăduinţă este cea făcută de însuşi Dumnezeu prin prooroci, că va alege o Fecioară spre a-i fi şi Mamă. Ea este cea 'care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică şi în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu'. Astfel, la Vecernia înainte prăznuirii se citesc texte din Vechiul Testament care fac referire la Maica Domnului, aleasă mai înainte de veci spre a fi rânduită ca templu viu al prezenţei lui Dumnezeu. Fiecare paremie se încheie cu aceeaşi minunată constatare: 'slava lui Dumnezeu a umplut casa Domnului Dumnezeu Atotputernic'. În aceste texte, Maria este închipuită de slava Domnului ce umple ca un nor cortul mărturiei, în care Moise însuşi nu mai putea intra; este chivotul legii pe care preoţii îl duc în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor, şi care face să se umple altarul de norul slavei Domnului, încât preoţii nu mai puteau rămâne nici ei să slujească. În sfârşit, Maria este simbolizată de 'uşa dinspre răsărit', care încuiată va fi, prin care nu va trece decât Domnul Dumnezeul lui Israel, şi încuiată va rămâne, pururea fecioară fiind. Căci, mărturiseşte şi o cântare la litie, 'că astăzi ceea ce este mai înainte de naştere Fecioară, şi după naştere a rămas fecioară, în Biserica cea sfântă se aduce'.

În al treilea rând, Maria, rod al făgăduinţei omeneşti, se dăruieşte ea însăşi Domnului, devenind Mireasă 'nenuntită' sau 'pururea fecioară'. (Vezi aici)

[cristiboss56]

În Maica Domnului avem în cer o inimă de mama, inima care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei şi a bătut şi bate ea însăşi la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiţie, ci de iubire între Dumnezeu şi oameni; iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte şi culminantă, concentrându-se într-o inimă de mamă şi manifestându-se prin ea. Dumnezeu cel întrupat ţine seama de această inimă a Mamei, care a devenit Maica noastră, pentru că e Maică Lui.

Ea e darul cel mai de preţ făcut lui Dumnezeu de către umanitate, dar un dar prin care Dumnezeu ne răsplăteşte cu nenumăratele Sale daruri. “Ce-Ţi vom aduce Ţie, Hristoase...? Cerul Îţi aduce pe îngeri, pământul Îţi aduce darurile lui. Dar noi, oamenii, Îţi aducem pe Maica Fecioara “, cânta Biserica la Naşterea Domnului.

„Maica Domnului premerge umanităţii şi toţi îi urmează”. Premerge în iubire, în curăţie, în apropierea de Dumnezeu. Ea trece cea dintâi prin moartea pe care Fiul ei a făcut-o neputincioasă şi de aceea, în rugăciunea ce i se adresează la Adormire, toţi îi cer ocrotire. “Întru adormire, Născătoare de Dumnezeu, lumea nu o ai părăsit.” Înălţarea ei închide porţile morţii, pecetea ei e pusă pe neant. E pusă de sus de Dumnezeu-Omul şi de jos, de prima “făptură nouă”, înviată şi îndumnezeită.

De aceea Maicii Domnului îi cerem incomparabil mai des decât tuturor sfinţilor să se roage pentru noi şi pentru toţi ai noştri. Totdeauna, după două tropare adresate lui Dumnezeu, al treilea este adresat ei. Dacă fiecărui sfânt i se dedica o zi principală în anul bisericesc pentru cinstire şi laudă, Maica Domnului este lăudată în fiecare zi, deşi are şi câteva sărbători la fel de mari dedicate ei în mod deosebit. Apoi, ei nu i se cere numai să se roage lui Hristos pentru noi, ci i se cer şi ei însăşi multe lucruri. Ei ne adresăm cu cereri că acestea:

“Tu mântuieşte pe robii tăi de toate nevoile”; “Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi”; “Aleargă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, şi ne izbăveşte pre noi de primejdii”; „Numai la tine nădăjduiesc şi alerg sub acoperământul tău”; “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă lăsa pe mine, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, şi tu însăţi mă apăra şi mă mântuieşte”.

Necontenit se repetă refrenul: “Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi!” Niciodată nu i se spune însă: “Miluieşte-ne pre noi!” Prin această expresie, adresată numai lui Dumnezeu, se afirmă credinţa că noi depindem întru totul de mila lui Dumnezeu. “Mântuieşte-ne” adresat Maicii Domnului nu are sensul de mântuire, ca opera înfăptuită de Hristos, ci de “scăpare” sau “izbăvire” din diferite greutăţi, necazuri, primejdii, ispite, care însă au şi ele o legătură cu mântuirea. (...)

De foarte multe ori se spune că ea ne ajută, pentru că mijloceşte la Fiul ei cu deosebită eficiență.

“Ocrotitoare creştinilor, neînfruntată, mijlocitoare către Făcătorul neclintită, nu trece cu vederea glasurile rugăciunilor celor păcătoşi, ci aleargă ca o bună în ajutorul nostru, al celor ce strigăm cu credinţă către tine, grăbeşte spre mijlocire, aleargă spre rugăciune, cea care ocroteşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe robii tăi”.

Ajutorul ei este atât de necesar, fiindcă un motiv pentru care Hristos miluieşte pe cei ce aleargă la El este acela că o cinstesc pe Maica Lui. Căci cei ce nu o recunosc pe ea ca Născătoare a lui Dumnezeu întru feciorie şi din puterea Duhului Sfânt, nu-L recunosc pe El însuşi că Dumnezeu.

