Ortodoxia si incinerarea

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu spun ca nu contează deloc, însă nu cred că influenţează cu mult decizia finală de la Judecata particulară.

Cred ca ai dreptate, dar cred si ca slujba ii mai dezmorteste putin pe cei din jur participanti la inmormantare.
Imi aduc aminte ca murise tatal unui coleg de munca. Un om cam legat de bautura, dar in ultimii ani ai vietii cand a aflat ca are cancer a inceput sa mearga la biserica si sa se indrepte. Pe vremea respectiva eu nu eram foarte atras de biserica, dar cum majoritatea colegilor de munca au mers, am mers si eu. Singura rugaciune pe care am putut s-o spun a fost: "Domane nu stiu viata omului acestuia si cum l-a gasit moartea, dar macar pentru simplu fapt ca din cauza lui am mai ajuns si eu la biserica fa-i viata de dincolo cat de usoara poti".

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Cred ca ai dreptate, dar cred si ca slujba ii mai dezmorteste putin pe cei din jur participanti la inmormantare.

Aşa mă gîndeam şi eu.

[costel]

În prealabil postat de Florin-Ionut

De parcă mult ar conta înaintea Lui Dumnezeu slujba de înmormîntare... Nu spun ca nu contează deloc, însă nu cred că influenţează cu mult decizia finală de la Judecata particulară. Viaţa, credinţa şi faptele omului - astea contează cu adevărat!

Florin, nu suntem animale. Asa cum avem slujbe prin care intram in viata, avem si slujbe prin care plecam din viata. Daca aceste lucruri nu ar mai fi fost atat de importante, crezi ca femeile mironosite s-ar mai fi dus la mormantul Domnului cu miresme? Nu le era de ajuns ca L-au ingropat? Iata ca nu le-a fost de ajuns, au alergat dis de dimineata, deci nu au lasat sa treaca multa vreme. Toate detaliile au importanta, sa nu ne lipsim de ele.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Florin, nu suntem animale. Asa cum avem slujbe prin care intram in viata, avem si slujbe prin care plecam din viata. Daca aceste lucruri nu ar mai fi fost atat de importante, crezi ca femeile mironosite s-ar mai fi dus la mormantul Domnului cu miresme? Nu le era de ajuns ca L-au ingropat? Iata ca nu le-a fost de ajuns, au alergat dis de dimineata, deci nu au lasat sa treaca multa vreme. Toate detaliile au importanta, sa nu ne lipsim de ele.

Voi vedea la înmormîntarea mea cît de folositoare îmi va fi slujba. :) Asta dacă voi avea parte de o înmormîntare creştinească, ţinînd cont de vremurile ciudate care se apropie.

Pentru mironosiţe tradiţia era importantă, de aceea o respectau. Nu?

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Florin, nu suntem animale. Asa cum avem slujbe prin care intram in viata, avem si slujbe prin care plecam din viata. Daca aceste lucruri nu ar mai fi fost atat de importante, crezi ca femeile mironosite s-ar mai fi dus la mormantul Domnului cu miresme? Nu le era de ajuns ca L-au ingropat? Iata ca nu le-a fost de ajuns, au alergat dis de dimineata, deci nu au lasat sa treaca multa vreme. Toate detaliile au importanta, sa nu ne lipsim de ele.

Nu inteleg ce vrei sa spui prin aceasta comparatie? Ca imediat dupa inmormintarea unui parinte sa zicem , trebuie sa alergam cu sufletul la gura a doua zi de dimineata cu miresme ?..pentru ce anume? Parintele este deja tarina, la ce sa mai inmiresmam atmosfera in jurul mormintului sau a cenusei din urna?
Sau tu crezi ca parintele tau s-ar putea scula din mormint, sau s-ar putea sa nu mai fie acolo, ci auto-degropat si plecat pe aleea cimitirului?
Oi fi vazut prea multe filme?,...stau si ma intreb

[costel]

Andrei, am dorit sa-i spun lui Florin ca este foarte important sa-i facem celui decedat, indiferent de modul in care s-a intamplat acest lucru, slujba inmormantarii. Am dat ca exemplu actul mironositelor, pentru a arata ca toate trebuie implinite, chiar daca noi le consideram lipsite de importanta.

Cat despre faptul ca si noi trebuie sa mergem si la mormantul celui decedat, nu e o invitatie din filme, ci din viata Ortodoxiei. Oare monahii unei manastiri care aprind mereu lumanari la mormantul celui decedat sunt niste incuiati la minte?

[glykys]

Dezlegarea din cadrul slujbei de inmormantare este deosebit de importanta pentru sufletul crestinului adormit. Citeam undeva si ca preotii care oficiaza slujba trebuie sa fie foarte atenti, sa nu scurteze nimic, pentru ca fiecare cuvant al rugaciunilor e ca un strop de apa pentru omul insetat. http://www.parohiagirona.com/2011/02...etat%E2%80%9D/

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunţat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în faţa unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înfiinţarea crematoriului din Bucureşti, Sfântul Sinod, în şedinţa din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele: 1. Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă religioasă;
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera să fi se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât şi după moarte.
Problema incinerării a fost reluată şi în şedinţa Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucţiunile formulate în şedinţa din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoţilor, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină şi viaţă religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forţată şi fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistenţa bisericească. Hotărârea Sf. Sinod a fost aplicată trimiţându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoţilor, cu ordinul de a lua cunoştinţă şi a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoştinţa preoţilor şi pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că "pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei şi practicii Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe, preoţii vor fi opriţi de la toată lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancţionare".
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată faţă de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 şi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, aşa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre.

Problema este ca am gasit acest text si altele asemanatoare, in care se spune despre decizia Sinodului si ce au de facut preotii.
Nu scrie insa nicaieri explicatia. De ce s-a luat aceasta decizie, de ce nu este acceptata incinerarea? Exact de asta am nevoie.
Asa in mare stiu cate ceva, dar cum argumenteaza biserica ortodoxa am fost intrebata.

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Problema este ca am gasit acest text si altele asemanatoare, in care se spune despre decizia Sinodului si ce au de facut preotii.
Nu scrie insa nicaieri explicatia. De ce s-a luat aceasta decizie, de ce nu este acceptata incinerarea? Exact de asta am nevoie.
Asa in mare stiu cate ceva, dar cum argumenteaza biserica ortodoxa am fost intrebata.

Sophia, da click pe linkul pe care l-am postat prima data pe acets topic si vezi ca are si explicatie...

[sophia]

M-am uitat si pe link-ul tau, Glykys. Nu este ceea ce caut.
Cred ca nu scrie nicaieri.
Nu cred ca este ceva scris, sau vreun canon. Este vorba doar de traditii.
Nu cred ca este interzis de biserica, ci nu este obisnuit, nu este in traditie.
Exista doar explicatia cu "ne intoarcem in pamantul din care am venit" si cu invierea mortilor la revenirea lui Iisus.