Lumina de la Ierusalim

[catalin2]

În prealabil postat de Ali Baba

despre crestinism stiu cu siguranta mult mai multe decat voi, si ceea ce stiu este corect, demonstrabil, te referi la dogma, ceea ce este altceva.

Cred ca e o problema legata de asteptari. Eu (si altii) am vazut ca ai neintelegeri si am cautat sa iti explic care e adevarul. Dar tu crezi ca stii mai multe decat toti si doreai doar sa ti se recunoasca stiinta si sa dai autografe.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Se spovedesc, am precizat.

Nu se spovedesc inainte de impartasire, cei ce sustin impartasirea deasa spun ca te poti impartasi fara sa le spovedesti. Ca le spovedesti peste trei saptamani nu are efect retroativ asupra impartasirilor cand s-a facut asta fara sa fie spovedite. Deci se propovaduieste impartasirea cu pacate, in stare de necuratie, opus celor spuse de sfinti.

În prealabil postat de simpllu

Ia să vedem unde spune Biserica că nu ai voie să te împărtășești mai des de 40 zile. Sau care sfânt spune asta?

Acolo nu e vorba de impartasirea la 40 de zile, ci de impartasirea cu pacate, in stare de necuratie. Chiar daca cineva s-ar impartasi la o saptamana se poate si spovedi inainte. Legat de termenul de 40 de zile, nu e o interzicere, din moment ce unii se pot imparatsi si mai des. Multe nu sunt scrise undeva (chiar parintele Pruteanu spune ca 99% nu au fost scrise inainte). De exmplu Sfantul Vasile spunea ca rugaciunile si slujbele au fost lasate, probabil, din perioada apostolica, prin Traditie, nefiind scrise inainte undeva. Termenul de 40 de zile stim ca exista si in timpul Sfantului Nicodim, pentru ca este analizat in acea lucrare. Nu e ceva aparut recent. Nu se poate trezi cineva ca de sute de ani a aparut o greseala in Biserica. Din cate imi dau seama acel termen este pentru binele majoritatii credinciosilor, ca sa nu aiba probleme din cauza impartasirii (vezi si explicatiile duhovnicilor si sfintilor). Dar cei mai induhovniciti se pot impartasi si mai des, adica la o luna, cum spune Parintele Cleopa, citandu-l pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar cei despatimiti chiar si mai des. Invers decat ce spun cei cu impartasirea deasa, acestia propovaduiesc impartasirea cu nevrednicie, desi incearca sa spuna si ceva diluat, de genul constiinta credinciosului.

În prealabil postat de simpllu

Da, ca regulă generală. La fel scrie și în catehism. Nici nu ar putea scrie altfel pentru că s-ar face tot felul de interpretări și unii s-ar duce la împărtășit fără să se spovedit vreodată. Iar regula despre care vorbim vizează un număr restrâns de creștini.

Nu spune ca doar unii, sau sa se spovedeasca numai cand vor ei. Ci inainte de impartasire. Punct. Si asta spun toti sfintii, ca nu te poti impartasi in stare de necuratie, cu pacate adica. Nu are importanta ca se spovedesc peste o luna, daca atuncic and te impartasesti ai acele pacate. Cei ce spun de deasa impartasire propovaduiesc, de fapt, impartasirea fara vrednicie, contrar a ceea ce spun sfintii, desi ei spun ca ii iau ca reper tocmai pe sfinti. Ei spun de o pregatire practic inexistenta, fara spovedanie, fara post si fara crestere duhovniceasca pentru cei ce se impartasesc mai des.

În prealabil postat de simpllu

Să înțeleg că tu ești imaculat și vrednic de fiecare dată când te împărtășești. Asta da concepție protestantă.

