Post Mare in 2010?

[vali99]

În prealabil postat de ar14rai

si se poate rugaciune fara post, ceea ce inseamna ca e mai importanta.
Dar post fara rugaciune nu e bine primit. Adica postul e secundar.

Deci, merge una fara alta. Sau?

Parinte, mi se pare ca toate aceste aspecte negative pe care le enumerati sunt numai niste efecte, cauzele sunt altele...lumea nu mai intelege de ce sa posteasca? ce este postul? care sunt efectele postului? ca sa il si mai doreasca...asta e deja prea mult.
Stiti vorba romanului "pestele la cap se impute" ...asa si acum nu mai gaseste omul exemple vii, nu mai sunt multi pastori care sa le pasa de oi, care sa-si puna sufletul pt ele, lumea nu este educata acum decit prin TV. ..s-a creat o distanta mare intre ierarhie si preoti, intre preoti si enoriasi, multi nu se simt decit niste oameni care trebuie sa mai contribuie la ridicarea de ziduri, omul simte cind de fapt nu intereseaza pe nimeni de sufletul lui. Am vazut in parohiile cu preoti buni, slujitori, corecti, peste medie - ca sa zic asa - cum bisericile devin neincapatoare si prin predica preotului si exemplul lui, oamenii incep sa inteleaga ceredinta si sa posteasca, sa se roage...
Preotii, calugarii, si noi fiecare in parte in patratelul nostru, putem schimba aceste conceptii..desi uneori ai impresia ca te lupti cu morile de vint. Caci vorba unui parinte : mai usor baga omul mina in buzunar si da un pomelnic decit sa te asculte sa-i spui sa se lase de pacate, sa posteasca si mai ales sa nu-i pomenesti de TV, de raul de faradelegi ce curge de acolo.
Iertati

[iustin10]

2. Unul crede ca poate sa manance de toate; cel slab insa mananca legume.
3. Cel ce mananca sa nu-l dispretuiasca pe cel ce nu mananca, iar cel ce nu mananca sa nu-l judece pe cel ce mananca; pentru ca Dumnezeu l-a primit.
4. Cine esti tu, cel ce judeci pe servul altuia ? Pentru stapanul sau sta el in picioare sau cade. Dar se va tine'n picioare, caci Domnul are putere sa-l faca sa stea drept.
5. Unul deosebeste o zi de alta, iar altul judeca toate zilele la fel. Fiecare sa-si aiba'n minte deplina sa incredintare.
6. Cel ce tine ziua , pentru Domnul o tine; si cel ce nu tine ziua, pentru Domnul n'o tine. Si cel ce mananca, pentru Domnul mananca, fiindca-I multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca, pentru Domnul nu mananca, si-I multumeste lui Dumnezeu.
7. Ca nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine.
8. Ca daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Asadar, si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem.
9. Caci pentru aceasta a trait si a murit si a inviat Hristos, ca El sa stapaneasca si peste morti si peste vii.
10. Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tau? sau tu, pe fratele tau de ce-l dispretuiesti? Fiindca toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu.
11. Ca scris este: Viu sunt Eu! - zice Domnul -; Mie Mi se va pleca tot genunchiul si toata limba Ii va da slava lui Dumnezeu.


Ap Pavel -Romani 14

[anna21]

În prealabil postat de ar14rai

Pai de ce nu postesc fratii crestini?
Si se ascund sub paravanul faptelor bune?
40 de zile de ce?
De rugaciune sau de post?
La ce credeti ca se refera Biserica acum?
7 saptamani de post. Bun. Adica?
Mancam 7 saptamani de post sau nu?

Pt ca de la rugaciune, fapte bune, nu avem niciodata dezlegare.

Sa ma iertati, nu inteleg prea bine unde vreti sa ajungeti. Doriti sa auziti pe cineva spunand ca tine post?
Eu tin post.. dar nu ma pot lauda cu asta..Ca nu-l tin cum trebuie (adica sa mananc abia seara), uneori gatesc cu ulei etc..
Si nici gandurile nu sunt in stare sa le pazesc, nu scap de rautate, judecarea aproapelui etc..
Deci nu am cu ce sa ma laud.
Dar ma bucur ca este post, chiar ma bucur. Macar un lucru mic, mic pot si eu sa incerc sa fac pentru Dumnezeu (ca altfel nu fac nici atat).

