Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Of! Rar am vazut un forumist mai acidulat ca tine!

O bautura, cat ar fi ea de siropoasa, fara acid parca nu are gust :)
Pe cand acidul, poate da gust chiar si la o combinatie nu prea stralucita de indulcitori.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Mai multi aderenti ai ereziei erau chiar dupa ce era condamnata de sinod. Tomcai asta e, trebuie sa si caute adevarul (chisr si doar cu rugaciunea), nu doar sa il primeasca de la cine se nimereste. Oricum, am citit ca si printr-un cler eretic sunt valabile Tainele, atata timp cat nu a intrat in schisma.

Biserica nu este chiar "cine se nimereste" chiar si daca se afla intr-o situatie dificila din cauza unor lideri ai ei.

Nu stiu daca poti argumenta ca o data ce a primit harul, nu mai sunt valide daca a intrat in schisma.
Nu stiu daca ai sa gasesti in Sfanta Traditie ceva despre "retragerea harului preotiei".

În prealabil postat de Fani71

Hai sa zicem ca m-ai prins cu o anumita inexatitate sau fluctuatie in idei.
Se poate sa ma fi grabit sa scriu anumite lucruri sau sa fi generalizat prea tare.

Problema e simplă: ai tot încercat cu tot felul de artificii să dai credit unor idei (de dragul Laurei, deși a scris ce a scirs).
Să fiți binecuvântate!

În prealabil postat de Fani71

Cum ziceam mai sus, cand am 'semnat' ca sunt de acord cu Laura am vrut sa zic ca sunt de acord cu tonusul mesajului ei. Adica cu ideea ca nu este bine sa absolutizezi nici o persoana pe lumea asta si sa ai incredere in ea in absolut orice situatie - nici chiar parintele duhovnic.

Nu poți să dai credit unui mesaj cu asemenea lacune tu confirmând că ești ”întru totul de acord”. Hai să lăsăm dresul busuiocului.
Iar cu absolutizarea e discutabil, căci prin duhovnic îți vorbește Dumenzeu, iar Dumnezeu ți se descoperă pe măsura căutării tale și nu ține de duhovnic...

În prealabil postat de Fani71

As vrea sa mai adaug ceva in legatura cu discutia de mai sus despre o eventuala contradictie intre cineva 'inaintat duhovniceste' dar fara studii teologice, si cineva cu studii teologice, (despre a carui duhovnicie sa zicem ca nu stim nimic):
Cred ca un adevarat parinte duhovnicesc inaintat pe calea unirii cu Dumnezeu nu poate fi in contradictie cu un adevar de credinta formultat mai 'academic', la cere el nu are acces in acelasi fel - are acces prin traire, nu prin cuvinte.

De acord cu tine, diferența e că părintele duhovnicesc e mai potrivit atât când e vorba de un aspect duhovnicesc cât și de un aspect de credință. Unul care studiază nu poate fi ca unul care se roagă. Fiecare, însă, cu meritul lui.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Barsaumas

Cred ca e gresit, oricine ar zice asta. fii atent: daca propovaduieste erezia, mai e in Biserica? Nu. Daca nu mai e in Biserica, mai are Taine valide? Nu. Altfel, ar fi Biserica doar o varza, in care intilnesti enspe convingeri, iar aderenta ar fi doar formala, sau chiar mai rau: un legitimism organizational. Adica daca nu ai iesit declarativ, poti spune de la amvon orice monstruozitati, si oamenii vin sa se spovedeasca si cuminece la tine, daca esti cleric eretic. Haos!

El se refera la Taine si la Liturghie. Clerul eretic poate savarsi Tainele si Liturghia, caci lucreaza Harul prin el. Oricum, Tainele si Liturghie se fac prin preot si nu de catre el.

[Parascheva16]

Un Parinte a spus ca atunci cand mergea la Pr.Teofan mergea ca la o intalnire cu Dumnezeu si mereu a primit sfat bun. (in sensul ca Dumnezeu vorbea prin Parinte, nu altceva)

În prealabil postat de AlinB

Un mic exercitiu de gandire:
Taine administrate de un preot pacatos sunt valide sau nu?
Fara doar si poate ca da, pentru ca altfel, nimeni n-ar putea sti cand preotul devine atat (observi, nici macar nu este o limita clara) de nevrednic incat credinciosul primeste taine invalide.

La fel si cu erezia, e imposibil de spus exact cand un preot devine "eretic", pe cand schisma este un lucru vizibil, este o delimitare clara.

Mai sunt unii care sustin ca si atunci, tainele nu sunt invalide, ci doar ilicite, adica harul preotiei nu poate fi retras pur si simplu, el lucreaza in continuare, doar ca cel care lucreaza aceste taine, aflandu-se in neascultare fata de episcopul sau, pacatuieste.

Si cei care le primesc pacatuiesc, dar indirect, prin faptul ca fac ascultare de cineva aflat in neascultare, fiind astfel partasi la pacatul neascultarii.
Deci tragand linie, desi primesc taine valide, lucrarea lor este invalidata de starea continua de pacat, nepocait si nemarturisit (prin ascultarea de neascultare) in care se afla cel care le primeste.