In primul rand, cum am mai mentionat, eu spun doar ce spun Biserica, sfintii si duhovnicii, nu eu sustin ceva de la mine. Am mai scris ca nu e vorba de vrednicie, in sensul dat de cei ce sustin impartasirea deasa (adica mandrie), ci de pregatire, pentru ca Sfanta Impartasanie sa nu-i faca rau celui ce o ia. Iar spovedania sterge toate pacatele celui ce s-a spovedit si a primit dezlegarea preotului. Cu ajutorul spovedaniei si a postului si milosteniei acel credincios se apropie de curatenia necesara pentru a se impartasi, desi nu e induhovnicit ca altii. Ca sa se impartaseasca si mai des e nevoie de o induhovnicire mai mare. In Rai nu ajung doar cei ce au ajuns la sfintenie pe pamana, ci si credinciosi mai obisnuiti, altfel s-ar putea mantui foarte putini.

În prealabil postat de simpllu

Am spus că este o conlucrare! Nimeni nu a negat spovedania, din contră o practică mult mai des decât cei care practică împărtășirea rară. Dar poate mă lămurești care este scopul rugăciunilor personale de iertare a păcatelor.

Ce conlucrare, daca te impartasesti cu pacate si le spovedesti peste o saptamana? Referitor la rugaciunile de iertare a pacatelor, e ca si cum ne-a intrreba ce scop mai au rugaciunile, ne spovedim doar si gata. Toate rugaciunile sunt si pentru iertarea pacatelor. Din moment ce spovedania iarta pacatele, de ce unii sunt mai induhovniciti, chiar sfinti, iar altii mai putin? Se spune ca rugaciunea dreptului este mai puternica. Una e rugaciunea unui sfant , alta a unui credincios obisnuit, nu-i asa? Am citit chiar ca un pacat i se poate ierta cuiva in trei zile (daca imi amintesc bine). Dar cui, oricui? Celui ce se roaga cu lacrimi, cu pocainta puternica. Au toti aceasta rugaciune? Nu, doar cei mai traitori. Parintele Pruteanu spune ceva in sensul asta, nementionand ca nu toti au aceasta rugaciune si pocainta. Vezi acum de ce cei induhovniciti sunt mai vrednici?

În prealabil postat de simpllu

Asta este doar părerea ta.

Cum sa fie doar parerea mea din moment ce intotdeauna citez? Am citat aici ce spune Biserica, ce spun sfintii si duhovnicii, parerea mea ar fi fost daca doar eu as fi spus ceva.

În prealabil postat de simpllu

Lămurește-mă, unde spune Biserica așa ceva?

Din moment ce nu ai luat in considerare ce spune Biserica in acele citate, sau duhovnicii si sfintii, ce importanta are daca ar fi un citat in care Biserica ar spune asta? E suficient ce spune Biserica in aceel citate. Si ce spun sfintii si duhovnicii despre asta.

În prealabil postat de simpllu

Fals, nu mai reiau iarăși citatul. Este clar că refuzi să vezi anumite idei și apelezi mereu la prejudecată.

Toti in afara de cei ce au pacate grele, evident. Adica majoritatea celor ce se impartasesc constant la Biserica. Pentru ca altfel ce restricite ar avea daca tu contesti ca cine e mai induhovnicit se poate impartasi mai des, iar ceilalti mai rar? Ar nega tocmai toate explicatiile date. Adica, daca te spovedesti la trei saptamani, ce impostanta are daca te impartasesti zilnic sau al o saptamana, din moment ce nu sunt necesare spovedania si postul? Deci orice cedincios s-ar putea impartasi zilnic, daca nu ar avea pacate grele. Asta sustin cei cu impartasirea deasa. Ba unii chiar si impartasirea tuturor, fara importanta daca au pacate grele, pentur ca acestea s-ar ierta prin impartasire (am spus unii, nu si parintele Pruteanu).

În prealabil postat de simpllu

Și ce mai spune?: „Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are. În paralel îl va povățui și la postul duhovnicesc, la abținerea de la patimi, potrivit cu sensibilitatea lui duhovnicească, adică potrivit cu cât își simte greșeala sa și având în vedere răul ce îl poate face vrăjmașul luptând cu un suflet sensibil, ca să nu-l aducă la deznădejde.” (Sf. Serafim de Sarov)
Priceput?

