Principiul ICONOMIEI - (Drept Canonic)

[geo.nektarios]

[SIZE=4][COLOR=red]Este rânduiala potrivit căreia, în Biserică, Sfintele Canoane pot fi aplicate fie cu acrivie (asprime, exactitate), fie cu pogorământ, atunci când acrivia ar fi dăunătoare[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]- e cel mai important principiu al Dreptului Canonic Ortodox; felul în care se aplică canoanele poate diferi de la situaţie la situaţie şi depinde şi de aut. care le aplică[/SIZE]
[SIZE=4]exemplu: Toţi creştinii ortodocşi trebuie să ţină rânduiala postului (aceasta e acrivia). Pogorământul dă dezlegare pentru persoanele care nu pot face acest lucru (cei bolnavi, femeile însărcinate, călătorii, cei care fac munci grele, cei din armată etc.).[/SIZE]
[SIZE=4]Sfintele Canoane nu sunt legi care se impun prin ele însele, ci sunt rânduieli bisericeşti legate atât de autoritatea bisericească, cât şi de situaţia concret ivită. În schimb, legea de stat cunoaşte dispensă, dar în foarte puţine situaţii.[/SIZE]
[SIZE=4]=> Sfintele Canoane au un profund caracter personal.[/SIZE]
[SIZE=4]Legea are un caracter prescriptibil, general şi impersonal, dar canoanele nu au aceste calităţi.[/SIZE]
[SIZE=4]Principiul iconomiei -> principiul aplicării în duh, iar nu în literă a Sfintelor Canoane. Dacă ele s-ar aplica în literă, s-ar putea sufoca viaţa bisericii şi s-ar închide multora uşa mântuirii (Biserica ar deveni o instituţie juridică).[/SIZE]
[SIZE=4]Întrebarea care să ne ajute să decidem dacă e bine să fie aplicat un canon este: E mai bine sau mai rău dacă se aplică un anumit canon?[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: Un canon spune că cei ce doresc să devină preoţi trebuie să provină din familii ortodoxe. Dar nu e bine ca în toate cazurile să se respecte acest canon, deoarece se pot pierde astfel valori pentru Biserică. Acest canon trebuie respectat în situaţia în care se cere hirotonia în astfel de situaţii, dar cu gânduri rele ascunse.[/SIZE]
[SIZE=4]Sfintele Canoane sunt sfinte pentru că astfel urmăresc Legea lui Hristos, iar nu pentru că ar fi sfinte în sine. Altfel, ar însemna că ele sunt infailibile, s-ar identifica cu dogmele. De la dogme nu poţi face excepţie, dar de la canoane da. De asemenea, pentru canoanele cu conţinut dogmatic nu se poate face excepţie.[/SIZE]
[SIZE=4]Întrucât e legată de autoritatea bisericească şi de situaţii concrete, o definire a acestui principiu e greu de dat. Cert e că el nu trebuie privit ca unul care anulează Sfânta Evanghelie. Cea mai mare greşeală – când acest principiu nu se aplică în duh pastoral, ci în interes personal.[/SIZE]
[SIZE=4]Cel care aplică principiul iconomiei trebuie să fie atent, fiindcă e răspunzător în fata lui Dumnezeu de ceea ce face: iar aceasta e partea cea mai grea: răspunderea pastorală.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: Se poate întâmpla ca în familia unui preot să fie copii mici, şi astfel să fie nevoie ca în Post să se gătească mâncare de dulce. Dar preotul trebuie să fie atent să nu smintească pe alţii.[/SIZE]

[SIZE=4]Principiul iconomiei înseamnă o viaţă duhovnicească cu totul deosebită, dar nu profit; înseamnă creştere duhovnicească, iar nu manipularea canoanelor după bunul plac.[/SIZE]
[SIZE=4]Acest principiu evidenţiază şi mai clar importanţa canoanelor şi necesitatea acestora, pentru că orice excepţie întăreşte regula. Prin principiul iconomie ni se mai arată că Dreptul Canonic nu poate fi orb precum justiţia, ci, dimpotrivă, trebuie să se uite la faţă omului, la persoană şi să urmărească mântuirea acesteia.[/SIZE]

[SIZE=4]Consideraţii canonice privind principiul iconomiei[/SIZE]

