Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[florin1966]

În prealabil postat de anna21

Cred ca fiecare are ce-i este de folos.
Eu ma stiu pe mine cat de mandra sunt.. daca as fi avut sot credincios as fi fost culmea "perfectiunii", zic si eu, nu stiu.
Dar sotul meu NU este credincios si-mi arata (intamplator, desigur) de multe ori ca este mult mai dedicat altora, ca are generozitatea sufleteasca etc.. lucruri pe care eu nu le am, oricat ma straduiesc. Eu nu fac nici un bine, mai dau si eu o pomana acolo si-mi pare ca fac mare branza... el a salvat oameni de la moarte (era chirurg in Rom, aici are alta specialitate medicala). Lucrurile astea nu-mi par intamplatoare si-mi dau de gandit.

Dar hai sa-ti spun lucrul fenomenal.. imi spune lucruri f adevarate (ma lasa cu gura cascata). Acum doua zile mi-a spus din senin ca eu imi iubesc pacatele!
Aseara mi-a spus ca-mi fac prea multe probleme cu ce fac si cum fac.. ca lucrurile sunt mult mai simple: Dumnezeu se uita la intentia cu care facem ceva, iar actiunea in sine este mai putin importanta.
Deci, vezi, si de la un necredincios ai mari surprize (el tot necredincios se declara, dar a simtit nevoia sa-mi dea sfaturi si s-a gandit la felul in care lucreaza Dumnezeu!)

intre cu se declara unii si cum sunt cu adevarat de cele mai multe ori sunt mari diferente. unii se declara credinciosi din mandrie iar altii necredinciosi din smerenie . nu fac aluzie la nimeni ci doar imi exprim o parere .
nu fac binele pe care voiesc dar fac raul pe care nu voiesc

În prealabil postat de Miha-anca

Cand dam un sfat, care se vrea folositor, bine e ca mai intai sa ne transpunem in situatia celui, pe care il sfatuim... ca sfatul pe care il dam sa reflecte dragostea noastra pentru aproapele. Altfel, la ce bun sa-l mai dam...

in general vorbind, de acord cu ce zici.

dar ca discutie pe caz, nu inteleg care-i problema ta ref. la sfatul dat de mine. doar ti-am spus ca eu plec la munca dimineata, deci, in ce situatie vrei sa ma transpun, aceea de a dormi fara griji pana tarziu??

[anna21]

@ Mirelat

deci, in ce situatie vrei sa ma transpun, aceea de a dormi fara griji pana tarziu??

Am inteles de la inceput unde "bati" : somnul meu
Programul meu este asa: culc copiii la 9 seara. De la 9 la 10 mai fac ordine prin casa. Abia de la 10, cand toti dorm am timp de mine: sa ma rog, sa citesc ceva etc.. pe la 12-1 ma culc si eu. Ma trezesc la 6:30. Dorm in medie 7 ore pe noapte. Multumita? Este mult sau putin pt un crestin?
Sotul trebuie sa fie de multe ori la ora 6 la lucru. Pleaca pe la 5:30.. (uneori la 5 daca e zapada).. Sa impun un ritual de dimineata (cu discutii, cafea..) as abuza nepermis de timpul lui. Si mi-as reduce si mie somnul mult prea mult.

Dar daca tu crezi ca armonia familiei mele depinde de asta.. hmm, poate trebuie incercat.
Deocamdata apreciez grija ta pt familia mea. Sa ai o zi buna.

(un lucru curios: daca spun lucruri negative din existenta mea, lumea este destul de inclinata spre compasiune. Daca spun lucruri bune.. nu pot fi iertata. Mirelat, poti sa ma ierti daca sotul meu isi arata iubirea prin fapte mai mult decat cuvinte.. si in mod real confortul meu si al copiilor este un tel al lui? Nu glumesc. Daca sambata dorm pana la 11 - lucru imposibil in fapt - ai putea sa treci peste asta?)

În prealabil postat de florin1966

intre cu se declara unii si cum sunt cu adevarat de cele mai multe ori sunt mari diferente. unii se declara credinciosi din mandrie iar altii necredinciosi din smerenie . nu fac aluzie la nimeni ci doar imi exprim o parere .
nu fac binele pe care voiesc dar fac raul pe care nu voiesc

ai mare dreptate. nu ceea ce simtim sau gandim ne defineste, ci ceea ce facem.

anna21: don't take it personal, lumea nu se invarte in jurul tau sau al meu. sunt multe alte familii in situatii asemanatoare, de asta am scris ce am scris.

