Are nevoie crestinul de astazi de blog-uri si forumuri ?

[GLAdoS]

În prealabil postat de Mihailc

În primul rând alege o limbă în care poţi să te exprimi cât de cât, să ştim şi noi în ce grupă să te repartizăm la grădiniţă.

Din pacate, nu ma vei putea repartiza in grupa ta (cea mica...lol) indiferent cat de mult ai dori tu asta.

În prealabil postat de Mihailc

În al doilea rând, atenţie că te poţi răni cu ciobul dacă-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala spartă!

Si acuma fuguta la spovedanie!

[Mihailc]

În prealabil postat de GLAdoS

Din pacate, nu ma vei putea repartiza in grupa ta (cea mica...lol).


Si acuma fuguta la spovedanie!

Iar vorbeşte roboţelul singur! Săracul...!

[GLAdoS]

În prealabil postat de Mihailc

Iar vorbeşte roboţelul singur! Săracul...!

Dar cand am vorbit vrodata cu cineva? Doar pereti gasesti aici pe forum (cu cateva exceptii).

[Mihailc]

În prealabil postat de GLAdoS

Dar cand am vorbit vrodata cu cineva? Doar pereti gasesti aici pe forum (cu cateva exceptii).

Să-l oprească cineva, că-i puşcă circuitele! Păcat de el, poate ajungea şi roboţelul folositor la ceva!

[I.Calin]

În prealabil postat de Daniel_7

Raspunsul meu este ca nu...
Cred ca crestinul de astazi are cea mai mare nevoie de izolare.De televizor,de internet,chiar de cititul excesiv al cartilor religioase,de intalnirile cu prietenii etc..
Cel mai bun lucru pe care il poate face cineva care vrea sa inainteze in viata duhovniceasca este sa-si inchida urechile,ochii si gura,si sa isi vada exclusiv de viata duhovniceasca.Altfel exista riscul disiparii in sute si mii de lucru marunte,care indeparteaza de la adevarata traire.
Crestinul astazi,mai mult decat oricand(dar este si mai greu decat altadata) trebuie sa se rupa de placerile lumii acesteia,sa-si jertfeasca trupul si sufletul,ca sa poata fi un crestin adevarat,un viitor locuitor(dar inca de pe acum ) al cerului.

Creștinul de astăzi, ca și cel dintotdeauna, are nevoie de izolare în măsura în care se distanțează cu totul de lumea din jurul său alegând să trăiască izolat întrutotul, adică în pustnicie. Pentru aceasta, puțini sunt chemați, iar și mai puțini aleg ei înșiși să o facă și dintre aceștia, mult mai puțini reușesc să-și ducă până la capăt nevoința. Și ceea ce este mai important, cei mai mulți pustnici au ales să trăiască astfel neștiuți de nimeni, deveniți cunoscuți prin voia lui Dumnezeu, care Le-a scos în cale uneori oameni pentru a se vădi măreția Sa sau pentru diferite încercări în veci (ne)lămurite nouă.

Dar creștinii ancorați în viața de zi cu zi nu au cum să evite (prin viața socială, natura profesiei etc.) unele facilități oferite de tehnologia informației sau a lecturii, modalitate prin care totuși proorocii și sfinții au făcut misionarism.

Disiparea în sute și mii de lucruri mărunte e alegerea individuală a fiecăruia și grija noastră ar trebui să facem aceasta în intimitatea cugetului și simțirii, iar practic și social, printr-o conduită care să nu trezească ispite pentru aproapele nostru.

În prealabil postat de Daniel_7

Trebuie sa aratam ca noi ,crestinii,suntem interesati doar de viata de dincolo!

E adevărat, dar și sminitirea celorlalți e un mare păcat, iar echilibrul sufletesc și social, cred că este calea cea dreaptă. Altfel, să ne îndreptăm spre pustnicie. Se pare, însă, că pentru cei mai mulți nu este o alternativă viabilă…

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de GLAdoS

Dar cand am vorbit vrodata cu cineva? Doar pereti gasesti aici pe forum (cu cateva exceptii).

mihailc este o exceptie. Fii sincer cu tine insuti! Bucurii in inima ta, om al intrebarilor!

