Adulterul - motiv cu temei biblic si canonic pentru divort

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ! Celor care sunt în păcat le sunt permise Sf Taine pentru morţi: Botezul şi Spovada. Fără să fie Sf Taină, şi slujba înmormântării le este permisă.


Nu este nici o inflexibilitate, dimpotrivă, Biserica Catolică e extrem de flexibilă cu cele ce stau în puterea ei: postul a fost MULT atenuat, ca nimeni să nu comită păcatul de moarte de a nu-l ţine. La fel, Sf Liturghie s-a scurtat la ceea ce este esenţial. Şi altele. Dar, încă o dată: puterea de a desface Taina Căsătoriei şi de a binecuvânta adulterul nu a fost primită de la Regele nostru.

Adica se poate spovedi inclusiv de pacatul divortului dar nu poate fi iertat decat daca se repara greseala, nu?

Asta inseamna ca daca este o chestiune ireversibila (celalalt s-a casatorit) de fapt nu poate fi iertat si in consecinta nici impartasit..

Sau doar daca se spovedeste pe patul de moarte si evident are o scuza solida cum ca nu mai are cum sa-si indrepte greseala care poate nici nu-i apartine (ci celuilalt)?

Pe urma ce se intampla in cazurile foarte grave in care de exemplu un sot isi abuzeaza sotia?
Ar trebui sotia sa rabde asa ceva pana la moarte sau daca ii sta in putere sa nu mai locuiasca sub acelasi acoperis?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Adica se poate spovedi inclusiv de pacatul divortului dar nu poate fi iertat decat daca se repara greseala, nu?

Divorţul nu este întotdeauna păcat, dar "recăsătorirea" în timp ce soţul/soţia legiuit (ă) trăieşte, adică traiul în adulter, este întotdeauna păcat grav care nu se poate ierta decât prin spovadă. Precondiţia spovezii, în afară de căinţă, este determinarea de a nu mai păcătui şi a repara, atât cât se poate, păcatul deja comis. Sfârşitul Actului de Căinţă spune: "Pentru aceasta, cu ajutorul Harului Tău, mă hotărăsc să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat". Deci, cel care a divorţat şi s-a "recăsătorit", atâta timp cât nu are intenţia de a renunţa să trăiască în unire trupescă cu actuala sa "soţie" ("soţ") este în stare căzută, nu poate obţine absolvirea în mod valid şi nu se poate împărtăşi.

Asta inseamna ca daca este o chestiune ireversibila (celalalt s-a casatorit) de fapt nu poate fi iertat si in consecinta nici impartasit...

Dacă celălalt s-a recăsătorit, păcatul este al celuilalt, deci bărbatul (femeia) părăsit (ă) astfel se poate împărtăşi.

Sau doar daca se spovedeste pe patul de moarte si evident are o scuza solida cum ca nu mai are cum sa-si indrepte greseala care poate nici nu-i apartine (ci celuilalt)?

Pe patul de moarte fiind, dacă realizezi că ai trăit în stare de păcat şi eşti hotărât, în cazul vindecării, să nu mai trăieşti astfel, desigur că te poţi spovedi şi preotul poate da absolvire validă.

Pe urma ce se intampla in cazurile foarte grave in care de exemplu un sot isi abuzeaza sotia?
Ar trebui sotia sa rabde asa ceva pana la moarte sau daca ii sta in putere sa nu mai locuiasca sub acelasi acoperis?

Sunt cazuri, ca acesta, în care separarea este legitimă şi nu este un păcat. Aşa interpretăm şi spusele Domnului nostru despre "pricina de adulter". Sunt cazuri în care oricâtă bunăvoinţă ai avea, nu poţi stăpâni repulsia faţă de un soţ (soţie) care te-a înşelat.
În cazul abuzului, prima grijă este asigurarea copiilor, de aceea femeia are nu numai dreptul, ci şi datoria să ia distanţă faţă de un soţ care reprezintă un pericol pentru ea şi pentru copii. Dar o asemenea separare nu înseamnă disoluţia căsătoriei, nici a obligaţiei de castitate.

Chiar şi (Doamne fereşte) dacă soţia mea m-ar părăsi pentru un alt bărbat şi ar pleca de acasă, chiar dacă s-ar "căsători" cu acela şi va avea copii cu acela, ea va fi în continuare soţia mea, iar eu soţul ei. Trebuie să aştept, să sper, să mă rog şi să lucrez ca ea să se întoarcă, chiar dacă această aşteptare ar fi până la mormânt. Atunci, şi numai atunci, legătura făcută de Domnul prin Sfânta Taină a căsătoriei va fi desfăcută.

[adidan]

Va salut pe toti.
Sunt proaspat "incornorat" de catre sotie si orice sfat este binevenit.
Va voi expune faptele si va multumesc celor care ma pot indruma pe calea cea buna.
Am aflat de relatia sotiei mele (35 ani)asistenta, cu seful ei (57 ani) medic ginecolog. Noi casatoriti de 17 ani,avem o fetita de 12 ani, el casatorit are si el o fetita de 7 ani. Relatia lor a inceput in luna noiembrie 2009 si a continuat pana in luna ianuarie 2010. Tot ceea ce faceau, se petrecea la serviciu in zilele in care era el de garda. Am aflat despre aceasta de la mama si de la sora mea care lucreaza si ele acolo. Dupa ce am amenintat-o cu divortul mi-a spus totul cu lux de amanunte. M-a rugat sa o iert, ea ma iubeste si eu o iubesc, dar nu pot sa uit. Foarte multe lucruri ma fac sa-mi amintesc acest lucru.Mentionez ca am avut si eu ocazia sa o insel, insa Dumnezeu nu m-a lasat sa fac asta. Dupa ce am aflat am fost amandoi la spovedit, am luat hotararea fata de preot in biserica sa continuam impreuna insa nu pot sa uit si sa o iert pe deplin. Sa fie oare doar chestiune de timp? Va reamintesc orice sfat este binevenit. Va multumesc.
Imi cer scuze daca postez unde nu trebuie dar nu prea ma pricep la forum-uri.