Alin, cunosc tot acest artificiu retoric, pur administrativist. Sa zicem ca un preot exprima public indoiala ca Fecioara Maria a fost, este si a ramas fecioara. Sau, ca Sfintul Duh este persoana a Dumnezeirii. Ce facem, consideram ca acel om mai are credinta in care devenise sacerdotiu? Daca raspunzi la fel, inseamna ca Biserica, asa cum o vezi tu, e doar o comunitate mai putin de credinta si de impreuna-lucrare in sfintire, cit mai ales o entitate administrativ-organizatorica de tip ierarhic. Adica ceva cam...lumesc. Nu stiu ce har (mai) rezida in ascultare, luata singular. Ca asa, si securistii si militarii ar avea har, nu? Sau mafiotii si masonii? toti astia fac ascultare absoluta, alternativa fiind deseori moartea, uneori o moarte foarte dificila.
Repet, vorbesc de erezii spuse tare si asumate public, nu de pacatosenie omeneasca universala. Nu sunt vreun sectar fatarnic, care se ia de vreun pr. X care s-a pilit simbata seara in crisma.

În prealabil postat de Decebal

Oare asta să însemne sobornicească?

În primul rând că în crezul niceo-constantinopolitan nu apare termenul sobornicească, ci catolică; iar aici ai de studiat ce înseamnă de fapt catolic, iar pentru asta am dat şi eu un link la un moment dat (n-ai decât să-l cauţi dacă vrei, însă în general atitudinea asta de suficienţă arogantă ortodoxistă îţi face rău).

În al doilea rând, e cam greu să vorbim despre biserica sobornicească în vreme ce acest atribut (catolică) dat Bisericii s-a dat undeva la sinodul aşa zis II ecumenic (de fapt a fost un sinod răsăritean, recunoscut de episcopul Romei abia la sinodul IV ecumenic de la Calcedon) şi este cam greu să vorbim despre conducerea după soboare (deşi într-adevăr biserica se conducea după soboare [apropo, oare ce s-o fi întâmplat cu sobornicitatea ortodocşilor de conducerea nu mai are loc prin soboare, ci prin bunul plac al ierarhului locului pe feuda lui bisericească?]) la o vreme la care majoritatea sinoadelor erau locale, iar sinodul I ecumenic avea o recunoaştere contestată de arianişti.

În al treilea rând, Crezul nu specifică ce vrea să spună prin catolică? Oare dumneata pe ce te bazezi când ne tâlcuieşti ce înseamnă "sobornicească"?

Decebal a pus o problema foarte acuta si pertinenta, care trece in nebagare de seama de catre multi. Faptul ca autoritatea, initial catolica (in sensul originar), apoi sinodala, a devenit impartita intre "autocefalii" nuanteaza destul de mult conceptul de ascultare. Cred sincer ca ascultarea reala este absoluta, just, dar numai fata de o ierarhie meritocrata.
Oricum, faptul ca o persoana ajunge intr-un nivel inalt al unui lant de comanda, nu este intotdeauna generat de merit... Iar ideea unora, cum ca prin duhovnic vorbeste intodeauna Dumnezeu, imi suna a superstitie gen oracolul din Delphi. Duhovnicul e doar un om, ca si noi. Are insa har preotesc, ceea ce noi nu avem. Atit.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu daca poti argumenta ca o data ce a primit harul, nu mai sunt valide daca a intrat in schisma.
Nu stiu daca ai sa gasesti in Sfanta Traditie ceva despre "retragerea harului preotiei".

Canonul sfantului Vasile explica mai exact: ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...e_cel_Mare.pdf
"Căci începutul dezbinării s-a făcut prin schismă; iar cei ce s-au lepădat de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ci, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii. Căci cei dintâi care s-au depărtat aveau hirotoniile de la Părinţi, şi prin punerea mâinilor peste ei aveau harul duhovnicesc; dar cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au căzut;"

Asadar, preotii care s-au rupt aveau hirotonia, dar dupa aceea nu mai avea nimeni, pentru ca nu mai aveau preoti hirotoniti.

[Patrie si Credinta]

umbla un fel de neo-donatism pe aici?

[Decebal]

În prealabil postat de Barsaumas

(...) Biserica, asa cum o vezi tu, e doar o comunitate mai putin de credinta si de impreuna-lucrare in sfintire, cit mai ales o entitate administrativ-organizatorica de tip ierarhic. Adica ceva cam ... lumesc. (...)

Ai surprins bine cam cum arată "biserica" Mirean(ului). Toţi ereticii şi schismaticii pretindeau însă că viziunea lor este cea corectă, unică şi adevărată. Ce te miră că mai apare încă unul şi susţine aberaţii Mireniste. Povestea e veche: alte măşti aceeaşi piesă, alte guri aceeaşi gamă! Şi Arius ereticul şi schismaticul susţinea că el este cel care e cu adevărat în adevăr, dar l-a vădit în cele din urmă Duhul Sfânt în erezia lui, şi şi Arius era tot un mirean.