|
#351
|
|||
|
|||
Citat:
|
#352
|
||||
|
||||
Un frate oarecare a întrebat pe un părinte iscusit, zicând: „Spune-mi, părinte, care faptă este folositoare și mai odihnitoare omului?" Și bătrânul i-a răspuns lui, zicând: „Fiule, fapta cea mai folositoare și mai odihnitoare omului este aceasta: Unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu." Zis-a fratele: „Spune-mi, părinte, în ce chip și cum este aceasta, unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu?" Atunci a zis bătrânul: „Fiule, unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu este în acest chip: să-și facă omul această hotărâre, zicând: Doamne, iată eu de acum înainte îmi unesc toată voia mea cu voia Ta, așa fel încât voia mea să nu se mai împotrivească, nici să mai bănuiască, ori să mai cârtească împotriva voinței Tale. Orice vei dori și va fi plăcut voii Tale, aceea să dorească și să fie plăcut voii mele. De va vrea și va fi plăcut voii Tale ca să-mi vină mie oarecare scârbe ori supărări ori necazuri (fie din boala trupului, fie din primejdie, fie din pedeapsă), cu alte cuvinte, orice rea pătimire îți va fi plăcută Ție ca să vină asupra mea, aceea îmi va fi plăcută și mie și bine primită voinței mele. De asemenea, dacă va fi bine primit și plăcut voii Tale ca să se pornească un frate oarecare asupra mea, cu mare ocară, cu sudalmă și cu defăimare ori și cu bătaie, acestea vor fi plăcute și bine primite și voii mele. Deci, de acum înainte nu va ieși voia mea din voia Ta, nici se va despărți, știind că voia Ta este totdeauna spre binele și folosul meu și fără voia Ta nimic nu se lucrează, nici se face în lume. De mi-a făcut cineva vreo scârbă sau supărare, așa a vrut voia Ta! Deci și voia mea asemenea dorește, supunându-se voinței Tale. Iată, fiule, ți-am spus care faptă este mai folositoare și mai odihnitoare omului. Și ți-am arătat în ce chip este unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu. Deci, mergi și fă așa și atunci vei fi pururea odihnit și te vei mântui."
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#353
|
|||
|
|||
Sfântul Antonie cel Mare, zicea: „Nu mă mai tem de Dumnezeu!” Și l-a întrebat cineva: „Dar de ce?” si a raspuns avva Antonie : „Pentru că Îl iubesc!”
|
#354
|
||||
|
||||
Avva Isaia
A mai spus: dacă vrea Dumnezeu să miluiască sufletul, dar el nu semețește și nu primește, ci își face voia sa, îl lasă Dumnezeu să pătimească cele ce nu vrea, ca așa să-l caute pe El. 8
A spus iar: dacă vrea cineva să răsplătească răul cu rău, și cu un semn din cap poate să vateme conștiința fratelui. 9 Tot avva Isaia a fost întrebat: – Ce este iubirea de arginți? – A nu te încrede în Dumnezeu că are grijă de tine, a te deznădăjdui de făgăduințele lui Dumnezeu, a iubi peste măsură să te întinzi cu avuțiile. 10 A fost întrebat iar:63(10 și 11 lipsesc în traducerea veche românească.) – Ce este ponegrirea? – A nu cunoaște slava lui Dumnezeu, și a-ți pizmui aproapele.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#355
|
||||
|
||||
Se spune despre avva Pimen, ca chemat fiind sa manance fara voia lui, mergea lacrimand, ca sa nu fie neascultator fratelui sau si sa-l mahneasca.
Zis-a iarasi avva Pimen : nu locui in locul unde vezi pe unii ca au zavistie asupra ta. Fiindca nu sporesti. A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile cele spurcate. Si i-a zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le va lasa cineva, cu vremea putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prapadesc si se putrezesc. A intrebat avva Iosif tot acest cuvant. Si i-a zis lui avva Pimen : precum daca cineva va pune intr-un vas sarpe si scorpie si il va astupa, negresit, cu vremea mor, asa si gandurile cele rele, de la draci odraslind, prin rabdare lipsesc. A zis avva Pimen : de sunt trei la un loc si unul se linisteste bine, iar unul este bolnav si multumeste, celalalt slujeste cu cuget curat, toti trei de o lucrare sunt.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#356
|
||||
|
||||
Un părinte a spus:
– Nu am avut de-a face cu multe lucruri. Sunt familiar cu unele învățături patristice, dar cu toate acestea mă străduiesc în continuare. Un lucru am înțeles: amărăciunea nu este dată oamenilor. Când faci față duhovnicește situațiilor amare, în cele din urmă ele devin dulci. – Ne întâlnim cu o persoană care a păcătuit, dar i-a părut rău și s-a pocăit sincer; este trist, se spovedește și primește mângâiere dumnezeiască. Cei care nu trec prin această stare ar trebui să înțeleagă că ceva este în neregulă în conștiința lor. Ar trebui să meargă din nou la spovedit, apoi mângâierea va veni. Aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm. Un om împărtășește amărăciunea aproapelui său, se roagă pentru el și-L roagă pe Dumnezeu să-l ajute. Ascetul român E. nu avea unde să-și pună capul. El era ajutător și slujea la masă într-o mănăstire rusească și orice i se dădea acolo să mănânce, el dăruia ca milostenie pustnicilor ce trăiau în zone îndepărtate. «Aceasta e șansa mea de a mă mântui – spunea el –, să mă smeresc cerșind, să muncesc și să dau». Din Patericul athonit.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#357
|
||||
|
||||
Un părinte spunea:
Hai să construim o fabrică de gânduri bune. Dacă o fabrică produce gloanțe și o aprovizionăm cu fier, va face gloanțe. Dacă o fabrică face potire și o aprovizionăm cu aur, va produce potire din aur. Dacă o aprovizionăm cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom pune în minte, aceea vom obține. *** Un părinte spunea: Durerile, necazurile, curăță și lustruiesc omul. Nu e nimic mai mare decât aceasta, nici chiar rugăciunea lui Iisus nu e mai mare. Părintele Tihon spunea că rugăciunea «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi» valorează o sută de drahme, dar «Slavă lui Dumnezeu» valorează o mie. Prin aceasta a vrut să spună că lauda adusă lui Dumnezeu e mai valoroasă decât orice altceva, pentru că, de multe ori, oamenii spun Rugăciunea lui Iisus când au nevoie de ceva; dar când cineva, fiind în suferință, Îl slăvește pe Dumnezeu, aceasta este o nevoință. http://www.pateric.ro/capitolul-xix-...andurile-bune/
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#358
|
||||
|
||||
Avva Marcu
Tot pacatul pentru care nu te pocaiesti e spre moarte.
Nimeni nu-i asa de bun si de indurator precum Dumnezeu, insa pe cel care nu se pocaieste nici Acesta nu-l iarta. Multi ne intristam pentru pacatele noastre, insa pricinile lor le primim cu desfatare. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
intamplari gasite in pateric | donisaadriana | Calugarul | 13 | 18.01.2015 07:42:43 |
Pilde si istorioare cu folos duhovnicesc | ionel | Stiri, actualitati, anunturi | 7 | 14.05.2014 08:26:38 |
Viata crestina in pilde | OvidiuO | Generalitati | 66 | 03.04.2014 09:45:03 |
Pilde | LapetiteMoc | Din Vechiul Testament | 6 | 03.03.2010 15:42:17 |
Cuvinte din Pateric | phradmon | Despre Biserica Ortodoxa in general | 34 | 22.11.2008 16:35:23 |
|