Asta spune si Biserica, numai ca tu interpretezi numai in prisma a aceea ce spun cei cu impartasirea deasa. Pentru bolnavi nu se da post prea mult, unii preoti dau post de trei zile, unii de patru, sau chiar o zi, in cazuri speciale. Iar cat de des se spovedeste cineva, am scris ca sfantul se referea la impartasania mai deasa de o data pe an. Adica de doua ori, de trei ori, de patru ori, la 40 de zile etc. Niciunde nu scrie de impartasirea saptamanala.

În prealabil postat de simpllu

Eu mă uit și mă minunez. Majoritatea sfinților au practicat și propovăduit împărtășirea des.

Da, multe din citate scoase din context sau interpretate conform conceptiilor adeptilor impartasirii dese. Ca in cazul Sfantului Ioan Gura de Aur care se referea la impartasirea mai deasa de o data pe an. Eu spuneam de cei ce propovaduiesc azi impartasirea deasa, care nu sunt deloc sfinti. Pentru ca din timpul Sfantului Ioan Gura de Aur toti s-au impartasit ca azi, nu des. Am vazut exemplele in cartea diac. Ica, am si zis din ele. Acel exemplu in care la o manastire din primele secole se impartaseau o data pe zi, dar toti calugarii erau facatori de minuni. Nimeni nu a spus de impartasirea asa cum propovaduiesc cei cu impartasirea deasa. Au spus de induhovnicire pentru a fi vrednici sa se impartaseasca mai des.

În prealabil postat de simpllu

Detașează-te de ideea că noi am fi buricul pământului, că nu suntem.

E vorba de ce sustine parintele Pruteanu, nu de cum ne-am considera noi. Din moment ce am scris despre IPS Serafim Joanta era evident ca nu cred ca suntem buricul pamantului. Ca sa nu mai vorbim de cazul Mitropolitului Corneanu.

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Asta spune si Biserica, numai ca tu interpretezi numai in prisma a aceea ce spun cei cu impartasirea deasa.

:)) Eu nu interpretez nimic. Tocmai ți-am spus că termenul și canonul îl stabilește duhovnicul. Acum când ți-am dat ce spune Sf. Serafim o dai la întors ca așa spune Biserica, însă nu să renunți la șabloane gen termenul de 40 zile - de care Biserica NU amintește.

În prealabil postat de catalin2

Pentru bolnavi nu se da post prea mult, unii preoti dau post de trei zile, unii de patru, sau chiar o zi, in cazuri speciale. Iar cat de des se spovedeste cineva, am scris ca sfantul se referea la impartasania mai deasa de o data pe an. Adica de doua ori, de trei ori, de patru ori, la 40 de zile etc. Niciunde nu scrie de impartasirea saptamanala.

Dar nici de cea la 40 zile, deci termenul îl stabilește duhovnicul. Tu dă-i înainte cu șabloanele.

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Se impartaseau aceeasi in fiecare zi? Sau erau tot timpul altii, pentru ca veneau multi pelerini la dansul? Din cate stiu practica spovedania comuna. Iar sfantul era facator de minuni si avea o rugaciune puternica. Doar domniei sale i-a dat voie Sinodul sa faca asta. Oaer de ce nu au primit dezlegare toti preotii din Rusia? De unde stii ca sfantul nu le vedea la toti pacatele (cum se spunea si despre Paritnele Arsenie Boca, daca nu ma insel)? Iar rugaciunea sa le ierta tuturor pacatele.

Din exemplul dat reiese că este foarte importantă starea de dinainte se împărtășire. Cei pregătiți (spovediți și care își făcuseră canonul) din cauza că ei se conderau vrednici li s-a spus pas și li s-a dat întâietate celor care NU erau pregătiți și se considerau nevrednici (cu singuranță unii nu-și făcuseră canonul). Dar nu astfel ar trebui să se procedeze (pilda este unică), dar exemplul este edificator pentru starea în care ar trebui să împărtășim.