[Daniel777]

Sf. Nicolae Velimirovici

Dar aceste cuvinte ale lui Hristos: "unge capul tău şi faţa ta o spală" rostite atât de hotărât, au înţelesul lor lăuntric profund. Deoarece, dacă Domnul S-ar fi gândit numai la capul cel trupesc şi la faţa cea trupească, cu siguranţă că El nu ne-ar fi poruncit să ne ungem capul şi să ne spălăm faţa atunci când postim. El ar fi spus că este un lucru de mică importanţă şi lipsit de sens, unde se amestecă roadele postirii, să-ţi ungi sau să nu-ţi ungi capul, să-ţi speli sau să nu-ţi speli faţa.

Este limpede faptul că, în adâncul acestor cuvinte se ascunde un înţeles tainic. De altfel, cel care înţelege această poruncă a lui Hristos sub înfăţişarea ei de suprafaţă şi începe, mai ales atunci când posteşte, să-şi ungă capul şi să-şi spele faţa, va cădea în chipul celălalt al făţărniciei. El va pune iarăsi în privelişte, înaintea oamenilor postirea sa, însă într-un chip diferit. Dar Domnul tocmai aceasta a căutat să ne înveţe în chip lămurit, ca să nu facem.

Atunci, nu mai există nici o îndoială că această poruncă şi are înţelesul său lăuntric.

Care este acela? Este asemenea celui pe care l-a dat Apostolul Pavel tăierii împrejur, întregind tăierea împrejur a inimii ca mijloc mântuitor, şi socontind că înfăţişarea de la suprafaţă a tăierii împrejur ca nefiind mai importantă ca nesăvârşirea acestei tăieri (Galateni 6:15; Romani 2:29).

Atunci, "unge capul tău" înseamnă: unge mintea ta cu Duhul Sfânt. Fiindcă "capul" semnifică "mintea" şi întregul suflet, şi uleiul înmiresmat cu care se unge capul semnifică Duhul Sfânt. Şi aceasta înseamnă: posteşte de toate gândurile cele rele şi înfrânează-te de la toate cuvintele neruşinate şi fără de folos. Dimpotrivă: umple-ţi mintea cu gândurile lui Dumnezeu, ale lucrurilor Sale sfinte, ale curăţiei, ale credinţei şi dragostei şi cu toate cele ce sunt vrednice de Duhul Sfânt. Fă la fel şi cu limba ta - pentru că vorbirea şi mintea una sunt - fie că te înfrânezi în întregime de la vorbire, ori, dacă vorbeşti, spune numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea sufletului. Fă la fel şi cu inima ta: posteşte de toată ura şi de tot r

ăul, zavistia şi mândria, hula împotriva lui Dumnezeu şi a omului, de orice păcat şi poftire păcătoasă, patimă şi dorinţă - înfrânează-te de la toate astea şi lasă Duhul Sfânt liber, ca să semene în inima ta fiecare fel de plantă sfântă şi bine-plăcută lui Dumnezeu, floare cerească. Fă la fel cu voia sufletului tău: posteşte de la fiecare scop păcătos şi de la fapta păcătoasă, înfrânează-te de la tot răul şi lasă Duhul Sfânt liber, ca să ungă sufleul tău învârtoşat, cu uleiul înmiresmat al lui, să-i vindece rănile şi să-l întoarcă înspre Dumnezeu, să-l îndemne către lucrările cele bune şi să-l umple cu setea pentru fiecare bună lucrare care se află în Dumnezeu.

Acesta este înţelesul cuvintelor: "unge capul tău". Altfel spus: înfrânează şi stăpâneşte omul tău lăuntric, care este de cea mai mare însemnătate, opreşte-l de la fiecare rău şi îndeamnă-l către tot ceea ce este bun.

Ce înţeles au cuvintele: "şi spală faţa ta"? Faţa semnifică omul pe dinafară, omul trupesc, simţitor - trupul omului. Sufletul se arată lumii acesteia, prin mijlocirea trupului. Pentru Dumnezeu, sufletul este faţa omului, dar pentru lume, sufletul este trupul omului. Prin simţirile şi mădularele trupului arătăm lumii ce gândim, ce simţim şi ce vrem. Limba transmite gândurile minţii, ochii arată simţămintele inimii şi picioarele duc la bun sfârşit scopul sufletului.

