Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 12.09.2011, 23:28:25
AndreiM AndreiM is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.10.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 344
Implicit

http://www.crestinortodox.ro/botez/botez-69144.html

Relatia cu Hristos e ca una cu dragostea vietii tale, adanca tainic in inima ta. A fost acolo de la zidirea ta, caci El de atunci te cunoaste si te iubeste.
Botezul te apropie de El, dar nu te face al Lui, tu insuti trebuie sa faci asta prin truda!
Reply With Quote
  #12  
Vechi 13.09.2011, 19:06:07
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ispita

Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat Vezi mesajul
Ce faceti cand simtiti ca va indepartati treptat si sigur de Dumnezeu, cand nu puteti sa va rugati cu adevarat, cand simtiti o raceala imensa fata de Dumnezeu, cand ati inceput iar sa faceti pacate pe care nu le-ati mai facut de multa vreme, cand simtiti ca nu tare mai vedeti cale de apropiere fata de Dumnezeu ci doar cu mintea va mai ganditi la Dumnezeu, fara suflet si asta vreme de cateva luni, cand simtiti cum va schimbati incet si decisiv in rau?

Poate am gresit la Spovedanie, poate am pacatuit foarte mult. Ma sperie faptul ca nu mai simt nimic, nici in rugaciune, nici pe parcursul zilei sau la Biserica. Toate le fac numai sa fie facute, mecanic si nu stiu cum sa ma intorc caci simt ca nu am putere sa fac nimic.
Si eu cred ca aceasta stare este o ispita, dar si acestea sunt ingaduite de Dumnezeu. Cum spunea cineva, "fara ispita nu exista mantuire" (evident, ispita trebuie invinsa, dar astfel poate fi vazuta ca o "oportunitate" de a te intari in drumul tau spre Dumnezeu).

Poate esti pur si simplu obosit. In stari ca ale tale, eu incerc sa spun la spovedanie (sau pur si simplu preotului duhovnic) ce imi sta pe sulfet. Desi uneori imi e foarte rusine, pentru ca nu am probleme reale (de gen boala, foame etc.) ci doar tristete, lene, nepasare etc. Ma rog insa la Maica Domnului sa ma ingaduie si sa-mi daruiasca bucuria ei cea nestricata.
Si la biserica imi place sa particip la slujbe si ma rog Domnului sa ma lumineze in drumul meu.

O data, intr-o perioada de depresie, cand mergeam si la psiholog, aceasta (disperata cumva ca munca dumneai nu aducea roadele scontate) m-a indrumat sa ma duc Manastirea Antim si sa vorbesc cu un calugar de acolo. Am reusit sa vorbesc cu cel pe care l-am gasit disponibil, si mi-a adus multa nadejde. Mi-a promis chiar ca ma va pomeni in rugaciunea lui de la miezul noptii. Printre cele pe care mi le-a spus a fost ca in viata Dumnezeu nu se apropie o singura data de om; chiar daca noi credem ca am facut pacate atat de mari incat El si-a intors fata de la noi, nu este asa. (Si asa a fost, de atunci am avut parte de multe bucurii). Mi-a mai spus sa ascult de duhovnicul meu. Ii multumesc si acum in sufletul meu pentru cuvintele pe care mi le-a spus/ pentru atentia pe care mi-a acordat-o si pentru caldura cu care mi-a raspuns la framantarile mele.

Iti doresc sa ai iar sentimente de bucurie, iubire, nadejde... Dumnezeu sa te ierte si sa te ajute!
Reply With Quote
  #13  
Vechi 15.09.2011, 21:57:17
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ana-Maria N Vezi mesajul
Este cumva asta ce ti se intampla? http://corortodox.blogspot.com/2010/...udeste-cu.html Este vorba de akedie sau starea de nesimtire de Dumnezeu.
Ai postat un link foarte util pentru aceasta problema. Oricine se poate confrunta cu aceasta problema, deci sa luam aminte la sfaturile date de catre Sfintii Parinti, citate in acest link. Cand entuziasmul dispare, akedia poate sa ne acapareze timpul destinat rugaciunii si savarsirii faptelor bune, placute lui Dumnezeu. Doamne, Iisuse Hristoase, ai mila de noi!