În prealabil postat de Jane Says

Apropo de facut lucruri impreuna..

Sotul meu nu intelege unele lucruri pe care le fac, dar are bunavointa. Ma duce la Biserica, vine la Liturghie, ma asteapta cand ma spovedesc si uneori o face si el, tine post etc, spunand insa ca nu-i sunt clare motivatiile :) Dar mai mare decat intelegerea (ca nici eu inteleg in adevaratul sens as cuvantului ce fac) e practica. Am impresia ca s-a apropiat mai mult de credinta si practica atunci cand l-am rugat sa ma ajute cu ceva, de la caratul colacilor pentru parastas, la aprinsul candelelor si scris pomelnice si alte mici lucruri care i-au cerut o implicare concreta. S-a trezit astfel cu ceva "sfant" (adica destinat lui Dumnezeu intr-o forma sau alta) in mana, avand deci o responsabilitate imediata si nu a mai putut fi indiferent, ci a avut o reactie de seriozitate si evlavie. De unde la inceput intreba "inca o candela?? dam foc la casa?", a ajuns sa se mire cand nu-s aprinse si chiar sa ia uneori atitutine.

Am realizat ca e si asta o cale de-a-l implica in.. cum sa zic, ortodoxie, si de-a-l apropia de asemenea gesturi fara sa ii siluiesc cumva discernamantul sau sa-l fortez la lucruri pentru care nu e pregatit. Cred mult in "learn by doing", pentru ca oricum teoria fara practica e tinichea rasunatoare, ca o conserva goala.

Si cel mai important e ca inclusiv in situatiile astea, functionam impreuna si nu sunt numai eu in spatiul acesta sufletesc al credintei, ci are si el o sarcina, un rol, simtind ca mi-e de folos (in mod evident) si ca, intr-un fel vag, neprecizat, face in acelasi timp ceva pentru Dumnezeu.

foare frumos si de folos tot ce ai scris, multumiri.

În prealabil postat de mirelat

in general vorbind, de acord cu ce zici.

dar ca discutie pe caz, nu inteleg care-i problema ta ref. la sfatul dat de mine. doar ti-am spus ca eu plec la munca dimineata, deci, in ce situatie vrei sa ma transpun, aceea de a dormi fara griji pana tarziu??

Nu era vorba de tine, cea matinala, in cazul acesta. Dar cred ca s-a clarificat si nu mai e nimic de adaugat.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Dar hai sa-ti spun lucrul fenomenal.. imi spune lucruri f adevarate (ma lasa cu gura cascata). Acum doua zile mi-a spus din senin ca eu imi iubesc pacatele!
Aseara mi-a spus ca-mi fac prea multe probleme cu ce fac si cum fac.. ca lucrurile sunt mult mai simple: Dumnezeu se uita la intentia cu care facem ceva, iar actiunea in sine este mai putin importanta.
Deci, vezi, si de la un necredincios ai mari surprize (el tot necredincios se declara, dar a simtit nevoia sa-mi dea sfaturi si s-a gandit la felul in care lucreaza Dumnezeu!)

Sunt foarte de acord cu sotul tau (nu vreau sa zic, personal, ci ca idee ;-)). Iar personal, cred ca tu te stresezi cam prea tare cu eventualele tale pacate. Asta numai din cate te cunosc de pe forum, bineinteles.

Noi din fericire culcam copilul la 7, 7,30, ca altfel chiar nu stiu cand am mai avea timp un pic de noi. Nu stiu cum o sa fie cand o veni al doilea.. sper sa doarma de la inceput mai bine ca primul dar vom vedea.
Cat despre sculatul la aceeasi ora, chiar ca nu mi se pare important pentru armonia unui cuplu. Unii au nevoie de mai mult somn, altii de mai putin, somunul este important pentru echilibrul psihic. Iar momente de petrecut impreuna se pot gasi oricand, nu trebuie sa facem reguli generale. Noi de ex. nu luam niciodata micul dejun impreuna pt simplul motiv ca sotul meu nu ia micul dejun.

Scuze pt off topic dar m-a interesat aspectul asta casnic al discutiei ;-).