"Spală faţa ta" înseamnă: curăţeşte-ţi trupul tău de săvârşirea oricărui păcat, oricărei necurăţii şi oricărui rău. Înfrânează-ţi simţurile de la tot ceea ce este de prisos şi primejdios; păzeşte-ţi ochii ca să nu zăbovească prin amestecările acestei lumi; păzeşte-ţi urechile de la toate cele care nu slujesc mântuirii sufletului; păzeşte-ţi nasul, pentru ca sufletul tău să nu inspire mirosul acestei lumi, care degrabă se schimbă în duhoare; înfrânează-ţi limba şi stomacul de poftirea de multă mâncare şi băutură; înfrânează-ţi întregul tău trup, ca să nu se facă peste măsură de delicat, şi să nu-ţi ceară mai mult decât îi are nevoie pentru vieţuire. Pe l

ângă toate acestea, înfrânează-ţi mâinile, ca să nu bată şi să nu chinuiască oamenii şi animalele; înfrânează-ţi picioarele ca să nu te ducă în păcat, să nu te ducă la petreceri prosteşti, la distracţii fără de Dumnezeu, la lupte şi furturi. Şi, împotriva tuturor acestora, fă din trupul tău o adevărată biserică pentru sufletul tău; nu fă din el o cârciumă de la marginea drumului, unde se adună tâlharii ca să-şi împartă prada şi să-şi facă planuri pentru noi atacuri, ci biserică a Dumnezeului Celui viu.

Acesta este înţelesul cuvintelor: "şi spală faţa ta". Aceasta este postirea care duce la mântuire. Acesta este postul pe care îl propovăduieşte Hristos, post fără făţărnicie, post care scoate duhurile cele rele, şi aduce omului biruinţă slăvită şi roade bogate, atât în această viaţă, cât şi în cea următoare.

Este important să observăm aici, că Hristos vorbeşte mai întâi despre cap şi apoi despre faţă - mai întâi despre suflet şi apoi despre trup. Făţarnicii posteau numai în trup şi arătau oamenilor postirea lor prin mijloace trupeşti. În contrast cu aceasta, Hristos aşează postirea lăuntrică pe primul loc şi apoi postirea din afară, trupească, nu pentru a socoti postirea trupească mai neînsemnată - căci El Însuşi obişnuieşte să postească trupeşte - dar să începem cu începutul: mai întâi se curăţeşte izvorul şi apoi râul; mai întâi se curăţeşte sufletul şi apoi oglinda sufletului. Omul trebuie mai întâi să se străduiască să facă postirea în minte, inimă şi în voia lui, şi apoi să întregească postul cu bunăvoire şi bucurie în trupul său, aşa cum pictorul face mai întâi priveliştea în sufletul său şi apoi degrabă şi cu veselie, zugrăveşte priveliştea cu mâna. Aşadar, postirea trupească trebuie să fie cu veselie şi nu cu tristeţe. De aceea Domnul foloseşte cuvintele "unge" şi "spală"; pentru că, aşa cum acestea aduc bună plăcere şi bucurie omului celui trupesc, tot aşa postirea - atât a sufletului, cât şi a trupului - trebuie să aducă veselie şi bucurie sufletului omului

[Daniel777]

Ieromonah Savatie Bastovoi

Ce poate fi mai absurd decat postul, intr-o religie care se grozaveste sa-i redea omului libertatea? Cum poti sa te numesti liber, cand trebuie sa te abtii de la lucrurile care iti plac, cand trebuie sa faci ceea ce nu vrei! Postul este abtinerea nu doar de la mancaruri, ci si de la toate placerile trupesti. Cum sa nu vezi in aceasta un atentat la cel mai nobil instinct din cate le are omul - libertatea?

Daca postul este o obligatie, atunci Evanghelia este o capodopera a literaturii absurdului. Constientizand aceasta, protestantii au hotarat sa renunte la post. Insa, oricat de multe citate nu s-ar aduce din Apostolul Pavel si chiar din cuvintele Mantuitorului Insusi, indemnul la postire sta ca un ghimpe in ochiul celui care cunoaste cat de cat Scriptura. Toti dreptii de pana la Hristos au postit. Postul era premergator intalnirii cu Dumnezeu sau unei descoperiri. Moise s-a suit pe munte dupa patruzeci de zile de nemancare si asa a vorbit cu Dumnezeu. Noul Testament nu este deloc altfel, el incepe cu un postitor - Ioan Botezatorul. Mantuitorul Insusi a postit inainte de a iesi la predica. Nu putem, asadar, sa dam la o parte postul pornind de la cateva versete biblice, atunci cand chiar cei care le-au rostit au fost ei insisi niste mari postitori; mi se pare mai decent sa punem la indoiala puterea noastra de intelegere a acelor versete.