Last edited by antoniap; 15.09.2011 at 23:04:47.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 15.09.2011, 23:25:51
nutucutu nutucutu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.08.2010
Religia: Catolic
Mesaje: 1.139
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat Vezi mesajul
Ce faceti cand simtiti ca va indepartati treptat si sigur de Dumnezeu, cand nu puteti sa va rugati cu adevarat, cand simtiti o raceala imensa fata de Dumnezeu, cand ati inceput iar sa faceti pacate pe care nu le-ati mai facut de multa vreme, cand simtiti ca nu tare mai vedeti cale de apropiere fata de Dumnezeu ci doar cu mintea va mai ganditi la Dumnezeu, fara suflet si asta vreme de cateva luni, cand simtiti cum va schimbati incet si decisiv in rau?

Poate am gresit la Spovedanie, poate am pacatuit foarte mult. Ma sperie faptul ca nu mai simt nimic, nici in rugaciune, nici pe parcursul zilei sau la Biserica. Toate le fac numai sa fie facute, mecanic si nu stiu cum sa ma intorc caci simt ca nu am putere sa fac nimic.
Nu ati gresit cu nimic la spovedanie atita vreme cit nu ati ascuns cu buna stiinta un pacat. Sa nu uitam ca sutasul roman care i-a strapuns Inima Lui Isus pe cruce este sfint. Daca Isus i-a iertat pe calaii Lui ne iarta si pe noi, oricit am fi gresit.
Sfintul Francisc de Sales spunea ca numai cel nedeprins sa lupte cu pacatul se mira de caderile sale. O calugarita i se confesa acestuia si ii spunea ca ar dori sa fie plina de ardoare in rugaciune, sa nu mai pacatuiasca cu absolut nimic si sa-L simta pe Domnul in fiecare secunda. Sfintul Francisc i-a raspuns ca pentru a fi asa cum isi dorea ea trebuie indeplinite soua conditii: sa fii mort si sa fii mintuit. Daca nu sint indeplinite aceste conditii sa nu ne miram ca avem caderi, ca uneori rugaciunea e parca saraca si fara rod. Insa Isus cel Bun si Indurator ne asteapta mereu sa ne ierte si sa-I cerem ajutorul.

Isus ii spunea sfintei Faustina ca nimic nu ne indeparteaza mai mult de El decit lipsa de incredere. Nu in noi ci in El. Daca vi se pare ca rugaciunea e seaca este laudabil si admirabil ca o faceti in continuare. Si cereti-i Domnului ca miine sa o faceti mai bine. Nu trebuie sa va speriati ca nu mai simtiti nimic, nici in rugaciune si nici in biserica. Domnul ne da mingierea Sa cind si cum vrea. Daca am avea in permanenta mingierea Domnului acest lucru ne-ar putea duce la mindrie. Lipsa mingierii ne arata ca totul depinde de Voia Domnului si nimic nu depinde de noi.

Sfintul Apostol Pavel a comparat de multe ori viata noastra cu un joc. Regulile jocului sint uneori usoare, alteori complicate. Singurul lucru pe care trebuie si il putem face noi este sa nu abandonam lupta. Chiar daca uneori cadem, trebuie sa-i cerem ajutorul Domnului sa continuam.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 16.09.2011, 12:51:40
EmaSimona's Avatar
EmaSimona EmaSimona is offline
Member
 
Data înregistrării: 17.08.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 69
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat Vezi mesajul
Ce faceti cand simtiti ca va indepartati treptat si sigur de Dumnezeu, cand nu puteti sa va rugati cu adevarat, cand simtiti o raceala imensa fata de Dumnezeu, cand ati inceput iar sa faceti pacate pe care nu le-ati mai facut de multa vreme, cand simtiti ca nu tare mai vedeti cale de apropiere fata de Dumnezeu ci doar cu mintea va mai ganditi la Dumnezeu, fara suflet si asta vreme de cateva luni, cand simtiti cum va schimbati incet si decisiv in rau?