[SIZE=4]1. Principiul iconomiei evidenţiază libertatea omului în faţa canoanelor fără a-l [/SIZE][SIZE=4]anula. Dacă Dumnezeu nu ne constrânge, nimic nu ne poate constrânge în această lume. Nu poţi forţa pe cineva la credinţă, dimpotrivă, se creează şi mai mare repulsie faţă de acest lucru.[/SIZE]
[SIZE=4]Dacă Sfintele Canoane s-au respectat cu acrivie => libertatea este transformată în [/SIZE][SIZE=4]Conformitate[/SIZE]
[SIZE=4]Observaţie: Prin Inchiziţie şi bulele papale, Biserica Catolică a început să pună etichetă pe cei ce se mântuiesc şi pe cei ce nu se mântuiesc. [/SIZE]
[SIZE=4]Canonul trebuie să ia mereu în calcul libertatea aplicării lui.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 13 al Sfântului Teofil al Alexandriei[/COLOR] îndeamnă pe duhovnic să procedeze cum te va lumina Dumnezeu. Aplicarea iconomiei înseamnă să fi iluminat de Dumnezeu, adică să arzi în credinţa creştină.[/SIZE]
[SIZE=4]Principiul iconomiei pune bază pe acord, iar nu pe conformism, nu pe condiţii, ci pe efecte, ce rezultă din respectarea condiţiilor, nu pe formă, ci pe conţinut.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: Când ne căutăm o prietenă / prieten, nu avem un şablon după care să o / îl alegem, ci e vorba de o atracţie, de un acord realizat între 2 persoane.[/SIZE]

[SIZE=4]2. Principiul iconomiei se bazează pe responsabilitatea împărtăşirii harului. Preotul [/SIZE][SIZE=4]nu e un mecanic, ci e părinte şi răspunde în faţa lui Dumnezeu de cum îşi îndrumă credincioşii.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: de multe ori, preoţilor le e frică să dezlege la împărtăşire, uitând că aceeaşi frică trebuie s-o aibă şi pentru cei care nu se împărtăşesc. De obicei, se merge numai cu prima faţă a banului. Liturghia o faci ca să împărtăşeşti. Un părinte e vinovat şi dacă îi dă copilului prea mult să mănânce, dar şi dacă nu îi dă deloc.[/SIZE]
[SIZE=4]E nevoie să descoperim sensul Sfintei Liturghii.[/SIZE]
[SIZE=4]Responsabilitatea aceasta e împărţită atât asupra duhovnicului, cât şi a împlinitorului. Pe de altă parte, fiecare preot (duhovnic) îşi păstoreşte credincioşii propriei responsabilităţi şi propriului curaj pastoral. De exemplu, nu toţi duhovnicii dezleagă la fel. Nu toţi preoţii au responsabilitatea şi curajul săvârşirii rugăciunilor Sfântului Vasile cel Mare.[/SIZE]
[SIZE=4]=> Se poate întâmpla ca un preot să facă în alt fel decât alt preot. Aşa cum în medicină, fiecare medic dă sfaturi diferite şi îşi asumă diferit anumite operaţii, la fel şi fiecare duhovnic sfătuieşte în felul său.[/SIZE]

[SIZE=4]3. Principiul iconomiei menţine vie dragostea lui Dumnezeu în Biserică, Cel care nu [/SIZE][SIZE=4]închide nimănui uşa mântuirii. Orice credincios în Biserică trebuie să mai aibă o şansă. Refuzul sau închiderea porţii se face numai atunci când credinciosul respinge dragostea lui Dumnezeu; dar niciodată Dumnezeu nu respinge pe nimeni. [/SIZE]
[SIZE=4]Canoanele nu trebuie privite rigid, ci faptul că prin ele lucrează dragostea lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=4]Principiul iconomiei se fundamentează pe judecata lui Dumnezeu, care e plină de iubirea, iar nu pe judecata subiectivă şi egoistă a oamenilor. Întotdeauna, duhovnicul trebuie să judece cu judecata lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: (din Sfânta Scriptură): e vorba de vizita făcută de Mântuitorul în casa fariseului Simon, când vine o femeie desfrânată şi şterge cu părul capului ei picioarele Mântuitorului, după ce le-a spălat cu lacrimi. În faţa acestui fapt, Simon a judecat într-un fel, dar Mântuitorul în alt fel. Aici se arată diferenţa dinte judecata omului şi judecata lui Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=4]Principiul iconomiei te învaţă să judeci duhovniceşte, nu numai corect, ci în baza Adevărului.[/SIZE]