În prealabil postat de catalin2

1. Sfantul Ioan era induhovnicit, chiar facator de minuni. Avea o rugaciune puternica, probabil i se iertau pacatele la rugaciune (ceea ce nu poate face un credicnios obisnuit).

La ce categorie intră afirmația asta? Teleogumenă ieftină? Stai liniștit că se spovedea, dar nu zilnic, ar fi fost imposibil toată viața.

În prealabil postat de catalin2

2. Sfantul era preot, nu era mirean.

Cu atât mai mult...dar a luptat cu patimile sale.

În prealabil postat de catalin2

3. Cred ca in acele timpuri nu se stia prea multe despre fumat. Postul e un ajutor ca un credincios sa creasca pe treptele induhovnicirii, sfantul deja ajunsese pe cele mai inalte trepte. Cum am si spus, daca cineva ajunge despatimit se poate impartasi si in fiecare zi, eu nu contest asta. Problema e cu cei care nu au ajuns deloc acolo. Asta e ceea ce spun duhovnicii, sfintii si Biserica, desi propovaduitorii desei impartasanii sustin altceva.

Ei uite că Sf. Ioan de Kronstadt în ciuda faptului că nu era despătimit se împărtășea zilnic.

„Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. … Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?”

[simpllu]

„Dumnezeeasca Liturghie este o lucrare sfântă pentru pregătirea Preasfântului Trup și Sânge a lui Hristos, ca să fie dat spre împărtăşire tuturor credincioşilor. Acesta este întreg scopul şi rostul Liturghiei: împărtăşirea credincioşilor” (Sf. Simeon al Tesalonicului)

„Bun și folositor lucru este a ne împărtăși în fiecare zi cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos, întrucât El Însuși spune: ”Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”. Căci cine se îndoiește de faptul că a te împărtăși încontinuu de viață nu e nimic altceva decât a fi de mai multe ori viu?” (Sf. Vasile cel Mare)


"În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi [...] Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi [...], deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei." (Sf. Ioan Gură de Aur)

„Așa cum pruncul când se naște și caută cu multă râvnă hrana și laptele, iar atunci când este alăptat, dar n-are poftă de mâncare, e semn că e bolnav și e în primejdie de moarte, tot așa și noi se cade să avem râvnă spre a ne alăpta cu Sfânta Împărtășanie, hrana cea duhovnicească, ca să ne facem vii, iar dacă nu vom face aceasta, vom fi în primejdie să murim de moarte sufletească.” (Sf. Nicodim Aghioritul)

„Nu trebuie să pierdem ocazia de a ne folosi cât mai des posibil de harul oferit prin împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine” (Sf. Serafim de Sarov)

„Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

„Prețuiește după vrednicie cea mai mare minune a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, cea care se vădește în împărtășirea cu Dumnezeieștile Sale Taine. Ce fel de minune este aceasta? Cea care dă pace și înzdrăvenire (însănătoșire) inimii celei mortificate de păcat, minunea care se arată după o deasă împărtășire, primită după ce ai trăit un timp în neliniște și moarte spirituală.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

”Trebuie să rămânem neabătuți în tot cinul și în tostă rânduiala bisericească, altfel spus în osteneala rugăciunii și nevoinței după cinul și rânduiala Sfintei Biserici. Aici se au în vedere ținerea posturilor și deasa împărtășire cu Sfintele Taine după pregătirea cea potrivită, toate celalte rânduieli sfințitoare ale Bisericii, mersul la biserică la toate slujbele [...] (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Toţi sfinţii cred că nu există mântuire fără împărtăşire şi că nu există progres în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

„Toate să le faci cu înțelepciune și cu sfat bun. Să iubești spovedania și să te împărtășești des. Nu căuta să vezi lumea, pentru ca să te vadă pe tine Dumnezeu.” (Pr. Iosif Isihastul)