Poate am gresit la Spovedanie, poate am pacatuit foarte mult. Ma sperie faptul ca nu mai simt nimic, nici in rugaciune, nici pe parcursul zilei sau la Biserica. Toate le fac numai sa fie facute, mecanic si nu stiu cum sa ma intorc caci simt ca nu am putere sa fac nimic.
citesc mai multe rugăciuni
Reply With Quote
  #16  
Vechi 16.09.2011, 13:07:58
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.940
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat Vezi mesajul
Ce faceti cand simtiti ca va indepartati treptat si sigur de Dumnezeu, cand nu puteti sa va rugati cu adevarat, cand simtiti o raceala imensa fata de Dumnezeu, cand ati inceput iar sa faceti pacate pe care nu le-ati mai facut de multa vreme, cand simtiti ca nu tare mai vedeti cale de apropiere fata de Dumnezeu ci doar cu mintea va mai ganditi la Dumnezeu, fara suflet si asta vreme de cateva luni, cand simtiti cum va schimbati incet si decisiv in rau?

Poate am gresit la Spovedanie, poate am pacatuit foarte mult. Ma sperie faptul ca nu mai simt nimic, nici in rugaciune, nici pe parcursul zilei sau la Biserica. Toate le fac numai sa fie facute, mecanic si nu stiu cum sa ma intorc caci simt ca nu am putere sa fac nimic.
De cele mai multe ori cand incepem cu adevarat sa lucram poruncile Domnului si sa traim crestineste o facem asa peste masura. Multa rugaciune, multa silire, prea multa pentru trupul duhovnicesc al nostru firav neintelegand ca prin multa nevointa in dobandirea Duhului Sfant e necesar rabdare si urcus pas cu pas nu in alergare si nu dintr-o data. Cand alergam si nu urcam incet cu rabdare si cu patrundere a toate cele ale credintei la un moment dat cadem in aceasta stare. Si asta o patesc toti cei care nu prea asculta de duhovnic. Pentru ca duhovnicul nu cere mai mult decat e necesar fiului precum Dumnezeu nu cere peste putinta omului.
Cand cadem in aceasta stare cele trei fapte de capatai si salvatoare sunt: ascultarea de duhovnic, rabdarea nemasurata si rugaciunile scurte. Gata cu pravilele lungi care te adancesc in aceasta stare. Rugaciuni scurte si continue , fara oprire: Doamne ajuta-ma, Doamne nu ma lasa, Doamne iarta-ma, Doamne Iisuse, Maica Sfanta ocroteste-ma, Doamne ajuta, Doamne iarta-ma, mereu , mereu cu rabdare multa. Rabdare multa, sa luam de la inceput totul si pas cu pas si usor sa ajungem la masura ce am fost inainte de cadere. La ce sa citesti rugaciuni lungi si gandul sa zboare la idei de genul nu simt nimic, sau ma racesc? Nu este atunci rugaciunea pacat?
ce spun parintii nostri? cand este rugaciunea pacat? cand cu buzele spunem rugaciunea si cu mintea stam de vorba cu diavolii.
Urcarea pe scara duhovniceasca se face treptat si usor, cu atentie si trezvie, pas cu pas.
Daca noi de pilda urcam o scara in fuga nu riscam sa ne impiedecam? si uneori cadem doar si ne ridicam , dar alte ori ne ducem de-a berbelacul in jos si trebuie sa urcam din nou.

Altceva este cand ai harul Duhului Sfant si din cauza unei netrebnicii se retrage. Nu am ajuns noi la masura aceasta. Noi suntem copilasi ce pasim timid si uneori gresim pasul.

Am sa va povestesc legat de aceasta, o intamplare. In Sfantul Munte era un calugar care vroia sa vada si el lumina necreata. Si atat de mult se nevoia si atat de mult plangea si cerea si se ruga Domnului pentru asta. Si in final s-a invrednicit cu rabdare dupa 25 ani de ruga.

asa si noi dupa masura noastra. Sa ne rugam cu statornicie si rabdare. Tineti-va de vesmantul lui Hristos, spunea Arhim. Sofronie in Mistica vederii lui Dumnezeu.
Asa sa facem si noi sa ne tinem cu rugaciunea de Iisus.

"Pentru ca sufletul să învie duhovnicește trebuie ca omul să se răstignească, să-i moară patimile cele sufletești, mai ales iubirea de sine, fiica cea răzvrătită a mândriei, care împiedică harul dumnezeiesc și urâțește chipul omului."