[Zalmoxis_Nemuritorul]

În prealabil postat de axios

hai sa-ti spun de ce parerea ta nu face doi bani... ca sa nu spun ca aberezi, desi o iei pe aratura bine...
daca tu crezi ca monahismul e o meserie atunci mai trebuie sa cresti... ce om normal ai vazut pe lumea asta fara instinct? fara dorinta? fara pornire sexuala cum ii spui tu?
bre nemuritoare, si monahii sunt oameni... sunt supusi ca noi toti ispitelor... si ei cad... si diavolul ii munceste mai mult decat pe noi mai ales in acea directie pe care ei vor s-o paraseasca.

de ce sunt interzise femeile in Sfantul Munte? o sa incerc sa iti dau un exemplu mai pe intelesul tau.
asa cum sportivilor le sunt create conditii pentru performanta, li se dau sali adecvate, aparate de antrenament speciale, hrana, vitamine, mod de viata etc. totul pentru a ajunge campioni. asa si aici, in Sfantul Munte, Maica Domnului le-a facut monahilor conditii pentru rugaciune in tihna. si i-a separat de lume si de ispitele ei. si cum imaginea unei femei e suficienta, chiar si pentru noi mirenii, sa ne tulburam, atunci s-a decis ca e mai bine, intaresc - pentru o rugaciune tihnita, ca femeile sa nu mearga acolo.
si asta fara sa le jigneasca cu ceva, fara sa fie vorba de misoginism, fara sa discrediteze femeia. este doar o conditie creata pentru rugaciune. si acolo se face rugaciune fratilor, nu gluma...

asa ca, bre nemuritoare, pentru cultura ta generala, omul nu are nimic de la sine (alta aberatie a ta). totul primeste de la Dumnezeu. prin rugaciune. si pentru asta iti trebuiesc conditii. dar, daca ai sa intalnesti unul din aia cum ii descrii tu, sa ma anunti si pe mine...

Pune mana si citeste inainte sa iei pe sus pe altii care au citit.

a) In Sfanta Scriptura se spune clar ca abtinerea de la viata sexuala este un dar special, ceilalti e mai bine sa se casatoreasca.

b) Pana nu demult, la manastiri erai trimis si pe criterii politice, daca deranjai in vreun fel sau altul stapanirea. Mai ajungeau acolo si tot felul de tineri trimisi cu forta de familiile lor dar si o gramada de pierde-vara care nu aveau nimic in comun cu monahismul. Cand vedeau vreo femeie, era mare pericol pentru saraca de ea.... si nu numai, faptul ca s-a interzis si accesul animalelor de sex femeiesc dovedeste fara putinta de tagada ca unii nefericiti lipsiti de dar au fost tentati sa practice si unele trebusoare foarte, foarte urate in ochii lui Dumnezeu...

c) Daca esti puternic in credinta nimic nu te poate clinti, cu atat mai putin imaginea unei femei. Marii duhovnici cand privesc o femeie nu mai vad invelisul de carne, ci vad dincolo de el, sufletul !

[Jane Says]

Pai pana s-ajungem ca marii duhovnici, ne straduim si noi cat putem. Mai poftim, mai cadem, ne mai ridicam, si tot asa.

Si e o porcarie sa insinuezi ceea ce tocmai ai insinuat cu Muntele Athos, ca daca ar fi cum ai zis tu, inseamna ca acolo ar fi cei mai decazuti moral si desfranati monhai, care nici sa vada parte feminina a unui animal nu pot ca-i apuca pandaliile. Ori, nu e deloc asa.

Ce ma seaca pe mine efectiv e ca noi, nestiind NIMIC din ce inseamna sa fii monah - si nu calugarie alba si restul, nu, frate, cu voturi si cu tuns cu tot, si cu toate ispitele care se intetesc pe urma - consideram ca am sti ceva despre poftele si psihologia unui monah.

Si proiectam asupra lor toate aberatiile si gandurile noastre de doi bani, imaginandu-ne despre ei ca fix cum gandim noi ca gandesc ei, asa si este.

[Zalmoxis_Nemuritorul]

M-ai inteles gresit,
Ideea era ca in trecut nu toti cei ce ajungeau monahi aveau chemare pentru asa ceva.
Si cadeau in ispite si in fapte care nu le fac cinste. Aici isi are originea interzicerea accesului femeilor pe Munte.

La manastire in mod normal trebuie sa aiba acces si mirenii, barbati si femei in egala masura. In ziua de astazi, cand in general doar cei cu chemare aleg sa devina monahi, restrictionarea cutarui sau cutarui grup intr-o manastire nu isi mai are rostul.