Hristos a fost intrebat odata de ce ucenicii Lui nu postesc (Mt. 9, 14). De aici multi au inteles ca apostolii si Mantuitorul Insusi erau niste mancaciosi (Mt. 11, 19). Insa intamplarea in cauza ne descopera, de fapt, ca apostolii si Mantuitorul umblau tot timpul flamanzi. Aceasta se vede foarte bine si din conflictul pe care l-au avut cu Iudeii din cauza ca ucenicii au mancat spice sambata. Apostolii erau atat de ocupati cu predica, incat uitau sa manance, iar faptul ca au rupt spice arata cat erau de flamanzi si ca obisnuiau sa manance pe unde apucau. Mantuitorul insa nu a mancat cu ei, reprosul fiind indreptat numai impotriva ucenicilor; El era pilda de postire. Ca ucenicii mancau putin, reiese si din scena inmultirii painilor, de unde aflam ca aveau numai cinci paini si doi pestisori. Desi erau departe de localitate, in imposibilitate de a-si procura hrana, ei sunt gata sa dea si acest putin multimilor (nestiind ca ele vor fi inmultite!), ceea ce ne descopera ca ei erau obisnuiti cu foamea mai mult decat oamenii de rand. Asadar, Mantuitorul si apostolii posteau, atata doar ca ei nu numarau zilele ca fariseii. La intrebarea lor, Hristos, totusi, le zice ca, desi "fiii nuntii nu au motive sa posteasca atata vreme cat Mirele este cu ei, vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei, in zilele acelea vor posti" (Lc. 5, 34-35). Zilele "acelea", in care Mirele S-a luat, sunt miercuri, ziua vinderii si vineri, ziua rastignirii. La anul 50, apostolii convoaca un sinod la Ierusalim, unde stabilesc postul in aceste zile pentru credinciosi.

Asa ca, protestantii au inteles bine ca postul nu este o obligatie. Postul de sila nu are motivatie, ca orice lucru gratuit si lipsit de sens. Acesta, insa, nu este motiv de a blama postul. Postul trebuie inteles in toata nobletea lui, pentru ca el este manifestarea suprema a libertatii umane. Anume asa intelegeau postul primii crestini, sens care s-a pierdut in zilele noastre. "A manca - scrie Sf. Efrem Sirul in veacul IV -, tine de legile firii, dar a posti tine de libertate". Cine se poate lauda ca mananca doar pentru ca "asa vrea el"? Nu, tu mananci pentru ca nu poti sa nu mananci, vointa ta reiese din instinctul firesc, nu din libertate. Sigur ca nu este nici un rau in aceasta, nici un pacat, dar nu este nici virtute. Virtutea este rod numai al libertatii. "Orice lucrare care nu se face dintr-o desavarsita libertate - spunea parintele Sofronie Saharov (+ 1993) -, nu poate avea valoare vesnica". Postirea este alegerea libera de catre om a unei vieti mai nobile, care are in ea ceva din realitatile vietii vesnice [...].

[arwein]

Oricum, cred ca si interpretarea "mai superficiala"- adica in post sa fii senin si sa nu te falesti cu credinta ta, deci cred ca si interpretarea comuna este la fel de valabila; ca in orice text din Evanghelie, exista sensuri, si sensuri si sensuri, dupa profunzimea cunostintelor sia capacitatii de asimilare a celor care primesc invatatura...
In mod cert- multumesc tuturor, este prima data cand primesc postul cu nerabdare si bucurie.
Doamne ajuta!