[SIZE=4]În faţa luptei între exactitate şi adevăr, răspunsul îl oferă principiul iconomiei (în termen grecesc exactitate = acrivie, care poate fi dăunătoare).[/SIZE]

[geo.nektarios]

[SIZE=4]4. Principiul iconomiei are un profund rol soteriologic, adică urmăreşte mântuirea [/SIZE][SIZE=4]credincioşilor. În tensiunea dintre exactitate şi adevăr, dorinţa de mântuire salvează. [/SIZE]
[SIZE=4]De aceea, Dreptul canonic nu poate fi întru totul sistematizat, e diferit de orice alt sistem de drept. Biserica catolică a încercat să sistematizeze Dreptul canonic şi a elaborat Codex Juris Canonicii (1917 – prima ediţie). Rezultatul: Biserica romano-catolică s-a juridizat prin acest cod. De aceea, la scurt timp s-a observat necesitatea de a-l reactualiza. Cu alte cuvinte, nu e rezistat.[/SIZE]
[SIZE=4]Observaţie: În Biserica Ortodoxă Română, în zilele noastre, se petrec anumite lucruri, care nu au neapărat o fundamentare canonică, ci interesul e pe primul plan. E o situaţie dureroasă: când ne interesează canoanele, le amintim, iar altfel nu. De exemplu, mutarea episcopilor şi a mitropoliţilor dintre eparhie / mitropolie în alta nu e necesară şi, cu atât mai mult, nu se fundamentează canonic.[/SIZE]
[SIZE=4]Ar fi firesc să se urmărească care sunt episcopii care s-au succedat istoric într-o anumită eparhie, şi nu care sunt eparhiile pe care le-a condus un anumit episcop.[/SIZE]
[SIZE=4]De asemenea, episcopii-vicari nu sunt fundamentaţi canonic. Acest episcop e asemenea unui mire fără mireasă.[/SIZE]
[SIZE=4]În Dreptul Canonic Ortodox, Biserica a dat canoane fără să le sistematizeze, ci e a aplicat aceste canoane în funcţie de context şi, mai ales, prin analogii.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: [COLOR=red]Canonul 33 Laodiceea[/COLOR] interzice mirenilor să intre în altar (bărbaţi şi femei). Numai cei consacraţi pot intra în altar (chiar şi monahiile, prescurăriţele). Prin analogie, acest canon poate fi aplicat transmisiilor TV. Este necanonic ca în timpul Sfintei Liturghii să se transmită din altar la TV.[/SIZE]
[SIZE=4]Atât sub aspect liturgico-sacramental, cât şi canonic, transmiterea Sfintei Liturghii la TV nu trebuie să se realizez.[/SIZE]
[SIZE=4]· Liturgico-sacramental: când se spune, de exemplu, Luaţi mâncaţi, credincioşii [/SIZE][SIZE=4]trebuie să răspundă acestei chemări; dar dacă ei se află în acel moment la bucătărie, se desacralizează Sfânta Liturghie[/SIZE]
[SIZE=4]· Canonic: se ajunge ca episcopul unei eparhii să fie pomenit şi în alte eparhii.[/SIZE]

[SIZE=4]5. Principiul iconomiei ţine Ortodoxia departe de cazuistică şi juridism; aceasta a [/SIZE][SIZE=4]fost ispita Bisericii apusene. Fiecare caz este unic şi irepetabil, pentru că fiecare persoană umană e unică. Filozoful francez Gabriel Marcell făcea diferenţa dintre taină şi problemă; lucrurile din afară sunt probleme (ele duc la cazuistică), iar lucrurile în care sunt implicat eu cu fiinţa mea sunt taine.[/SIZE]
[SIZE=4]· În Ortodoxie se urmăreşte transferarea problemelor exterioare în taine (exemplu: [/SIZE][SIZE=4]Când e vorba de boala altuia, e o problemă pentru mine, dar când sunt eu bolnav, e vorba de o taină. De aceea, mai întâi trebuie văzut bolnavul, nu boala).[/SIZE]
[SIZE=4]În parohie, dacă preotul nu are o relaţie personală strânsă cu credincioşii, se ajunge să fie privite problemele oamenilor ca simple probleme ale parohiei. De aceea, preotul trebuie să se identifice cu fiecare caz în parte. [/SIZE]

