Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[cristirg]

"Dumnezeu s-a făcut om şi că omul s-a făcut Dumnezeu — căci Cuvântul fiind Dumnezeu s-a făcut fără schimbare om.

Căci unul este Hristos si una este persoana Lui, adică ipostasa. Şi totuşi are două firi, a Dumnezeirii şi a omenirii Lui. Aşadar, din Dumnezeire decurge în chip firesc slava care a fost comună fiecăreia din cele două firi din pricina identităţii ipostasei, iar din trup cele smerite, care sunt comune fiec ăreia din cele două firi.

Căci unul este şi acelaşi cel care este aceasta si aceea, adică Dumnezeu şi om, şi ale aceluiaşi sunt atât cele ale Dumnezeirii cât şi cele ale omenirii. Dumnezeirea săvârsea minunile, dar nu le savârsea fără trup; trupul, însă, pe cele smerite, dar nu fără Dumnezeire, în timp ce trupul pătimea, Dumnezeirea era unită cu El, cu toate acestea ramânea impasibilă şi savârsea patimile cele mântuitoare. Şi în timp ce Dumnezeirea Cuvântului lucra, sfânta Lui minte era unită cu ea, gândind şi ştiind cele ce se săvârseau.

Aşadar Dumnezeirea împărtăşeşte corpului măririle sale proprii, dar ea nu participă patimilor trupului. Căci n-a suferit trupul Lui prin Dumnezeire aşa după cum Dumnezeirea a lucrat prin trup. Trupul n-a fost decât un instrument al Dumnezeirii. Aşadar, chiar dacă din primul moment al zămislirii n-a fost nici cea mai mică despărţire între cele două firi, ci faptele fiecăreia din cele două firi au fost continuu ale unei singure persoane, totuşi cu nici un chip nu amestecăm pe acelea care s-au săvârşit în mod nedespărţit, ci cunoaştem din calitatea faptelor ale cărei din cele două firi este fiecare faptă.

Prin urmare, Hristos lucrează potrivit fiecăreia din cele două firi ale lui şi fiecare fire din cele două lucrează în El cu participarea celeilalte. Cuvântul, în virtutea stapânirii şi puterii Dumnezeirii, lucrează cele ce sunt ale Cuvântului, toate câte sunt domneşti şi împărăteşti. Iar corpul lucrează pe ale sale, potrivit voinţei Cuvântului, care s-a unit cu el si căruia îi aparţine.

Corpul nu se mişcă spre efectele fireşti, nici nu se îndepărta si evita de la sine pe cele dureroase sau pe cele care veneau din afară, ci corpul lui lucra aşa potrivit firii sale, prin faptul că voia Cuvântul si îngăduia în vederea mântuirii să pătimească aceasta şi să savârsească propriile sale activităţi pentru ca, prin faptele firii sale, să fie învederat adevărul.

Dar după cum, în chip suprafiinţial, a luat fiinţă născându-se din Fecioară, tot astfel lucrează si cele omeneşti mai presus de om, mergând cu picioare pamânteşti pe apă nestatornica, nu pentru că apa s-a prefăcut în pământ, ci pentru că, prin puterea suprafirească a Dumnezeirii Lui, apa şi-a pierdut calitatea ei de a mai curge si n-a cedat greutăţii picioarelor materiale.

Nu savârsea în chip omenesc pe cele omeneşti, căci nu era numai om, ci si Dumnezeu. Pentru aceea si patimile Lui sunt de viaţă făcătoare şi mântuitoare. Şi nici nu lucra în chip dumnezeiesc pe cele dumnezeieşti, căci nu era numai Dumnezeu, ci şi om. Pentru aceea savârsea minunile prin pipăit, prin cuvânt si prin cele asemenea."

[Ioan_Cezar]

Dar ce este "a deveni persoană"?
Cum adică "a deveni", şi încă mai mult chiar - "a deveni persoană"? Mă refer, evident, deocamdată la oameni, aici, pe pământ, unde doar omul este persoană. Sau poate că omul nu devine persoană (cu atât mai improbabil ar fi astfel să afirmăm în adevăr că Hristos a devenit persoană) ci se naşte aşa - persoană gata constituită?
Eu nu ştiu...