[AlinB]

În prealabil postat de adidan

Va salut pe toti.
Sunt proaspat "incornorat" de catre sotie si orice sfat este binevenit.
Va voi expune faptele si va multumesc celor care ma pot indruma pe calea cea buna.
Am aflat de relatia sotiei mele (35 ani)asistenta, cu seful ei (57 ani) medic ginecolog. Noi casatoriti de 17 ani,avem o fetita de 12 ani, el casatorit are si el o fetita de 7 ani. Relatia lor a inceput in luna noiembrie 2009 si a continuat pana in luna ianuarie 2010. Tot ceea ce faceau, se petrecea la serviciu in zilele in care era el de garda. Am aflat despre aceasta de la mama si de la sora mea care lucreaza si ele acolo. Dupa ce am amenintat-o cu divortul mi-a spus totul cu lux de amanunte. M-a rugat sa o iert, ea ma iubeste si eu o iubesc, dar nu pot sa uit. Foarte multe lucruri ma fac sa-mi amintesc acest lucru.Mentionez ca am avut si eu ocazia sa o insel, insa Dumnezeu nu m-a lasat sa fac asta. Dupa ce am aflat am fost amandoi la spovedit, am luat hotararea fata de preot in biserica sa continuam impreuna insa nu pot sa uit si sa o iert pe deplin. Sa fie oare doar chestiune de timp? Va reamintesc orice sfat este binevenit. Va multumesc.
Imi cer scuze daca postez unde nu trebuie dar nu prea ma pricep la forum-uri.

Data fiind situatia si anume ca ea a recunoscut, si-a cerut iertare si cauta indreptare, din punct de vedere spiritual si pentru copilul vostru, ai luat o decizie fericita iertand-o.

Este o chestiune de timp dar mai ales de sarguinta spirituala pentru ca doar Dumnezeu iti poate vindeca inima..
Poate ar fi bine sa eviti o vreme acele lucruri care iti aduc aminte de ce s-a intamplat.

Si ai procedat bine ca n-ai gasit greseala ei ca fiind o scuza pentru a gresi si tu.

[adidan]

În prealabil postat de AlinB

Data fiind situatia si anume ca ea a recunoscut, si-a cerut iertare si cauta indreptare, din punct de vedere spiritual si pentru copilul vostru, ai luat o decizie fericita iertand-o.

Este o chestiune de timp dar mai ales de sarguinta spirituala pentru ca doar Dumnezeu iti poate vindeca inima..
Poate ar fi bine sa eviti o vreme acele lucruri care iti aduc aminte de ce s-a intamplat.

Si ai procedat bine ca n-ai gasit greseala ei ca fiind o scuza pentru a gresi si tu.

Multumesc AlinB pentru sfat.
Insa e o problema, ei lucreaza in continuare impreuna si de asta imi e greu sa uit. Desi ea ma asigura ca nu a contat nimic, mi-e foarte greu sa-i stiu impreuna la serviciu. Apropo de gresala ei, eu am avut ocazia sa gresesc inaintea ei. Dar nu as face asa ceva nici acum cunoscand faptele. In primul rand as gresi fata de Dumnezeu. Totusi banuiesc de ce am fost pedepsit in acest fel, eu nu m-am spovedit de 17 ani si in acest timp m-am indepartat de Dumnezeu destul de mult. Insa nu m-am gandit nici o clipa ca in felul acesta ma va readuce unde mi-e locul.

[AlinB]

În prealabil postat de adidan

Multumesc AlinB pentru sfat.
Insa e o problema, ei lucreaza in continuare impreuna si de asta imi e greu sa uit. Desi ea ma asigura ca nu a contat nimic, mi-e foarte greu sa-i stiu impreuna la serviciu. Apropo de gresala ei, eu am avut ocazia sa gresesc inaintea ei. Dar nu as face asa ceva nici acum cunoscand faptele. In primul rand as gresi fata de Dumnezeu. Totusi banuiesc de ce am fost pedepsit in acest fel, eu nu m-am spovedit de 17 ani si in acest timp m-am indepartat de Dumnezeu destul de mult. Insa nu m-am gandit nici o clipa ca in felul acesta ma va readuce unde mi-e locul.

Daca tu crezi ca este o problema si chiar o ispita pentru ea sa continue sa lucreze acolo, cautati un alt loc de munca.
Sunt sigur ca daca exista alternative iar pocainta ei este autentica, o sa le accepte chiar daca nu va fi la fel de avantajos ca acolo unde este acum.
Per total, avantajul trebuie sa fie in favoarea familiei.

Faptul ca vezi si partea ta de responsabilitate in problema asta arata o gandire matura dpdv duhovnicesc.

Intr-adevar Dumnezeu lucreaza pe cai nebanuite, e bine sa invatam din greselile altora si ale noastre in special..