[SIZE=4]6. Iconomia bisericească îşi are fundamentul în cea dumnezeiască; [/SIZE]
[SIZE=4]Există, pe de o parte, tendinţa de a avea un liberalism încât unii consideră că femeia trebuie şi poate fi hirotonită, iar pe de altă parte unii au viziuni atât de misogine, încât spun că femeia la ciclu e spurcată, şi nu trebuie să sărute icoanele – NIMIC MAI FALS (faptul că nu trebuie să se împărtăşească în acea perioadă e altceva).[/SIZE]
[SIZE=4]În Biserică, extremele dăunează. Există şi unele canoane care par că se află în contradicţie, dar în realitate ele prezintă cele două aspecte: al acriviei şi al pogorământului, pe care duhivnicul trebuie să le aplice de la caz la caz.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 29 Trulan[/COLOR] prevede ajunarea pentru Sfânta Liturghie; aceasta e acrivia. Dar acest lucru trebuie înţeles mai mult în sens duhovnicesc. Nu trebuie pus accentul cel mai mare pe aspectele fiziologice. [COLOR=red]Canonul 16 Timotei al Alexandriei[/COLOR] spune că dacă, din greşeală, se întâmplă ca preotul să înghită dimineaţa apă sau altceva, se poate împărtăşi, deoarece ceea ce i s-a întâmplat a fost din ispita diavolului şi nu i-a anulat ajunarea. De asemenea, a lua medicamente nu întrerupe ajunarea (mai ales diabeticii sau alţi bolnavi.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 5 şi canonul 51 apostolic[/COLOR] îi opreau pe episcopi să se despartă de soţiile lor, pentru că existau episcopi care doreau să aibă o viaţă duhovnicească mai înaltă. Pe de altă parte, mai târziu, [COLOR=red]canonul 12 Trulan[/COLOR] impune rânduiala ca episcopii să fie aleşi numai dintre cei necăsătoriţi.[/SIZE]
[SIZE=4]Canonul 4 Cartagina opreşte relaţiile conjugale înainte şi după Împărtăşire (pentru preoţi, dar şi mireni). Pe de altă parte, [COLOR=red]canonul 12 Timotei al Alexandriei[/COLOR] spune că dacă cineva se ispiteşte noaptea în vis, se cuvine să se cerceteze pe sine: dacă a fost din plăcere, atunci să se oprească de la Împărtăşanie, iar dacă a fost din ispita diavolului, să se împărtăşească, nedând astfel satisfacţie celui rău.[/SIZE]
[SIZE=4]În multe situaţii, oamenii aşteaptă doar răspunsuri de genul DA / NU, dar e nevoie întotdeauna de dreapta socoteală, de un echilibru.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 46 apostolic[/COLOR] spune caterisirea pentru cei ce recunosc botezul ereticilor, dar [COLOR=red]canonul 7 al Sinodului 2 Ecumenic[/COLOR] dă lista celor din unele erezii care sunt primiţi în Biserică fără Botez.[/SIZE]
[SIZE=4]Observaţie: Dreapta socoteală sau echilibrul reprezintă o virtute foarte mare, care se dobândeşte cu multă osteneală, e nevoie de multă pregătire, de dobândirea unei culturi şi a unor cunoştinţe şi numai prin multă experienţă se dobândeşte. De aceea, mai uşor este pentru mulţi să aplice un canon sau altul cu acrivie, iar nu cu bună chibzuială.[/SIZE]
[SIZE=4]De aceea, canoanele spun ca preotul să fie hirotonit doar la vârsta de 30 de ani sau după.[/SIZE]