*
Poate aş alege să fiu de acord cu afirmaţia care atribuie Mântuitorului proprietatea de a fi devenit persoană, dacă aş şti ce este aceea a deveni, şi încă persoană.
Dar cum să consider validă asumpţia că Hristos a devenit persoană
sau dimpotrivă, cum să consider falsă o asemenea eventualitate a cugetării
dacă eu nu cunosc mai întâi ce este "a deveni persoană"...

Aşadar, mă ajută cineva să înţeleg ce este (cum este) "a deveni persoană"? Ce fel de devenire mai e şi asta?.....:)
Apoi voi fi mai agil, poate, în efortul de a înţelege dacă şi Hristos a devenit persoană sau, dimpotrivă, voi rămâne convins că nu a devenit persoană.

P.S. Sau, poate, mă înfricoşează gândul, îmi e cu neputinţă să aflu ce înseamnă a deveni persoană (doar) prin cugetare...

[Igor_Paslusnik]

Doamne ai milă...

De ce vă bateţi capul cu prostii? O capcană întinsă de "Capy", care nici nu-i ortodox...

Da, Hristos a devenit persoană omenească, ce-i aşa de mirat pentru un creştin? E ceva normal! A venit să ne mântuiască.

Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Persoană omenească.

Avem Filipeni capitolul 2:

1. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare,
2. Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare.
3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.
4. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.
5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.
11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.
12. Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră;
13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.
14. Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială,
15. Ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
16. Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.
17. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.
18. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
19. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi.
20. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat,
21. Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.

Mulţi, mai ales protestanţii spun: "sunt salvaaat, sunt mântuiiiit, gata, "domnul isus", m-a salvat, sunt mântuit deja."

Ei bine, Filipeni 2, 12, cum vedem mai sus, arată că cei care spun aşa ceva, sunt în înşelare diavolească.
Nu e nimeni salvat.
Pentru că trebuie "să lucrăm cu frică şi cu cutremur la mântuirea noastră", şi aşa luptând toată viaţa, pentru mânturiea noastră, la sfârşitul vieţii, care noi nu îl cunoaştem, vom putea spune: Doamne, ai milă de mine şi salvează-mă, că uite, am lucrat cu frică şi cu cutremur la mântuirea mea".

Deci, când mai auziţi vreun rătăcit că spune: "sunt mântuit", daţi-i să citească la Filipeni 2, 12, să se convingă.

Deci v-aţi lămurit cu Hristos, personă umană?

Parcă sunteţi copii mici :)

Vine un "Capy", vă dă o gogoaşă, şi fiindcă nu ştiţi ce să faceţi cu ea, o pasaţi de la unu la altu :) şi vă murdăriţi toţi de ulei şi de gem. Gogoaşele nu se mănâncă, decât dacă eşti lihnit de foame, că te îngraşă mult şi nu mai poţi face efort, de nici un fel, nici intelectual, nici fizic :) În fine, iertaţi analogiile, sper că vi-am fost de folos.

Nu mai văd utilitatea topicului.

Nu ştiu dacă a fost util de la început, pate era doar căutarea personală a lui "Capy"...

Post uşor, cu biruinţe, pe mai departe...

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Doamne ai milă...

De ce vă bateţi capul cu prostii? O capcană întinsă de "Capy", care nici nu-i ortodox...

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=53
Eu le-am spus, dar ei fie n-au crezut fie le place sa-si inalte mintea.

În prealabil postat de EzioAuditore

Si din cand in cand, dai peste o oaie creata
Care vrea sa arate, ca poate sa gindeasca,
Ce s-a facut c-a inteles, nimic probabil
Regurgitand prostii din timp indispensabil.

Nu-i nega sa pasca, prostia fara de minte
Zidind idei lanoase perfidiei oseminte,
Ca poate se aprinde si-si arata exuberanta,
Iubind ocazional berbecii si transhumanta.

