Citate diverse din Sfintii Parinti

Mângâiere pentru bolnavi

Era prima aniversare a căsătoriei lor.
Fotis voia să-i facă un cadou de valoare soţiei sale. S-a gândit însă să-i dea Ellisei libertatea de a alege.
- Iubirea ta mă emoţionează mult, i-a zis Ellisa soţului ei. Îţi mulţumesc pentru că îmi dai dreptul de a alege. Aş vrea să mergem acum la magazin.
- Imediat şi cu mare plăcere, a răspuns Fotis.
- Dar unde mergem, Ellisa? Aici unde mă conduci nu există magazine. Nu vezi ce case sărace sunt?
- Ai puţină răbdare şi vei înţelege, a răspuns soţia cu multă bunătate.
Curând au ajuns pe un drum strâmt, care ducea la o casă de cărămidă.
Au intrat înăuntru. Pe pat era întinsă o femeie tânără, palidă şi slabă. În jurul ei se aflau trei copilaşi.
- Doamna Vasiliki, cum îţi merge astăzi? Am adus medicul, aşa cum am promis. Este soţul meu.
- Fotis, doamna Vasiliki suferă de mult timp. Şi-a pierdut soţul şi se luptă să-i crească pe cei trei copii ai săi.
Medicul, la început, a rămas uimit. Apoi şi-a revenit. A ieşit imediat afară şi a luat geanta din maşină. Apoi a examinat-o pe bolnavă cu blândeţe.
- Doamnă Vasiliki, voi veni în fiecare zi să vă consult, până ce o să vă faceţi bine. De medicamente mă voi îngriji eu...
- Iar de copii o să am eu grijă, completează Ellisa cu bunătate şi fericire.
- Da, înţeleg acum de ce m-ai adus aici, adaugă medicul. Şi trebuie să te încredinţez, Ellisa, că ai ales cel mai bun cadou pentru aniversarea căsătoriei noastre. Un colier de iubire!...

Încă din primele zile era ceva evident. Nu o simpatizau prea mult pe noua noră, venită în casa bărbatului ei. Cele două cumnate necăsătorite ale ei o priveau încruntate. Şi cealaltă cumnată, femeia fratelui celui mai mare, îi făcea mereu scene. Încet-încet a fost influenţată şi soacra.
Lena – acesta era numele ei – pricepea totul. Dar nu vorbea. Aştepta să vorbească Dumnezeu. Singurul ei răspuns era să se facă jertfă pentru toţi. Să îi ajute pe cei care îi picurau otravă.
Într-o zi s-a îmbolnăvit Georgia, soţia fratelui soţului ei. Toţi ceilalţi o priveau şi... îşi vedeau de treabă. Însă Lena a rămas la căpătâiul bolnavei. Zi şi noapte. Ceilalţi vedeau aceasta.
Înr-o după-amiază, când Lena era aplecată deasupra bolnavei, aceasta i-a spus:
- Eşti un înger. A trebuit să mă îmbolnăvesc pentru a înţelege acest lucru. Iartă-mă... te-am amărât de multe ori.
Lena a zâmbit şi i-a mângâiat părul. Altceva nu a zis...
Încet-încet toţi au început să-şi schimbe atitudinea faţă de ea. Şuşotelile şi şicanele au încetat... Cumnatele îi vorbeau dulce. Soacra se bucură acum de o aşa noră.
Da într-o seară pe Lena a cuprins-o o durere de stomac. Medicul a venit urgent. Peste puţin timp, ambulanţa a transportat-o pe tânăra femeie la spital. Operaţie de apendicită. Încă puţin şi ar fi făcut peritonită... Pericol mare.
Lena a fost salvată ca prin minune. Lângă ea s-au aflat în tot ceasul cumnatele şi soacra sa. Se rugau cu toţii pentru nora de aur, precum spunea de repetate ori cu ochii în lacrimi, soacra...
Cum s-au mai schimbat vremurile! Lena Îl slăveşte din tot sufletul pe Dumnezeu. Şi se gândeşte: soarele dragostei a învins iarăşi crivăţul. Crivăţul sălbatic al răutăţii...