[SIZE=4]7. Perspectiva soteriologică a întregii lucrări în Biserică înlătură folosirea unilaterală [/SIZE][SIZE=4]fie a acriviei, fie a pogorământului, adică folosirea dreptei socoteli, care e cea mai mare virtute creştină, care implică foarte mult gândirea raţională (spre deosebire de virtutea dragostei, care e mai mult un sentiment ce nu poate fi explicat).[/SIZE]
[SIZE=4]Există mulţi care aplică unilateral acrivia => habotnicia; iar alţii aplică exagerat pogorământul, laicizarea, secularizarea. De obicei, aceste două patimi se întreţin una pe alta. [/SIZE]
[SIZE=4]În duhul acestui echilibru a fost redactat şi [COLOR=red]canonul 102 Trulan[/COLOR], care îl îndeamnă pe duhovnic să nu fie nici prea aspru (ca să nu îi ducă pe oameni în disperare), dar nici prea blând (ca să nu cadă în desfrânare, în sensul de lipsă de frână).[/SIZE]
[SIZE=4]E necesar ca totdeauna să se dea dezlegare în mod responsabil în faţa lui Dumnezeu, de asemenea, preotul are posibilitatea să ia asupra sa o parte din canonul penitentului. Din acest motiv, pogorământul nu se poate confunda cu dispensa juridică, pentru că dispensa de la lege e strict prevăzută şi limitată, pe când dispensa de la canon nu poate fi prevăzută şi este nelimitată.[/SIZE]
[SIZE=4]8. Principiul iconomiei e trăsătura cea mai specifică Ortodoxiei; nu-l întâlnim nici la catolici, nici la protestanţi. De aceea, de multe ori, nu este înţeles; nu puţini au acuzat că Dreptul canonic ortodox este instabil. Dar trebui avut în vedere că instabilitatea nu se datorează principiului, ci greşitei lui aplicări. De aceea, e absurd să elimini principiul pentru că este aplicat greşit[/SIZE]

[geo.nektarios]

Daca parintii duhovnici ar aplica pricipiul ICONOMIEI ar avea numai de castigat sufltele oamenilor pt Dumnezeu! Dar atat timp cat ei aplica canoanele fara "crutare" si inversunati, nu au decat de pierdut....

[windorin]

Pentru a aplica acest principiul, trebuia mai intai ca preotul sa-L aibe pe Dumnezeu in inima, sa inteleaga neputinta celui pacatos si greutatea luptei cu pacatul, nu de putine ori mai tare decat vointa cea slabita a omului.

Cand parintele nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, deci inima lui nu s-a umplut de dragoste pentru aproapele, atunci el va lucra "dupa Sfintii Parinti", care cu siguranta nu au aplicat aceleasi canoane la toata lumea.

Daca Hristos ar fi fost "un aplicator de canoane", astazi eram toti budisti sau cine stie ce rataciti pe cale. Slava Lui intru toate, ca a avut dragoste.

[costel]

Cand vorbesti de iconomie ai in vedere Biserica cu bratele deschise. Ii primeste la sine pe toti cei ce vor sa vietuiasca in ea. Pe unii ii primeste fara sa-i boteze, pe altii fara sa-i unga cu Sfantul Mir, etc, dar facand acest lucru, trebuie sa aiba grija sa nu slabeasca din constiinta oamenilor ca adevarul integral si harul mantuitor se afla si in celelalte confesiuni ca in Biserica Ortodoxa. Asa ca nu trebuie pierdut din vedere si aspectul acriviei.

[Agkelos]

Foarte frumoasa prezentarea, Geo. Aflu lucruri noi

Ce bine ar fi daca ar fi si sistemul legal bazat pe aceleasi principii. Oamenii ar fi mai responsabili dar in acelasi timp mult mai liberi.

[patinina34]

[SIZE=4][COLOR=#ff0000]Canonul 16 Timotei al Alexandriei[/COLOR] spune că dacă, din greşeală, se întâmplă ca preotul să înghită dimineaţa apă sau altceva, se poate împărtăşi, deoarece ceea ce i s-a întâmplat a fost din ispita diavolului şi nu i-a anulat ajunarea. De asemenea, a lua medicamente nu întrerupe ajunarea (mai ales diabeticii sau alţi bolnavi.[/SIZE]


Este un canon specific ortodox.

Exista in Biblie referire la acest canon? De unde isi are originea?
Ma intereseaza sa dau un raspuns la cinvea, insa nu stiu unde sa ma uit in biblie la referinte, fiind asa de imensa biblia, iar eu o slaba cunoscatoare, desi am citit-o de atitea ori...Ma ierti,Geo, pentru nestiinta, si voi toti ma iertati pentru nestiinta mea.
Daca o persoana este bolnava, atunci trebuie spus inainte de impartasanie? sau este luat ca si regula si deci poti bea apa daca esti diabetic fara sa spui dinainte? Cum se procedeaza corect in acest caz?

Ma poti ajuta Geo?