Sa stii ca si eu pot sa vorbesc in versuri.Dar acum sunt in Postul cel
Mare si nu-mi permit sa-ti dau asa de multa atentie.Dar dupa post iti
garantez ca numai in versuri voi vorbi cu tine.

[sophia]

În prealabil postat de Lucian008

Daca Hristos nu este o taina, intruparea lui Dumnezeu nu este o taina, atunci ce este o taina?
As putea spune ca taina Sfintei Treimi si taina intruparii lui Hristos (si implicit a intregii Sale existente) sunt cele mai mari taine. Taina presupune efortul neincetat de cunoastere, proces de cunoastere infinit in eternitate.
"Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. " Ioan 17,3.

Mai intai ceva pentru Delia:

Daca ai obiectii ar fi bine sa-mi raspunzi tu. Poate Capy nu are. dar macar sa aflu eu problema.
Desi eu am ajuns la concluzia ca ne invartim prin termeni care mai de care mai pomposi, spunand toti de fapt acelasi lucru.

Acum altceva pe scurt pentru Lucian:

1. Eu stiu de alte taine, pe care biserica/Biserica le-a definit ca atare: Taina Botezului, Mirungerea, Taina Cununiei, Taina Preotiei, Maslul, Spovedania, Euharistia
Ah, nu stiu, acum depinde pentru fiecare. Pentru mine astea sunt taine cu adevarat pentru ca nu le pot intelege si explica. In schimb la persoana lui Iisus am inteles si ca si toata lumea cum a fost.

2. Ajung si eu acum sa intreb ca Ioan_Cezar ce intelegeti voi prin persoana, prin toti termenii aia nenorociti. Ca toti spunem acelasi lucru, dar in alte cuvinte. Si unele exprimari nu sunt totusi corecte.

Lucian spune:
"Nu. Simplu si la obiect: Sfanta Treime este una in Fiinta (fire), in 3 ipostasuri sau 3 Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant."

Acum citeste si tu ceea ce ai scris si explica.
Din nou: ce inseamna la tine cuvantul "persoana"? Ce inseamna "fiinta"?
Si eu am scris fix ceea ce probabil gandesti tu, dar cu alte cuvinte, mai simplu. Atat.
Pana si parintele din care este citat in pastorala spune de o persoana. Iisus era o persoana. Punct
Persoana este sinonim cu fiinta, dar nu si cu fire.
Fiinta, vietate, persoana.
Fire inseamna altceva. Ne-material. (ex. Are o fire ciufuta, sau placuta).
Nu stiu ce este ipostas, nu pot sa inteleg termenul asta.

Eu spuneam ca: Iisus este o persoana/fiinta, cu doua firi umana si dumnezeiasca. In fire dumnezeiasca are trei ipostaze/aparitii care formeaza Sf. Treime (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Unde este greseala?

Cu asta ma retrag din aceasta discutie care ma depaseste din mai multe puncte de vedere.

[Capy]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Vine un "Capy", vă dă o gogoaşă, şi fiindcă nu ştiţi ce să faceţi cu ea, o pasaţi de la unu la altu :) şi vă murdăriţi toţi de ulei şi de gem. Gogoaşele nu se mănâncă, decât dacă eşti lihnit de foame, că te îngraşă mult şi nu mai poţi face efort, de nici un fel, nici intelectual, nici fizic :) În fine, iertaţi analogiile, sper că vi-am fost de folos.

Într-adevăr, nişte analogii habarniste, de influenţă papistaşo-protestantă!!

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Doamne ai milă...

De ce vă bateţi capul cu prostii? O capcană întinsă de "Capy", care nici nu-i ortodox...

De fapt, ai intrat pe subiectul topicului, doar ca să lansezi atacuri la persoana mea, inclusiv că nu sunt ortodox, fără a şti de fapt, nimic despre mine.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, Hristos a devenit persoană omenească, ce-i aşa de mirat pentru un creştin? E ceva normal! A venit să ne mântuiască.

Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Persoană omenească.

Avem Filipeni capitolul 2:

1. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare,
2. Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare.
3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.
4. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.
5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.
11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.
12. Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră;
13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.
14. Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială,
15. Ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
16. Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.
17. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.
18. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
19. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi.
20. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat,
21. Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.