Nu mi-am dorit sa ajung cu acest topic la 8 pagini.
Nu imi doresc nici sa mi se citeze din invataturile Bisericii, postate pe net.
Nu doresc sa aud cum se lauda unii.
Nu doresc altceva decat sa vb.
Sa ne schimbam parerile.
Daca am sta toti intr-un compartiment pe un tren ...
Cred ca aceleasi vb le-am avea.
Vreau sa aud parerile voastre.
Am intrebat de ce nu mai postesc azi crestinii...
Si as vrea sa aflu motive.
Ale voastre, ale altora...
Pentru a ne ajuta unii pe altii...
Afland anumite motive, sa le eliminam.
Nu inteleg de ce atunci cand un preot (netrebnicia mea)
incearca sa stea de vb cu mirenii gaseste atata raceala... (din partea unora)
Poate e mai bine ca sa stam noi la amvon, sa lasam profesorii de religie sa vb cu tinerii...
Sa facem slujbele, sa zidim biserici si sa nu ne intereseze ce gandeste crestinul
E o problema ca ma intereseaza parerea voastra?
Poate ca nu ar trb sa ma bag.
Sa lasam crestinii sa se lamureasca singuri... intre ei... asa pe forum...
Poate chiar ar trb sa se scrie: no priest!
Asa sa ne lasam dusi de un duh protestant... Poate nici la biserica sa mai mergem...
sa ne spovedim pe net...
In fine...
Stiti voi... cum postul e benevol... asa si topicul acesta. Nu va place, ignorati-l!
Va doresc un post usor!

[iustin10]

As vrea sa reusesc sa tin tot acest post.
Daca ar fi sa ma tem,m-as teme doar de sanatate.In afara ca sunt ametit si atunci cand nu e postul,parca si mai tare simt in post o devitaminizare.Mai ales ca alerg tot timpul pe teren,si asta presupune ca ar fi nevoie de calorii.
Mie cel mai usor dintre toate imi e sa tin postul,de mancare.Mai greu imi e sa ma rog,ceea ce e tot un sacrificiu ,al sufletului.
Restul oamenilor care ii cunosc nu tin postul
-de frica sanatatii(mananca si lactate) -sotia
-de absenta credintei-tata
-de pofta care o cuprinde dupa cateva saptamani si o face sa manance slanina-mama
-de indiferenta-sora
-din nestiinta-nepoatele
-din necunoastere si indiferenta si refuz al lui Dumnezeu -colegii
Deci lumea nu prea are de a face cu Dumnezeu,putini sunt cei care cred,si fac cat de cat ceva.Majoritatea cred in ideea de Dumnezeu,dar nu stiu,nu ii intereseaza,habar nu au ce trebuie sa faca.Asta e explicatia la 90% din oameni.Le e indiferenta credinta.

[LapetiteMoc]

Post usor in ispite tuturor !

În prealabil postat de iustin10

As vrea sa reusesc sa tin tot acest post.
Daca ar fi sa ma tem,m-as teme doar de sanatate.In afara ca sunt ametit si atunci cand nu e postul,parca si mai tare simt in post o devitaminizare.Mai ales ca alerg tot timpul pe teren,si asta presupune ca ar fi nevoie de calorii.
Mie cel mai usor dintre toate imi e sa tin postul,de mancare.Mai greu imi e sa ma rog,ceea ce e tot un sacrificiu ,al sufletului.
Restul oamenilor care ii cunosc nu tin postul
-de frica sanatatii(mananca si lactate) -sotia
-de absenta credintei-tata
-de pofta care o cuprinde dupa cateva saptamani si o face sa manance slanina-mama
-de indiferenta-sora
-din nestiinta-nepoatele
-din necunoastere si indiferenta si refuz al lui Dumnezeu -colegii
Deci lumea nu prea are de a face cu Dumnezeu,putini sunt cei care cred,si fac cat de cat ceva.Majoritatea cred in ideea de Dumnezeu,dar nu stiu,nu ii intereseaza,habar nu au ce trebuie sa faca.Asta e explicatia la 90% din oameni.Le e indiferenta credinta.

Uite un om sincer. Asta si trb. Uite aici motive.
Sunt multe intrebari...
Dar cred ca e adevarat, este vb de indiferenta! Printre altele....

Si daca tot am scris acum...
Ma framanta ceva...
In post nu mancam lactate... din care provine calciu (in special).
Dar daca ai deficienta de Calciu si iei medicamente... e ok?
Pastila de Calciu... e de post? Din ce ii facuta? Stie cineva?
Si ce ziceti de alimentele vegetale moderne din 2010?
Lapte, branza, salam, cremwursti, tofu, ... toate din so...ia cui i-o place...
Astea sunt in regula? Haideti pareri noi.
Fara citate sau tratate...
Pareri simple...