Până atunci erau o familie fericită. Kostas şi Froso trăiau bine şi dobândiseră şi un băieţel, Dimitris.
Însă... la serviciul lui Kostas venise o nouă funcţionară. Biroul ei se afla în aceeaşi încăpere cu al lui. La început nu părea nimic primejdios. Dar mai târziu lucrurile s-au schimbat. Kostas a devenit nervos, distrat. Froso a observat imediat schimbarea bărbatului său. Nu i-a spus însă nimic. Ştia ce caracter are. Ar fi înrăutăţit situaţia.
Până ce într-o zi a plecat din casa lui, lăsându-şi soţia şi copiii.
Froso nu voia să ajungă la tribunal. S-a luptat cu inima curată pentru a depăşi drama în care se afla.
S-au scurs zece ani. Dimitris devenise un voinic de 19 ani. Funcţionar la o bancă, câştiga atâta cât trebuia ca să trăiască amândoi.
În anii aceştia, tatăl, fiind părăsit de femeia aceea rea, singur, izgonit de la serviciu, a fost nevoit să trăiască în lipsuri şi izolare. Într-o zi s-a îmbolnăvit grav. I-au paralizat mâna şi piciorul drept. Locuia într-un subsol şi nu avea pe nimeni să-l îngrijească. Lacrimi fierbinţi îi udau perna.
Dimitris a aflat despre situaţia tatălui său. L-a durut. Orice a făcut, era tatăl lui. I-a spus mamei sale. Şi într-o după-amiază a luat o maşină şi s-a dus în camera tatălui său. Mizerie şi sărăcie...
- Tată, ridică-te! Te voi lua acasă la noi. Inima mea nu îndură să te vadă aşa.
Kostas a început să plângă. Nu a putut spune nimic altceva, decât: „Iartă-mă, copilul meu!”
Şi l-a transportat acasă...
Era Vinerea Mare! În ziua aceea Dumnezeu Se răstignise din iubire... Din iubirea care iartă ..........

[OvidiuO]

Despre uitarea de Dumnezeu

"Uitarea este pieirea sufletului. Ea vine din dipretuire si negrija." - Sf. Ioan Proorocul

" Uitarea e neglijenta. Ea are tendinta de a repeta, devenind obisnuinta. Prin ea uiti mai intai de datoriile tale si apoi chiar de tine insuti. Dar prin aceasta uiti si de Dumnezeu. Ca atare ea este moartea sufletului, caci e moartea sensibilitatii tale fata de realitatea lui Dumnezeu, fata de adancul netrecator al vietii tale, ramanand cu privirea numai la planul biologic al existentei tale" - Pr. Dumitru Staniloae

Felurile virtutilor

"Dintre virtuti, unele sunt cu fapta, altele firesti, altele dumnezeiesti si de la Duhul. Cele cu fapta sunt din libera alegere; cele firesti, ale firii; iar cele dumnezeiesti, ale harului. " - Sf. Grigorie Sinaitul

[dorinel78]

jenica sunt frumoase povestioarele. de unde le iei?

[dorinel78]

DIN EVERGHETINOS

13) Un frate l-a intrebat pe avva Siluan, zicand: ce voi face, avvo, cum voi castiga umilinta? Ca sunt foarte ispitit de trandavire, de somn si de dormitare. Si cand ma scol din somn, ma lupt foarte la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic fara de glas. Si i-a raspuns lui batranul: fiule, a zice tu psalmii cu glas, intai este mandrie, caci ti se pare ca tu canti, iar fratele tãu nu canta. Al doilea, iti impietreste inima si nu te lasi sa te umilesti. Deci, de voiesti umilinta, lasi cantarea. Si cand stai facandu-ti rugaciunile tale, sa caute mintea ta puterea stihului si sa socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a Celui ce incearca inimile si rarunchii (6). Iar cand te scoli din somn, mai inainte de toate, slaveasca gura ta pe Dumnezeu; apoi citeste Crezul si Tatal nostru. Dupa aceea, incepe-ti canonul tau, incet, suspinand si aducandu-ti aminte de pacatele tale si de chinul in care va sa te muncesti. Zis-a fratele: eu, avvo, de cand m-am calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala celor 8 glasuri le cant. A raspuns batranul: pentru aceasta umilinta si plansul fuge de la tine. Pune in minte pe parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori bisericesti si nici glasuri si nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca niste luminatori in lume au stralucit; precum au fost avva Pavel cel prost si avva Pamvo si avva Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si morti au inviat si mari puteri au facut si stapanirea cea asupra dracilor au primit-o. Nu cu cantari, tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima zdrobita si cu post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima creste necontenit si plansul se intareste, si de tot pacatul curateste pe om iar mintea mai alba decat zapada o face. Apoi cantarea, pe multi la cele mai de jos ale pamantului i-a pogorit, nu numai mireni, ci si preoti, fiindca i-au mostenit si in curvie si in alte patimi de rusine i-au prapastuit. Deci cantarea este a mirenilor. Pentru aceasta si norodul se adauga prin biserici. Pune inainte, fiule, cate cete sunt in Cer si nu este scris despre vreuna dintre ele, ca cu cele opt glasuri canta; ci o ceata canta neincetat, Aliluia! Alta: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot (7), alta: bine este cuvantata slava Domnului din locul si din casa Sa (8). Tu dar, fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi umilinta in vremea rugaciunii, pazind mintea, pe cat poti, neraspandita. Iubeste smerenia lui Hristos si oriunde mergi, nu te arata istet si dascal, ci ca un prost si ucenic, si Dumnezeu iti va da umilinta!