Mulţi, mai ales protestanţii spun: "sunt salvaaat, sunt mântuiiiit, gata, "domnul isus", m-a salvat, sunt mântuit deja."

Ei bine, Filipeni 2, 12, cum vedem mai sus, arată că cei care spun aşa ceva, sunt în înşelare diavolească.
Nu e nimeni salvat.
Pentru că trebuie "să lucrăm cu frică şi cu cutremur la mântuirea noastră", şi aşa luptând toată viaţa, pentru mânturiea noastră, la sfârşitul vieţii, care noi nu îl cunoaştem, vom putea spune: Doamne, ai milă de mine şi salvează-mă, că uite, am lucrat cu frică şi cu cutremur la mântuirea mea".

Deci, când mai auziţi vreun rătăcit că spune: "sunt mântuit", daţi-i să citească la Filipeni 2, 12, să se convingă.

Deci v-aţi lămurit cu Hristos, personă umană?

Parcă sunteţi copii mici :)

Domnia ta vorbeşti despre sectanţi, însă nu te deosebeşti cu nimic de ei, din moment ce interpretezi Scriptură după ureche, fără să ţii seama de ceea ce au spus Sfinţii Părinţi şi alţii oameni cu pregătire teologică referitor la acest subiect.

Dacă te-ar fi interesat subiectul topicului ai fi venit cu argumente reale, nu cu citate din Scriptura interpretate după ureche, din care nu reiese de fapt nimic.
Care din Sfinţii Părinţi şi care Sinod Ecumenic a afirmat vreodată că Hristos a devenit "presoană umană", ci nu "Om desăvârşit"? La care Sfânt Părinte ai citit aşa ceva, şi la care Sinod Ecumenic?

Ceea ce ai făcut domnia ta prin acest mesaj, este cunoscuta metodă rătăcită, numită "analogia fidei" sau "regula fidei", întâlnită la papistaşi, respectiv la protestanţi, şi nu are nimic de a face cu teologie ortodoxă.
Adică, dai o interpretare personală Scripturii, peste Hotărările Sinoadelor Ecumenice şi peste tâlcuirile Sfinţilor Părinţi, călcându-le în picioare pe acestea din urmă!
Pe lângă asta, îl mai numeşti eretic şi pe Fericitul Augustin, trecut în calendare şi prăznuit în Biserica Ortodoxă. Unde s-a mai pomenit aşa ceva? Cu teologi ca tine, va fi vai de teologia din România.

[catalin2]

În prealabil postat de Capy

Dacă aveai bunăvoinţă şi citeai ce am comentat înainte, ai fi înţeles la ce mă refer. Exprimarea Hristos a devenit o persoană omenească, este total eronată - ca să nu spun eretică - despre această greşeală este tema topicului.

Hristos nu a devenit o "persoană omenească", ci Hristos a devenit o Persoană în două firi (divină şi umană) sau Dumnezeu Cuvântul a devenit ipostas în trup. Hristos este Om desăvârşit şi Dumnezeu desăvârşit sau Om Adevărat şi Dumnezeu Adevărat, însă aceste cuvinte indică cele două firi în Hristos - divină (dumnezeiască) şi umană (omenească) - ci nu indică faptul că Hristos ar fi devenit "persoană omenească".

Am inteles ce crezi, stiu care e problema si confuzia. Eu am scris "Om adevarat si Dumnezeu adevarat", tu ai spus Om desavarsit. Om adevarat inseamna ca a devenit un Om ca toti oamenii, de aceea se spune asa. Adcia a devenit o Persoana umana, la fel ca toate persoanele. In plus avea si firea divina, adica Dumnezeu adevarat. Dar tot invatatura spune ca cele doua firi sunt neamestecate, deci era (si este) si Dumnezeu si Om. Nu a fost Om desavarsit la inceput, abia dupa aceea, dupa ce a invins pacatul. E esential acest lucru, pentru ca trebuia sa fie Om ca toti oamenii, ca sa invinga pacatul si sa vindece firea omeneasca.
Acum cred ca ai inteles.