[Teodosie]

tot-laurentiu

Am zis eu ca ne cam complicam.
O fiinta poate contine mai multe firi.Tot ce este unit in ea apartine fiintei respective.Asa cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt nedespartite deci o fiinta.Omul are si el , si asta e asemnarea cu Treimea creatoare , o fire spirituala sufletul, una materiala - trupul si duhul deci trei firi intr-o fiinta individuala nicidecum nu suntem tot Adamul o fiinta.
Revenind la subiect marturisind pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu marturisim pe Hristos ca avand fire omeneasca dar si Dumnezeu intr-o sigura fiinta si de fapt aceasta e miza , targetul scopul si puterea numelui ei aceasta marturisire te face crestin si orotodox e un Adevar suprem cel mai inalt asa ca miza e foarte mare si folosul la fel sa profitam din plin ca sf. Parinti numai lucruri bune si adevarate ne invata.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Teodosie

tot-laurentiu

Am zis eu ca ne cam complicam.
O fiinta poate contine mai multe firi.Tot ce este unit in ea apartine fiintei respective.Asa cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt nedespartite deci o fiinta.Omul are si el , si asta e asemnarea cu Treimea creatoare , o fire spirituala sufletul, una materiala - trupul si duhul deci trei firi intr-o fiinta individuala nicidecum nu suntem tot Adamul o fiinta.

Stimabile, nu ne este permis să filozofăm în chestiuni dogmatice, având în vedere că nu suntem pe aria de biologie, filozofie sau sociologie. Terminologia din dogmatică nu are acelaşi înţeles cu terminiologia din acele domenii. Aici nu discutăm dpdv biologic sau sociologic. Sufletul şi trupul, fiind create simultan, nu sunt două firi diferite, ci o singură fire!

Firea omenească = trup însufleţit de suflet raţional şi înţelegător/raţional şi mintal.

"Hristos a luat intreaga fire omeneasca adica trupul, sufletul, mintea si toate celelealte elemente componente ale naturii umane, pentru ca altfel, nu ar putea sa le vindece."(ÎPS Hierotheos Vlachos) Vezi aici

"Toţi oamenii de pe pământ formează un singur om, un singur Atotom, vârsta căruia este de mii de ani şi care populează întreaga planetă. Istoria, atât cea veche, cât şi cea contemporană, este istoria Atotomului." (Sf. Nicolae Velimirovici)

"Atunci când stăm în faţa lui Dumnezeu într-o tăcere fără formă, străfundurile naturii noastre se deschid chiar şi pentru noi... Atunci ni se dă să vedem că fiinţa întregii omeniri, la baza sa şi în conformitate cu natura sa, este una singură, un singur om." (Cuv. Sofronie Saharov)

Sf. Vasile cel Mare învăţa că fiinţa umană primordială era unică. Conform interpretării Sfântului Grigorie de Nyssa, Adam este neamul omenesc, în care este imprimat chipul lui Dumnezeu: "Toată plinătatea omenirii va fi cuprinsă într-un singur trup... Toată firea umană de la primii şi până la ultimii sunt unicul, generalul chip al Celui ce este..."

Sfinţii Grigorie Teologul şi Ambrozie al Mediolanului presupuneau că "Adam cel întreg" conţine în sine toată omenirea."

"Nu în zadar Cuvioşii Macarie cel Mare şi Sf. Siluan Athonitul ne cheamă să ne rugăm pentru "toate neamurile pământului - Adam cel Întreg", fiindcă "oamenii au o singură fiinţă". (Enigmele eredităţii / Konstantin V. Zorin, pag. 33 şi 34)

Cei dintai Parinti apuseni, care au dat un raspuns acestei intrebari, au fost Sf. Ambrosie si Fer. Augustin. Amandoi afirma ca noi suntem vinovati pentru pacatul lui Adam, datorita faptului ca in Adam care pacatuia eram noi toti. Conform acestui raspuns, traduc ei si expresia lui Pavel din Epistola catre Romani (V, 12): "intru care (in Adam) toti au pacatuit", in loc de "intrucat toti au pacatuit". Vezi aici

Dacă eu mă iau la bătaie cu un cetăţean, iar acela ajunge în stare gravă la spital, nu înseamnă că el va moşteni acest păcat al meu, că se face vinovat pentru acest păcat al meu, însă urmările păcatului meu le-a moştenit într-o oarecare măsură chiar şi fără să vrea. Ceva asemănător se petrece şi cu urmările păcatului lui Adam sau urmările păcatelor părinţilor, bunicilor, străbunicilor etc asupra noastră chiar dacă faptele păcătoase diferă întrucâtva. Orice păcat aduce lucrarea morţi în lume "pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru." (Romani 6:23)

Nu este vorba, deci, despre moştenirea păcatului în sine sau a vinovăţiei lui Adam, ci despre urmările păcatului care au apărut în firea omenească după căderea lui Adam, însă firea omenească a fost răscumpărată apoi, de către Mântuitorul Iisus Hristos.

"Primul Adam trebuia ca, prin stradania sa personala si prin harul lui Dumnezeu, sa surmonteze divizarile lasate de Dumnezeu. Ceea ce nu a reusit sa faca primul Adam, a reusit Hristos, Care este noul Adam. Astfel, s-a dat posibilitatea ca fiecare om sa depaseasca toate aceste impartiri prin unirea cu Hristos."(ÎPS Hierotheos Vlachos) Vezi aici