"Nu vă siliți în mod egoist pe voi înșivă mai presus de puterile voastre, căci vă pricinuiți stres. Hristos este Părinte iubitor și nu tiran. Nevoința noastră cu mărime de suflet bucură pe Hristos."

"Dacă nu ne putem nevoi mult, sau deloc, cel puțin să recunoaștem asta cu smerenie și să cerem mila lui Dumnezeu. Dacă această smerită mărturisire nu ne-ar fi ajutat, Hristos nu ne-ar fi cerut-o."

"Ca să audă cineva solia dumnezeiască a Cuvântului lui Dumnezeu și ca să se schimbe, trebuie ca el însuși sa-și pună butonul său la aceeași frecvență pe care transmite Hristos prin Sfânta Sa Evanghelie, și să pună în lucrare cu evlavie poruncile Sale dumnezeiești."

"Bine este să citești cărți duhovnicești, dar mai bine este să le pui în lucrare, să trăiești duhovnicește."

"Om corect nu este acela care spune cuvinte corecte, ci cel ce trăiește corect, evanghelicește."

"Dacă pomul tău duhovnicesc este mic și ramurile lui joase, primește îngrădirea duhovnicească, legătura care te asigură cu bucurie, ca să nu fi ciuntit și netrebnicit de capre. Fă răbdare ca să crești duhovnicește, să te hrănești cu roadele tale și să te răcorești sub umbra ta." Paisie Aghioratul
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca

Last edited by dobrin7m; 16.09.2011 at 14:03:27.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 16.09.2011, 23:25:39
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Iata o convorbire cu parintele Arsenie Papacioc pe aceasta tema:


,,Bucuria duhovnicească


- Cum să luptăm împotriva duhului tristetii?
- Să fiti veseli. Dragă, eu stii ce vă spun, cu toată siguranta: ori si ori si oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îti creează starea aceasta de agitatie, de tristete, îsi face cuib satana si-si cloceste ouăle; nu mai poti iubi, nu mai poti vedea cu perspicacitate nitel în viitor, cu ratiunea care ti-a dat-o Dumnezeu, nu mai poti, pentru că tu esti trist. Adică nu esti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteti tristi, gânditi-vă la lucrul ăsta: “Stai, că este ceva drac aici!” Si nu acceptati.


- Ce să facem să scăpăm de împietrirea inimii?
- Astea sunt lucruri care nu depind de un ajutor din afară. Astea depind de tine. Eu v-am dat o solutie. Nu să vă mângâiati cu faptul că le auziti. V-am dat un sfat: să fiti veseli.
Cum să fiu vesel – poate să spună cineva – când nu pot să fiu? Dacă esti vesel, inima se desface si ea, este receptivă. Pentru că inima este adâncul cel mai adânc, cel mai profund din toate organele noastre pe care le avem. Inima este făcută de Dumnezeu ca să poată sta si El în ea, nu este ca orice organ. Inima asta, pe care o avem noi si bate si punem mâna pe ea, este un simbol al inimii. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de constiintă. Poartă în adâncul si în profunzimea ei acel punct extraordinar, pe care l-a făcut Dumnezeu chip si asemănare, acolo unde spune Mântuitorul: vom veni cu Tatăl si locas la el Ne vom face. Asta este chipul si asemănarea, nu picioarele si ochii si urechile. Mintea este un subordonat al inimii.


- La inima asta cum ajungem?
- Este foarte usor. Bagă-ti mintea acolo si zi: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispozitie, inima se desface si ea.
Ce înseamnă asta: “Eu sunt amărât”? Cum esti amărât, când Hristos a înviat, când suntem întelegători în ceea ce priveste crucea pe care trebuie să o ducem si noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Si această stare continuă de veselie pe unde trăiesti, este si o stare de rugăciune si o trăire crestină si de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că ăsta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunostintele tale, stie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atentia ta. Vezi, niste părinti, mamă si tată, când văd pe copilul lor că-si pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui si nu stiu ce să-i mai dea.


