|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#1
|
|||
|
|||
Demersuri psihologice de reconfigurare a personalității infractorului în scopul reint
Scopul acestei lucrări constituie cercetarea manierei în care forma punitivă aplicată infractorului influențează personalitatea acestuia și identificarea acelor mijloace care permit dezvoltarea unor programe de reinserție socială. Se găsesc acele teorii care susțin existența unei subculturi infracționale, ceea ce explică nivelul crescut al delincvențelor în anumite arealuri culturale și / sau geografice. Este vorba de teoria „asocierii diferențiate“ (E. Sutherland) conform căreia existența anumitor condiții sociale „favorizante“, fie ele de natură socială sau psihică – pot facilita actele antisociale. Măsurile de protecție ale societății - excluderea socială infractorilor și închiderea lor într-un anumit spațiu puternic viciat și semnificativ stigmatizat social - nu fac decât să susțină acea subcutură delincvențială prin caracterul relațiilor pe care deținuții le stabilesc în cadrul grupului. Mai mult decât atât, procesul de adaptare la mediu de detenție implică o reconfigurare a personalității celui privat de libertate, o asimilare a normelor, obiceiurilor și valorilor specifice carcerei, astfel că deținutul ajunge să se raporteze la evenimentele din jurul său precum un spectator pasiv, aflat într-o stare de așteptare continuă. Cu cât crește gradul de adaptare a deținutului la spațiul penitenciarului, cu atât scade receptivitatea acestuia la diferite programe de reeducare, iar șansele de reinserția socială sunt tot mai mici. Ca o alternativă a mediului privativ de libertate, a căror consecințe psiho-sociale sunt incomensurabil favorabile în ceea ce privește reintegrarea socială a infractorului, sunt programele de probațiune; cu un puternic caracter socio-pedagogic, acestea permit stabilirea unui echilibru între consiliere și asistență.
Lucrarea de față aduce în prim plan problematica demersurilor psihologice în vederea reconfigurării personalității individului deviant pentru a i se permite o reintegrare socială mult mai ușoară. În cea dintâi parte a studiului nostru, am prezentat acele paradigme teoretice și metodologice referitoare la fenomenul devianței și delincvenței, etiologia actului infracțional, precum și strategii de prevenire a unor astfel de comportamente antisociale. Analiza detaliată Last edited by acatiste; 05.02.2013 at 13:20:24. |
#2
|
||||
|
||||
Reinsertia sociala a infractorilor, ca de altfel reinsertia in Dumnezeu a oamenilor ‘obisnuiti’ (in ghilimele pt. ca toti suntem infractori pe un anumit nivel sufletesc) se poate produce doar prin metoda fundamentala “batul si morcovul”.
Orice minte se indreapta doar atunci cand constientizeaza pe deplin pericolele imoralitatii si beneficiile caii morale. Bineinteles ca didactica trebuie adaptata de la caz la caz, functie de profilul psihologic al “infractorului”.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 05.02.2013 at 22:05:55. |
#3
|
|||
|
|||
Iar aceasta se realizeaza doar cand omul (eu-l) e dispus sa primeasca ajutorul potrivit si face anumite lucruri (lepadari dureroase) pentru a-l primi si inmulti, pana la bunul-sfarsit...
|
|