25.04.2015, 14:00:40
|
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 17.12.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 208
|
|
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Rațiunea omului, despre aceasta vorbeam, este mereu piedica dintre el și Dumnezeu.
Toți Părinții filocalici spun asta.
Se mai poate simți și pe propria piele.
A ajunge omul de la rațiune la Rațiunea Logosului se face precum știm: pe calea ascetică, posibilă doar când în inima omului arde iubirea pentru Hristos. Când îi arde rațiunea, însă, de obicei face cam ce a făcut și înaintașul nostru, Iuda.
Dacă voiește omul să se facă înțelept, nu rațiunea trebuie să și-o încordeze. Ăsteia trebuie să-i dea foc. Să se facă nebun, adică. Zice Apostolul, precum știi...:)
*
Domnul iubește pe cei care se fac prunci. Iar pruncul nu este nici rațional, nici irațional. Nu se încurcă el în fleacurile astea, le lasă oamenilor "mari". Inima lui e toată numai iubire, de aceea și gustă fericirea de a fi.
Noi, însă, ne cramponăm de rațiunea noastră așa încât ridicăm munți de netrecut între noi și Dumnezeu. De cântat nu mai cântăm, poezia o considerăm versificație ori moft (când ea e de fapt fibră constitutivă a vieții). Apoi ne plângem că nu-L cunoaștem pe Domnul. Dar nu-i bai, ne consolăm în nesfârșite tomuri despre Dumnezeu...
|
Mie mi-a placut raspunsul tau.
|