[Igor_Paslusnik]

Capy, frate, iertare dacă te-am smintit. Am simţit sensibilitatea ta. O împărtăşesc întru totul. Şi eu sunt sensibil. Dar până la o limită. Când vine vorba să fim curajoşi, în lupta cu întunericul, căutăm definiţia şi aplicarea martirajului, nu supunerea la ispite.

Deci când scrii Hristos, oriunde, chiar şi la tastatură, scrii OMUL, om desăvârşit şi Dumnezeu în acelaşi timp. Scrii exemplul suprem. Tâlcuit de Sfinţii Părinţi, pe care, dacă tot aminteşti de ei, citează-i, să-ţi susţii opinia, dacă e greşită sau corectă. Însă nu trebuie citaţi, dacă cunoşti dogma Sfintei Treimi.

Deci Hristos, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, este Cel care trebuie urmat, ca exemplu suprem. Reîntâlnit, ontologic, în fiecare din Sfinţii Lui, şi fiecare din creştinii, care, cu cât sunt în ei mai vii, cele creştineşti, cu atât chipul lui Hristos în ei, e mai vădit, mai văzut, mai simţit. Fiindcă, suntem chemaţi ca şi noi să devenim dumnezei, cu "d" mic, îndumnezeiţi, dumnezei după har, numai prin Iisus Hristos, pentru că El e primul în toate; cele spre mânturiea noastră. Deci, da, este persoană umană şi esenţă şi fiinţă divină, Persoană ca Ipostas, în Dumnezeu Cel Unul, spune Sfântul Vasile cel Mare, în Tratatul despre Sfântul Duh, folosind pentru prima dată termenul de ipostas, adică Persoană Dumnezeiască, Sfânta Treime. Să-ţi explic copilăreşte, fiecare din Persoanele Sfintei Treimi, au "atribuţii" diferite, dar natura lor e aceaşi, la care nicio creatură nu va putea vreodată să intre. În esenţă şi natură. Dar ca şi "atribuţii", Hristos, este trimis să ia trup omenesc, persoană umană, termenul care nu l-ai înţeles, fiindcă nu ai citit Filipeni capitolul 2, poate acum îl citeşti că îţi reamintesc să-l citeşti.

În Filipeni, capitolul 2, este "actul chenotic", numit de Sfinţii Părinţi. Sau chenoza lui Hristos. Adică exact ce scrie acolo, ţi-am îngroşat mai sus, ca să citeşti mai uşor, dar n-ai citit. Dacă ai să citeşti despre chenoză, la Sfinţii Părinţi, chiar fără să faci facultatea de teologie, ai să înveţi cei aceea "chenoză", şi cum raportezi chenoza la expresia "persoană omenească"/persoană Dumnezeiască.

Chiar ieri, cu mila Domnului, am citit din Sfântul Vasile cel Mare, Tratatul despre Duhul Sfânt, din PSB, partea a treia, contra pnevmatomahilor, cei mai înverşunaţi arieni, care negau Dumnezeirea Duhului Sfânt. Acolo Sfântul Vasile spune ce e aceea Persoană în Sfânta Treime, ce este Dumnezeu Unul în 3 ipostasuri, care e "rolul" fiecăruia, dar ca Unul, pentru mântuirea noastră şi desigur, de ce pnevmatomahii sau mecedoniştii, nu au dreptate şi sunt eretici. Să nu-mi fie spre laudă, dar te rog să fi atent când faci afirmaţii gratuite. Înţelege sensurile şi abea atunci foloseşte-le, fraţior iubit.