Există la Psalmul 130: “Doamne, n-am umblat la cele înalte, nici la cele mai minunate decât mine”, dar sunt ca un copil întărcat, care se uită cu jind la sânul maicii sale. Pentru că-i întărcat si nu mai vine laptele, care e un aliment complet, adică harul lui Dumnezeu. Eu asta fac: să curgă harul lui Dumnezeu, dar să fiu cu gura căscată.
Hristos este Dumnezeu, a luat chip de om, de vierme, ca noi, nemultumiti si nesătui si în tot felul răi. Ce cinste pe neamul omenesc! N-a venit să spună altceva decât ceea ce a spus pentru mântuirea noastră. “Nu te teme turmă mică, îndrăzniti, Eu am biruit lumea!” Si noi putem să biruim lumea, nu cu puterea noastră, ci cu puterea Lui. Vă dati seama câtă putere avem noi. Dracul e un tolerat, nu este o putere. Nu trebuie să tineti cont că vă schimbă gândurile. Luptă din răsputeri, dar luptă ca un hot, fără putere.
Noi, prin Botez, am primit haruri deosebite, avem si înger păzitor. De ce nu dati atentie mai multă la îngerul păzitor? Stiti, frătiile voastre, ce spune într-un loc: “Este cu neputintâ să nu mori dacă vezi un înger în adevărata lui lumină!” Îngerul este cu noi, ne păzeste. Hristos s-a întrupat în chip de om (de vierme), în adâncul mizeriei omenesti, nu ca să anihilize fiinta omenească, ci s-o transfigureze.


Ati văzut ce scrie la Canonul îngerului păzitor:
“Sfinte îngere, fă rugăciuni de obste cu îngerii toti pentru mine păcătosul!” Si îngerul păzitor se roagă cu toti îngerii, că nu-l refuză, nu-i răspunde: “Nu vreau!” Adică este o unitate nemaipomenită, îi place lui Dumnezeu să fie rugăciune, si îngerii toti sunt una cu plăcerile lui Dumnezeu. Dar mai spune într-un loc asa: “Dacă diavolul ar fi întruchipat în om, cu degetul mic poate răsturna pământul, dacă ar avea puterea de la început”.
Da, dar nu mai are putere, decât numai vârful cozii miscă, restul nu mai are, i-a omorât-o Hristos. Dar îi este îngăduit să ne ispitească pe noi, ca, ispitindu-ne, noi să ne încununăm, să ne trezim, să vedem cine suntem.
Dracul joacă un rol de mântuire indirect. Suferintele îti aduc niste întelepciuni adânci si te fac să te gândesti serios la mântuirea ta. Dar, vă dati seama cine ne păzeste pe noi? Îngerul păzitor îl face praf si tăndări pe drac, care nu mai are nici o misiune, este un apostat. Îngerul păzitor este în misiune. Lupta este între ei si câstigă acela de partea căruia suntem noi cu faptele noastre. Si nu ne-ar fi rusine să-l părăsim pe îngerul păzitor, să-i dăm câstig de cauză diavolului, dusmanul îngerului, dusmanul nostru, cu nepăsarea, ba si cu căderi directe? Si totusi, Dumnezeu, în mila Lui, ne-a dat putinta să ne ridicăm prin spovedanie. Va să zică e o îngăduintă continuă pentru salvarea fiilor Lui, oamenii.


Asa că, pentru faptul că sunt împietrit cu inima, nu mai merit nimic. Inima trebuie să fie flexibilă continuu, nu piatră! Inimă caldă, fierbinte.
Nu permiteti gândurilor rele să vă cuprindă. Dacă vin, goniti-le cu rugăciunea, fără meditatii prea multe la rugăciune. Unul împingea în usă si dracul împingea si el pe partea cealaltă să intre la el. Iar ăsta zicea: “Doamne, miluieste!”, cu jumătate de gură, superficial. În sfârsit, dracul deschidea mai mult usa să intre la el. Dacă a văzut că intră dracul, a suspinat din adânc: “Doamne, nu mă lăsa!”, si îndată a dispărut dracul. Si plângea. Si a apărut Mântuitorul: “Doamne, de ce nu m-ai ajutat?” “Când m-ai chemat cu adevărat, te-am ajutat!”
Melcul merge încet, dar merge cu casă cu tot. Te rogi încet, te rogi tainic, dar roagă-te din inimă, că altfel este numai spoială, nu rugăciune.
- Dacă slăbeste credinta ce putem face?