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de I.Calin

Creștinul de astăzi, ca și cel dintotdeauna, are nevoie de izolare în măsura în care se distanțează cu totul de lumea din jurul său alegând să trăiască izolat întrutotul, adică în pustnicie. Pentru aceasta, puțini sunt chemați, iar și mai puțini aleg ei înșiși să o facă și dintre aceștia, mult mai puțini reușesc să-și ducă până la capăt nevoința. Și ceea ce este mai important, cei mai mulți pustnici au ales să trăiască astfel neștiuți de nimeni, deveniți cunoscuți prin voia lui Dumnezeu, care Le-a scos în cale uneori oameni pentru a se vădi măreția Sa sau pentru diferite încercări în veci (ne)lămurite nouă.

Dar creștinii ancorați în viața de zi cu zi nu au cum să evite (prin viața socială, natura profesiei etc.) unele facilități oferite de tehnologia informației sau a lecturii, modalitate prin care totuși proorocii și sfinții au făcut misionarism.

Disiparea în sute și mii de lucruri mărunte e alegerea individuală a fiecăruia și grija noastră ar trebui să facem aceasta în intimitatea cugetului și simțirii, iar practic și social, printr-o conduită care să nu trezească ispite pentru aproapele nostru.

E adevărat, dar și sminitirea celorlalți e un mare păcat, iar echilibrul sufletesc și social, cred că este calea cea dreaptă. Altfel, să ne îndreptăm spre pustnicie. Se pare, însă, că pentru cei mai mulți nu este o alternativă viabilă…

Calin, Daniel a vrut sa-i puna pe toti in cofa!

Multumesc, din nou, din suflet, pentru acea pilda atat de binevenita acestor vremuri tulburi! Sincer, te iubesc pentru tot ce ai scris acolo! :)

[WhiteChakra]

Mie imi suna a indoctrinare totala, crede si nu cerceta. Nu sunt de acord.

[Daniel_7]

Daca mesajul meu a deranjat pe cineva,inteleg,insa scopul meu,acum si intotdeauna,de cand scriu aici ,a fost sa transmit ceva din ceea ce simt si din ceea ce cred.

Nu am gasit,spre surprinderea mea ,vre-un ecou,decat poate slabe incurajari ,cateodata.Nu m-am asteptat nici acum la raspunsuri favorabile,pur si simplu luati-l ca un strigat si atat...

Faptul ca argumentele voastre nu mi-au intors convingerile,si invers,strigatul meu nu il luati in serios,este inca o dovada ca acest forum este inutil.

Pentru ca nu e numai cazul meu,ci si a tuturor care au avut ceva serios de spus...Nu au convins si nici nu au fost convinsi de ceva...

[I.Calin]

În prealabil postat de Daniel_7

Daca mesajul meu a deranjat pe cineva,inteleg,insa scopul meu,acum si intotdeauna,de cand scriu aici ,a fost sa transmit ceva din ceea ce simt si din ceea ce cred.
Nu am gasit,spre surprinderea mea ,vre-un ecou,decat poate slabe incurajari ,cateodata.Nu m-am asteptat nici acum la raspunsuri favorabile,pur si simplu luati-l ca un strigat si atat...
Faptul ca argumentele voastre nu mi-au intors convingerile,si invers,strigatul meu nu il luati in serios,este inca o dovada ca acest forum este inutil.
Pentru ca nu e numai cazul meu,ci si a tuturor care au avut ceva serios de spus...Nu au convins si nici nu au fost convinsi de ceva...

Sper că nu te-ai supărat. Am citit în urmă cu ani un roman bun: "Numele trandafirului", Umberto Eco. Poate că l-ai citit. Dacă nu, ai putea să o faci, chiar nu este fără rost, eu am avut destul de multe de învățat atunci și mă refer, mai ales, la atitudinea personajului Jorge și acțiunile sale îndreptate împotriva celor pe care-i considera necreștini fiindcă își permiteau... să râdă, că doar n-om fi fiind maimuțe să ne hlizim. Vreau să spun că orice atitudine bună și orice faptă bună, supraexacerbate, riscă să se transforme, la un moment dat, în contrariile lor.

Să nu uităm, că opoziția dracului s-a născut față de un Dumnezeu al iubirii! Probabil, din prea multă lumină căreia acesta i-a schimbat rostul și esența pentru sine și în favoarea lui însuși... Și eu cred că din supraestimarea rolului său "indispensabil" întru "corecția" a ceea ce i s-a părut lui inadecvat și dăunător în creația divină. Paradoxal, nu-i așa?

Doamne ajută!