[simpllu]

„Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtăşirea cu Domnul, pentru că avem conştiinţa faptului că suntem păcătoşi. Dimpotrivă, vom merge să-L primim cu o dorinţă mai mare pentru a obţine sănătatea sufletului şi curăția duhului, dar cu credinţă şi umilinţă, considerându-ne nevrednici de un asemenea har şi căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre. Dacă aşteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăşi nici măcar o dată pe an. Practica împărtăşirii anuale este a multora din cei care rămân în mănăstiri. Ei îşi creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfinţenie şi despre măreţia Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înţelesul lor, decât dacă suntem sfinţi şi fără pată şi nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, ei cad într-o mândrie şi mai mare, căci cel puţin în ziua în care se împărtăşesc se consideră vrednici de împărtăşanie. Cât de preferabil este să primim Sfintele Taine în fiecare duminică, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credinţă şi mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârşitul anului o să fim vrednici.” (Sf. Ioan Casian)

„Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are.” (Sf. Serafim de Sarov)

„Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Pr. Teofil Părăian)

„Sfătuiesc pe toți să se împărtășească cât de des posibil, atât de des cât îi sfătuiesc duhovnicii lor […] eu sfătuiesc la împărtășire cât mai des – nu împărtășanie deasă, ci aș zice împărtășanie des. Dar cât de des este bine ție, sau ție – asta o las duhovnicului tău. Și cer Domnului să insufle pe fiecare duhovnic cât de des e bine pentru cutare și pentru cutare. Pentru tine poate: Vino peste doi ani! Pentru tine, în fiecare Duminică. Pentru altcineva, Duminica și de Praznice, pentru alții la două săptămâni, ș.a.m.d.” (Pr. Rafail Noica)

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Eu nu interpretez nimic. Tocmai ți-am spus că termenul și canonul îl stabilește duhovnicul. Acum când ți-am dat ce spune Sf. Serafim o dai la întors ca așa spune Biserica.

Ti-am spus ca toate citatele sunt scoase din contex si interpretate partizan, in mod gresit. Am gasit ce spune Sfantul Serafim de Sarov, tot intr-un articol scris de un adept al impartasirii dese. "Unui mi*rean el i-a dat această poruncă: "Împărtăşeşte-te de patru ori. Măcar şi o dată e bine. Aşa cum te va învrednici Dumnezeu. Cel ce se împărtăşeşte va fi mântuit; dar cel ce nu se împăr*tăşeşte, cred că nu va fi mântuit." Asadar, asa cum se face azi la noi recomanda si sfantul impartasirea. Impartasirea deasa insemna impartasirea mai deasa de o data pe an, nu saptamanala: "Cel ce cu dragoste se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, şi aceasta nu doar o dată într-un an, se va mântui, va prospera şi va trăi mult pe acest pământ". Mai spunea si de impartasirea cu nevrednicie: "Aceasta se întâmplă câteodată: aici, în această lume, oamenii iau Sfânta Împărtăşanie; dar, după judecăţile Domnu*lui ei rămân neîmpărtăşiţi. Un altul poate dori să se împărtăşească, dar dorinţa sa rămâne neîmplinită, independent de voinţa sa. Unui astfel de om Sfânta Împărtă*şanie îi poate fi dăruită în chip nevăzut, printr-un înger al lui Dumnezeu."

Ti-am aratat ca aproape toate arguementele sunt eronate, in mod sigur n-o sa asculti ce spune Sfantul Serafim, tu intotdeauna ramai la aceleasi pareri, chiar daca ai vedea ca tot ce sustii e gresit, pentur ca nu poti accepta ca te inseli vreodata.

În prealabil postat de simpllu

însă nu să renunți la șabloane gen termenul de 40 zile - de care Biserica NU amintește.
Dar nici de cea la 40 zile, deci termenul îl stabilește duhovnicul. Tu dă-i înainte cu șabloanele.