Va urma
Reply With Quote
  #18  
Vechi 16.09.2011, 23:26:52
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

- Dacă esti într-o stare de recrudescentă interioară, sigur slăbeste credinta. Să nu slăbească! Chiar si la sfinti se constată o viată de oscilatie, o ridicare si o coborâre. Pentru că, te mai părăseste harul, ca să nu te mândresti, să nu spui: “Ia uite eu unde am ajuns!” Te mai părăseste harul ca să te smeresti. Dar nu trebuie să-ti pierzi credinta. Tu trebuie să fii mereu prezent. Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, că tu vrei cu orice chip ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că imediat vine satana să-ti folosească mintea; nu trebuie să vă speriati, el nu se astâmpără. Dumnezeu stie ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea. Dacă ziceti: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul”, îl sperie pe dracul. Pentru că este puterea numelui pe care nu o poate suporta satana. Vezi? E lipsă de o trăire interioară si adevărată, nu ratională. Ar trebui să întelegeti singuri lucrurile acestea!

Iar în legătură cu oscilatia asta care si la sfinti se constată, există un cuvânt la Sfântul Apostol Pavel care spune asa: “aduceti-vă aminte de mai-marii vostri, care v-au vestit vouă învătătura lui Dumnezeu, la a căror sfârsit privind, să le urmati credinta” (Evrei 13, 7). Adică, la sfârsitul vietii ei s-au desăvârsit si au cuvântul puternic si întreg. Deci, dacă noi suntem în luptă, acum ne ajută harul lui Dumnezeu. Dar luptă este toată viata, ne ispiteste continuu.
Oare să ne rugăm numai când ne ispiteste satana? Să ne rugăm fără să ne ispitească! Dar, dacă ne ispiteste si Dumnezeu îi dă voie, este un prilej în plus să nu mă stăpânească fiara asta nenorocită. Avem nevoie de o stare de prezentă continuă, căci harul lui Dumnezeu ne ajută. Că nu putem fără harul lui Dumnezeu să ne mântuim. Este cu neputintă să te mântuiesti, oricât ai fi de nevoitor, numai cu faptele tale, fără harul lui Dumnezeu. Vezi cum i-a spus Sfântului Siluan Athonitul, Hristos: “Gândul la iad si nădejdea la Mine”. Adică nu te mântuiesc faptele tale; chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuieste, si cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu. Spune Mântuitorul: “Ceea ce la om este cu neputintă, la Dumnezeu este totul cu putintă.” L-a întrebat Sfântul Apostol Petru: “Ce facem, Doamne, cine se mai mântuieste?” Deci, nu faptele noastre ne mântuiesc, ci mila lui Dumnezeu, dar să fim noi prezenti. Nu meriti tu atâtea haruri, decât dacă esti într -o smerită prezentă.
Uite, Sfântul Chiric cu mama lui, Sfânta Iulita, care era chinuită de păgâni. Sfântul Chiric era mic, până la genunchii lui mamă-sa, si a zis: “Si eu cred în Hristos!” Si i-a trântit ăla o cizmă în burtă si l-a repezit de zid si l-a omorât pe loc. Si-i pus copilul ăla în rândul mărturisitorilor. Sfintele moaste ale lui Chiric, mititelul acela, cu mare cinste le miscă preotul.

Vedeti că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? 0 stare de dispozitie interioară, de ce tristete? A înviat Hristos! Suntem botezati, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învată: “Cereti-Mi, că Eu vă dau; cine-ti dă piatră în loc de pâine? Si Eu să nu vă dau vouă pâine, putin credinciosilor?” Asta este putină credintă! încercati, nu vă lăsati deloc! La măsura voastră. Multumiti-vă cu daruri mici, nu cereti daruri mari; este o greseală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ti trebuie tie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie si dorintă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă esti prezent si smerit! Nu se poate fără smerenie nimic. Să stiti!
Există o carte “Viata Sfântului Nifon”. Pe acest sfânt îl caracterizează îndeosebi smerenia. Si să vedeti ce descoperire a avut de la Dumnezeu, nici nu vă dati seama: la moarte au venit sfinti cuviosi si mucenici să-l ia, a venit chiar Mântuitorul. Pentru că el a zis: “Doamne, cât as fi eu de fericit să vii si Tu la moartea mea!” L-au luat dinainte, să-si vadă locul în cer.