Multumesc anticipat pentru raspuns.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de patinina34

[SIZE=4][COLOR=#ff0000]Canonul 16 Timotei al Alexandriei[/COLOR] spune că dacă, din greşeală, se întâmplă ca preotul să înghită dimineaţa apă sau altceva, se poate împărtăşi, deoarece ceea ce i s-a întâmplat a fost din ispita diavolului şi nu i-a anulat ajunarea. De asemenea, a lua medicamente nu întrerupe ajunarea (mai ales diabeticii sau alţi bolnavi.[/SIZE]


Este un canon specific ortodox.

Exista in Biblie referire la acest canon? De unde isi are originea?
Ma intereseaza sa dau un raspuns la cinvea, insa nu stiu unde sa ma uit in biblie la referinte, fiind asa de imensa biblia, iar eu o slaba cunoscatoare, desi am citit-o de atitea ori...Ma ierti,Geo, pentru nestiinta, si voi toti ma iertati pentru nestiinta mea.
Daca o persoana este bolnava, atunci trebuie spus inainte de impartasanie? sau este luat ca si regula si deci poti bea apa daca esti diabetic fara sa spui dinainte? Cum se procedeaza corect in acest caz?

Ma poti ajuta Geo?

Multumesc anticipat pentru raspuns.

Trebuie sa avem in vedere din Vechiul Testament, la Iesire, de unde aflam ca levitii si preotii nu intrau in Cortul Sfant mancati! Moise ii oprise prin porunca Dzeiasca! Nici el insusi nu manca cand trebuia sa intre in cort!
Asadar, canonul acesta al Sf.Timotei al Alexandriei se refera cu predilectie asupra PREOTILOR, unitate clericala infiitata de Insusi Mantuitorul cand a suflat asupra lor zicand "Luati Duh Sfant!" si "mergand invatati toate neamurile, botezandu-le...."!
Sf.Liturghie nu mai pastra in vremea Sf.Timotei aceeasi forma de slujire, dar pastra esenta si actele cultice, evident o evolutie a Ei!! Deci "de la cina" Euharistia a ajuns sa fie savarsita dimineata! Si slujirea euharistiei prsupune o anumita pregatire a SLUJITORULUI! adica a Arhiereului si a preotului si a diaconului! Atat TRUPEASCA CAT SI SUFLETEASCA!!!

dimineata inainte de slujire se poate sa bea apa, de sete, deci intentionat daca bea, nu poate sluji! Daca e din neatentie ca si atunci cand te speli pe dinti sa inghiti apa din greseala, NU e bai!
Medicamentele NU impiedica IMPARTASIREA nici a preotului nici a mireanului!!! Ele au anumite ore, si ele nu produc SATURATIE, deci nu pot impiedica ajunarea/nemancarea inainte de Imparatasire!!! Si eu am fost bolnav si inca mai sunt cu plamanii din copilarie, acum is bine, daar au fost momente cand dimineata la 6 trebuia sa iau antibioticele si alte medicamente, si ar fi trebuit sa nu mai impartasesc intr-o duminica ca am luat medicamentele!!!
E bine spus la Sopvedanie Duhovnicului ca sa stie ca ia medicamentele!!!

[patinina34]

Multumesc, Geo, este ceea ce voiam sa stiu.
Sotul este diabetic, dupa insulina injectabila, el are gura uscata, trebuie sa bea apa tot timpul.
Seara se face longlasting, ceea ce inseamna toata noaptea sete, mare sete, pentru un diabetic e normal.
Ma intrebam, daca poate sau nu sa bea apa. Daca nu bea apa, atunci creste zaharul, si din nou o injectie........
Asta i-ar distruge intr-un timp prea rapid rinichii.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de patinina34

Multumesc, Geo, este ceea ce voiam sa stiu.
Sotul este diabetic, dupa insulina injectabila, el are gura uscata, trebuie sa bea apa tot timpul.
Seara se face longlasting, ceea ce inseamna toata noaptea sete, mare sete, pentru un diabetic e normal.
Ma intrebam, daca poate sau nu sa bea apa. Daca nu bea apa, atunci creste zaharul, si din nou o injectie........
Asta i-ar distruge intr-un timp prea rapid rinichii.

Doamne fereste cum sa nu bea apa??? fereasca Dumnezeu de nebunii!!! Lasa sa bea chiar de se impartaseste in ziua aia!!! Fiti binecuvantati!!!