(6) Psalm 7, 10.

[alexandra28again]

,,Indata ce Duhul simte o mica licarire a mandriei,se fereste si-l lasa pe om in propriile sale puteri.si atunci vedem ca am ajuns la cadere,,

,,Indata ce se ridica in noi parerea de sine sau ingamfarea,sau cinstea de sine,indata ne paraseste Domnul si ne lasa in propriile noastre puteri.,,ia sa vedem ce ai sa faci fara Mine?,,

,,Diavolii iau fata aceluia care te-a suparat si o aduce in suflet prin imaginatie si ti-o arata:,,Uite,acesta ti-a zis si acesta te uraste,,!.Apoi vin si minciunile mintii,cu presupuneri ca acela te uraste si acela zice asa si acela,cutare.,,

Parintele Cleopa

,,Dumnezeu este cel care a creat femeia frumoasa,diavolul este cel care a facut-o atragatoare,,

victor hugo

,,Va veni vremea cand va innebuni lumea si cand va vedea pe cineva ca nu se innebuneste ca ea,va zice ca acela e nebun,,

Pateric

,,Ucide patimile din tine cat sunt mici,caci peurma este mult mai greu,,

Parintele Cleopa

,,Cand vei vedea pe cineva ca te uraste sau te nedreptateste,fie cu dreptate,fie cu nedreptate,incepe sa-l pomenesti la rugaciune.
Doamne Iisuse Hristoase ,miluieste-ma pe mine,pacatosul,si pe fratele meu ca pentru pacatele mele s-a suparat pe mine.Pentru ca fratele meu este oglinda mea si el vede rautatile mele,,

Sfantul Maxim Marturisitorul

,,sa nu cautam noi trepte de rugaciune inalta,ca aceasta-i mandrie!Noi ne rugam cum putem iar Dumnezeu,vazand ca sufletul se chinuie sa se invete a se ruga,cand stie darul Lui,il invredniceste de momente de rugaciune curata.,,

Parintele Mitrofan


citate din agenda mea de la 15 ani :rolleyes:

[OvidiuO]

Cateva - din alte scrieri, Parinti ai Bisericii si Sfinti

"Iubirea, asadar, este aceasta: atractia naturala spre un lucru dat. Prin urmare, atunci cand sufletul este simplu si are doar o singura intentie si este ca atare in mod desavarsit dumnezeiesc, el descopera un bine in mod unic desavarsit si imaterial, un bine care este vrednic de zel si iubire si ne uneste cu el si devine parte din el prin puterea si lucrarea iubirii insasi, fiind modelat de ceea descopera si intelege neincetat. Sufletul devine, in aceasta unire cu binele, tot ceea ce este acela la care participa.
Prin urmare, iubirea este capul tuturor implinirilor virtuoase si prima porunca a legii. Daca sufletul ar ajunge la aceasta tinta, nu ar mai avea nevoie de nimic. Caci viata Fiintei Supreme este iubire" - (Sf. Grigorie al Nyssei, - Despre suflet si inviere)

"In iubire se afla cea mai buna aparare a noastra" (Sf. Ambrozie de Milan, Trei Carti despre Responsabilitatile Clerului)

"Cel ce Il iubeste pe Dumnezeu doreste sa fie cu El mereu si sa vorbeasca cu El. Acest lucru se intampla in noi prin rugaciunea curata. Sa ne daruim, asadar, acesteia cat putem mai mult. caci ea prin fire ne uneste cu Domnul. (St. Theodor al Edessei, O suta de texte de mare folos sufletului)

[dorinel78]

cand ti se intampla ceva rau sa spui ca este pt pacatele tale. cand ti se intampla ce frumos sa stii ca este de la Dzeu. din Pateric.

[OvidiuO]

Frica de Dumnezeu si iubirea

"Nimenea nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se teme de El mai intai intru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si inmuindu-se sufletul prin inraurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu in chipul aratat, daca nu va parasi toate grijile lumesti" - Sf. Ierarh Diadoh