Deci este Persoană umană şi Dumnezeu în acelaşi timp, dar numai cu definiţia termenului "persoană umană" ca persoană desăvârşită, Omul prin excelenţă, după chipul şi asemănarea căruia am fost creaţi, de EL, de Hristos, Cuvântul Tatălui şi la care suntem chemaţi să ajungem înapoi, căzuţi fiind de la starea primordială, stare în care nici atunci nu eram desîvârşiţi, dar prin venirea lui Hristos, Desăvârşirea, care arată Calea, Adevărul şi Viaţa, putem prin mântuirea dată de El, Răscumpărătorul, prin Duhul Sfânt, de la Tatăl, să reintrăm în acea stare, când vom ieşi din trupul material stricăcios, dar, trup care, se face cauza şi posibilitatea "persoanei" noastre umane căzute, să primească şi să trăiască după "Persoana omenească şi Dumnezeiască" a lui Hristos, sfinţindu-ne prin El, ajungând la Tatăl, prin El, de la care am plecat prin Adam.

Înţelegi, Capy? Mi-aş dori să înţelegi. Îmi doresc tare mult să înţelegi.

Ţi-am scris în 10 rânduri o teologie de câteva volume...

Iar Augustin este eretic, cu adevărat. Iar "teologia" celor care îl admit ca sfânt pe ereticul Augustin, mai spun şi că Origen trebuie "reconsiderat" şi alte prostii ale "teologiei" lor şi va sfârşi, acea "teologie" românească, în cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, ecumenismul, sau altfel spus, desfiinţarea creştinismului, diluarea întrun "tot unitar", un chiveci de religii, fiecare crede ce vrea şi apoi, venirea lui antihrist. Să nu fie.

Doamne ajută.

[cristirg]

În prealabil postat de catalin2

Om adevarat inseamna ca a devenit un Om ca toti oamenii, de aceea se spune asa. Adcia a devenit o Persoana umana, la fel ca toate persoanele. In plus avea si firea divina, adica Dumnezeu adevarat. Dar tot invatatura spune ca cele doua firi sunt neamestecate, deci era (si este) si Dumnezeu si Om. Nu a fost Om desavarsit la inceput, abia dupa aceea, dupa ce a invins pacatul. E esential acest lucru, pentru ca trebuia sa fie Om ca toti oamenii, ca sa invinga pacatul si sa vindece firea omeneasca.
Acum cred ca ai inteles.

-nu stiu daca e asa

uite ce zice Sfantul Ioan Damaschin:

"Căci însuşi Cuvântul s-a făcut trup, a fost conceput din Fecioară, s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o si care a fost îndumnezeită de El în acelaşi timp în care a fost adusă la existenţă, în aşa fel incât cele trei: luarea naturii noastre, existenţa şi îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au intâmplat simultan. Şi în chipul acesta Sfânta Fecioară se înţelege si se numeşte Născătoare de Dumnezeu si nu numai din pricina firii Cuvântului, ci şi din pricina îndumnezeirii firii omeneşti. "

-deci a fost om desavarsit de la inceput, pt ca a indumnezeit natura (trupul..) inca de la nastere
-nu a fost o persoana ca toate persoanele ci a fost om desavarsit si Dumnezeu desavarsit

[Igor_Paslusnik]

Foarte frumos că ai amintit pe Sfântul Ioan Damaschin, cristirg.

Minunat de limpede explică Sfântul Ioan Damaschin, în "Dogmatica", preluând de la Sfântul Vasile cel Mare şi alţii înaintea lui:

Cartea a treia, pagina 113:

capitolul 1: Despre dumnezeiasca întrupare, despre purtarea de grijă de noi şi despre mântuirea noastră
capitolul 2: Despre modul zămislirii Cuvântului şi al întrupării Lui dumnezeieşti
capitolul 3: Despre cele două firi, contra monofiziţilor
capitolul 4: Despre modul comunicării însuşirilor
capitolul 5: Despre numărul firilor
capitolul 6: Întreaga fire dumnezeiască, în una din ipostasele ei, s-a unit cu întreaga fire omenească şi nu parte cu parte
capitolul 7: Despre singura ipostasă compusă a Cuvântului lui Dumnezeu
capitolul 8: Către cei ce spun că firile Domnului se reduc la o cantitate continuă sau la una întreruptă
capitolul 9: Răspuns la întrebarea dacă există fire neipostatică

Acestea toate, până la pagina 132. Deci 19 pagini. Şi aveţi lămurită problema.

Şi nu vă mai contraziceţi în termeni ca, copii mici :)

Iertare.