Termenul de 40 de zile nu are cum sa fie inventat de mine, din moment ce apare in cartea atribuita Sfantului Nicodim. Deci se gasea si atunci in Biserica, ti-am mai spus asta de cateva ori. Cum sa aminteasca de el in acea carte de acum 250 de ani, daca el nu exista? Oricum, nici nu e nevoie de acest termen, de 4 ori pe an e suficient, cum spun si sfintii si Biserica. Si tu o poti face daca te intorci la invatatura ortodoxa si lasi alte invataturi eterodoxe (ce tin de ecumenism).

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Din exemplul dat reiese că este foarte importantă starea de dinainte se împărtășire. Cei pregătiți (spovediți și care își făcuseră canonul) din cauza că ei se conderau vrednici li s-a spus pas și li s-a dat întâietate celor care NU erau pregătiți și se considerau nevrednici (cu singuranță unii nu-și făcuseră canonul). Dar nu astfel ar trebui să se procedeze (pilda este unică), dar exemplul este edificator pentru starea în care ar trebui să împărtășim.

Sfantul se referea la mandrie, nu la necuratie. Iar pregatit nu inseamna spovedit si postit, ci hotarat sa se imparatseasca. Din moment ce se facea o spovedanie colectiva era si o pregatire, nu ii primea necuratiti. Am citit mai multe din viata sfantului, in acea perioada credinciosii rusi obisnuiau sa se spovedeasca si impartaseasca o data pe an, de Pasti. De aceea si Sfantul Serafim amintea de impartasirea o data pe an. Cei ce veneau la Sfantul Ioan erau pelerini, veneau din toata tara dupa ce se auzise de puterea rugaciunii sale si vindecari. Deci nu era vorba de impartasire deasa, cum sustin unii, acei mii de oameni erau pelerini, in fiecare zi.

În prealabil postat de simpllu

La ce categorie intră afirmația asta? Teleogumenă ieftină? Stai liniștit că se spovedea, dar nu zilnic, ar fi fost imposibil toată viața.

Probabil tu nu ai citit despre Sfantul Ioan. La un moment dat, la sfatul unei credincioase, a inceput sa se roage pentru ceilalti. Asa au aparut vindecarile, care au inceput sa-l faca in toata tara cunoscut. Cred ca am mai scris, un monah sau sfant spunea ca se iarta un pacat in trei zile, la cei ce au o rugaciune puternica (induhovniciti).
Oricum, Liturghii zilnice a inceput sa faca doar in ultimii ani, dupa ce scapase de obisnuinta fumatului (pe care o avea in tinerete, asa cum am citit).

În prealabil postat de simpllu

Ei uite că Sf. Ioan de Kronstadt în ciuda faptului că nu era despătimit se împărtășea zilnic.

In primul rand, asa cum am spus mai sus, slujbe zilnice tinea dupa ce au inceput sa vina pelerinii, atunci se lasase de obiceiul fumatului. In al doilea rand, nu ai luat in considerare faptul ca in acele timpuri nu se stia ca fumatul este nociv, dimpotriva, era considerat un lucru benefic pentru sanatate (reduce tensiunea). Reclamele din perioada interbelica asa descriau fumatul, fiind din plante era un lucru bun. Vedem ca si sfantul spune ca fumatul nu are niciun rost, azi se stie ca e nociv, nu doar ca nu are niciun rost. Abia dupa al doilea razboi mondial a fost considerat ceva nociv. Atunci era considerat cam la fel cu un ceai de tei, sfantul si-a dat seama ca e ceva gresit (desi spune ca nu fuma constant).
P.S. Am citit si unele lucruri mai neobisnuite pe care le facea sfantul. Se pare ca citea la sljba si nume de persoane necrestine. Mai e o relatare, https://ioandekronstadt.wordpress.com/viata/6/ "Intr-o zi a venit la biserică o tătară. „Crezi în Dumnezeu?”, a întrebat-o părintele loan. „Da”, a răspuns ea. „Bine, îngenunchează şi roagă-te Dumnezeului tău şi eu mă voi ruga Dumnezeului meu.” Şi Dum*nezeu a împlinit rugăciunea femeii." Poate sfantul avea si unele conceptii gresite (sau poate a facut-o din alte motive), nu trebuie sa luam de bun tot ce a spus sau facut un sfant, pentur ca nu e infailibil. Infailibila este Biserica.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

„Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Pr. Teofil Părăian)

Tot parintele Teofil spunea si ca un ortodox se poate impartasi la o biserica catolica daca nu are in apropiere una ortodoxa si alte lucruri gresite. E evident ca Parintele Teofil adoptase aceasta conceptie din vest. Totusi, parintele spunea de spovedanie si post inainte de impartasire (chiar am vrut sa dau citatul atunci cand am citat ceilalti duhovnici), nu ceea ce spun adeptii impartasirii dese.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

„Dumnezeeasca Liturghie este o lucrare sfântă pentru pregătirea Preasfântului Trup și Sânge a lui Hristos, ca să fie dat spre împărtăşire tuturor credincioşilor. Acesta este întreg scopul şi rostul Liturghiei: împărtăşirea credincioşilor” (Sf. Simeon al Tesalonicului)

Am mai discutat despre asta, e o interpretare partizana. Acolo nu spune impartasirea tuturor credinciosilor de la Liturghie, cum interpreteaza adeptii desei impartasiri. Sfantul Iustin Popovici spune sa se impartaseasca macar o singura persoana, iar daca nu se poate se impartaseste preotul, cel putin. In acest sens este acest citat, altfel nu ar mai avea rost citatul celalalt pe care il dau adeptii, cel cu impartasirea la maxim 40 de zile (din moment ce ar fi spus in fiecare saptamana).

În prealabil postat de simpllu

„Bun și folositor lucru este a ne împărtăși în fiecare zi cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos, întrucât El Însuși spune: ”Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”. Căci cine se îndoiește de faptul că a te împărtăși încontinuu de viață nu e nimic altceva decât a fi de mai multe ori viu?” (Sf. Vasile cel Mare)

Sfantul Vasile e cel care a dat si cele mai aspre canoane pentru pacate. Spune ce am spus si eu, cine ajunge la masura de a se impartasi in fiecare zi, nu tot pacatosul. Asa cum aflam de la Sfantul Ioan Gura de Aur, credinciosii de atunci se impartaseau o data pe an, majoritatea.

În prealabil postat de simpllu

"În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi [...] Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi [...], deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei." (Sf. Ioan Gură de Aur)

Despre acest citat am mai discutat, inclusiv faptul ca e redat gresit. Si interpretat gresit, partizan.

În prealabil postat de simpllu

”Trebuie să rămânem neabătuți în tot cinul și în tostă rânduiala bisericească, altfel spus în osteneala rugăciunii și nevoinței după cinul și rânduiala Sfintei Biserici. Aici se au în vedere ținerea posturilor și deasa împărtășire cu Sfintele Taine după pregătirea cea potrivită, toate celalte rânduieli sfințitoare ale Bisericii, mersul la biserică la toate slujbele [...] (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Toţi sfinţii cred că nu există mântuire fără împărtăşire şi că nu există progres în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Alte citate scoase din context si interpretate dupa voia adeptilor impartasirii dese. Chiar eu am dat citatul in care sfantul spune sa nu se impartaseasca mai des de cele patru posturi si inca de cateva ori: „Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt neaparat necesare: una curățește, cealaltă este baia, plasturele și hrana. Trebuie să ne împărtășim în toate cele patru posturi. Și mai putem adăuga, în Postul Mare și cel al Nașterii Domnului să ne împărtășim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenți față de împărtășanie."

Despre Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Ioan de Kronstadt si Sfantul Nicodim Aghioritul am scris in mesajele precedente. Argumente eronate pentru o conceptie ce a fost preluata doar de cateva decenii de la catolici. Ramai in Biserica.