Toate aceste lucruri le realizează smerenia. Asta-i singura cale. Dar nu vă desconsiderati că a făcut Sfântul Nifon si nouă ne e cu neputintă. Nu! La măsura ta, străduieste-te si tu. Sfântul Apostol Pavel spune: “Împârâtia cerurilor se ia cu năvală.” La un concurs aleargă multi, dar cine aleargă sincer, nu aleargă degeaba. Cine se duce la concurs, să nu se gândească că nu câstigă; toti câstigă în final, dacă au alergat cinstit, dar doar unii iau premii.
Există pahar mic, pahar mare si pahar foarte mare, care sunt pline toate. Paharul mic nu-i supărat că nu încape în el cât cuprinde paharul mare. Paharul mic este satisfâcut că este plin. La măsura lui, el a luat premiu, si-a umplut paharul. Este în functie de har si harul nu se dă decât dacă este omul smerit. Omul, dacă este sincer si smerit, este plin la măsura lui; este atât de satisfăcut, încât nu-si mai bate capul că altul ar fi mai fericit ca el.

Frătiile voastre ati auzit de Sfântul Ioan, că i s spunea Apostolul pe care-l iubea Iisus. Dar ce, pe ceilalti nu-i iubea Iisus? Îi iubea, dar Sfântul Ioan Evanghelistul avea o putere mai mare, de a acapara mai multă iubire. Dumnezeu trebuia să-l tină plin mereu, că era pahar mare. Dar pe toti Apostolii îi iubea Iisus si toti erau plini la măsura lor. Si atunci nu se mai justifică ticăloasa aia de invidie. Că se constată că niciodată nu te suferă unul care are o viată mai slabă decât a ta. Chiar între mireni si călugări. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre călugărie că acesta este drumul către care trebuie să vină toti. Dar nu toti se pot duce la mânăstire. Nu-i nimic. Rămân acolo ca paharul cu măsura lor si se desăvârsesc acolo unde sunt. Nu numai călugării se mântuiesc. Ei tin de cuvântul cel mai înalt, vârf al Scripturii: ” Vrei să fii desăvârsit?” Deci au fost invitati. Pentru că poruncile sunt porunci care te mântuiesc. si sunt si sfaturile evanghelice, care te invită mai mult la desăvârsire. Dar asta nu înseamnă că omul care are nevastă nu se mântuieste. Orice mântuit este fericit, e înger. Dar sunt ceruri si ceruri, sunt locasuri si locasuri. Sunt desăvârsiti a la Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, dar asta nu înseamnă că nu sunt fericiti si ucenicii lor, care s-au mântuit; căci orice mântuit este un înger."


Reply With Quote
  #19  
Vechi 18.09.2011, 13:14:00
gabriela8 gabriela8 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.10.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.127
Send a message via Skype™ to gabriela8
Implicit

Desi simti ca rugaciunea ta este mecanica, nu renunta la ea! Roaga-te asa cum poti si cu timpul vei simti o schimbare; important sa nu renunti la rugaciune!
Reply With Quote
  #20  
Vechi 18.09.2011, 20:16:17
LaPetiteMoc LaPetiteMoc is offline
Banned
 
Data înregistrării: 18.08.2011
Locație: sub cerul lui Dumnezeu
Religia: Ortodox
Mesaje: 177
Implicit @antoniap

Multumim ca ne reimprospatezi cuvintele parintelui Arsenie Papacioc.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Intrebare pentru liceenii de pe forum: ce-ati vrea sa faceti la Religie? laurastifter Generalitati 33 08.02.2013 18:00:57
Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti? cred_cu_adevarat Generalitati 22 12.01.2013 23:54:56
Care este cel mai important lucru pe care doriti sa il faceti in viata? alexdu Generalitati 79 23.09.2011 17:55:07
Gripa porcina,faceti vaccinul? tigerAvalo9 Generalitati 302 27.05.2010 18:30:49