Christofobie în Marea Britanie

În prealabil postat de ioanna

Din moment ce e "infractor", omul acela nu poate fi un om religios, ci unul indiferent fata de perceptele religioase.

Ma tem ca lucrurile stau taman invers. Oamenii religiosi sunt, au fost si vor fi mereu autorii tuturor mizeriilor si ai crimelor posibile - eu unul asa cred. In schimb, crestinii practicanti nu comit acestea, decat in cazuri exceptionale, rarisime.
Oare nu e potrivit sa facem odata pentru totdeauna distinctie intre omul religios si crestinul practicant? (nu pot evita expresia din urma, care si ea naste deseori zambete si ironii poate indreptatite).
Iata: o mare cadere imi imaginez ca ar fi ca un crestin practicant sa devina om religios...

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ondaj-breivik/

""Un sondaj de opinie din Marea Britanie a arătat procentul îngrijorător de ignoranţă absolută faţă de valorile şi cunoştinţele creştine în ceea ce priveşte Paştile.

Naţiunea britanică s-a bucurat in corpore de 4 zile de concediu pentru a sărbători Învierea lui Hristos, însă un sondaj a arătat ignoranţa larg răspândită a britanicilor – şi nu numai a lor – în ceea ce priveşte obiectul acestei sărbători.

Cotidianul „The Sunday Telegraph” a mers pe străzile din Londra, Birmingham şi Bristol pentru a întreba peste 100 de oameni 5 întrebări simple despre Înviere.

Doar jumătate – 55% au ştiu că „Iuda Iscarioteanul” a fost cel care L-a trădat pe Mântuitorul Hristos, ori măcar „Iuda”. Un respondent a spus că trădătorul a fost Judas Priest, numele unei formaţii de heavy metal. Alţii au sugerat că cel care L-a trădat a fost fratele Său, Petru, Moise, Nazarus dar şi Iuda Escargot.

Doar 51% au ştiut cine a fost Pontius Pilatus, în timp ce unul a spus că a fost un discipol de-al lui Iisus.

21% nu au ştiu ce s-a întâmplat în Vinerea Mare şi în Duminica Învierii, iar 23 % nu au putut identifica Ierusalimul ca locul Pătimirilor Domnului. Răspunsurile incorecte au fost: Arabia, Roma, Londra şi Betleem.
Andrea Minichiello Williams, un reprezentant al organizaţiei Christian Concern, a spus că este nevoie de mai multă educaţie despre creştinism în rândul populaţiei britanice.

„Avem o măreaţă şi bogată moştenire creştină şi biblică, şi nu de multă vreme copiii au început să înveţe religia în şcoală” a spus el.

Este nevoie aşadar de a învăţa care sunt fundamentele creştinismului: iubirea, pacea, Învierea, mântuirea şi veşnicia.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.christiantoday.com""

sa ne mai miram de Cristofobia despre care s-a discutat?

În prealabil postat de Ekaterina

Un exemplu in care crucea purtata vizibil, impreuna cu asumarea ei interioara te mantuieste, ba chiar mai mult, te sfinteste, intalnim in viata Sfantului Evghenie Rodionov. Acesta a fost decapitat de rebelii ceceni, deoarece a refuzat sa-si dea crucea jos de la gat. In Marea Britanie nu se vor lua asemenea masuri ci unele mult mai civilizate.

Hmmm...ce l-a sfintit pe tanrul rus a fost mucenicia lui, datorata evlaviei interioare, nu un obiect legat la agat, fie el si o cruce. Nu am fire de par pe cap cati practic-atei/atee cunosc, purtatori/mai ales purtatoare de cruce la gat sau pe piept, si canci credinta, uneori deasemenea zero moralitate, bun-simt, si alte "fleacuri" de genul, care ne definesc umanitatea.
In alta ordine de idei, nue biserica mea, nu e treaba mea, dar scepticul din mine (care ar reactiona la fel de sceptic/sarcastic, fiti sigura, daca ar fi vorba de un caz similar ce s-ar fi petrecut in biserica mea) e de parere ca e o manipulare politica. Liderii gruparilor insurgente din toata lumea, mai ales ai gruparilor cu vasta experienta seculara in lupta cu diferitele imperialisme (american, sovietic, chinez, etc.) stiu ce greseala fatala, de nivel suicidar, este sa ii creezi dusmanului martiri pentru cauza sa. Cred ca a fost aranjata fain toata treaba de catre FSB/KGB; "luptatorii ceceni" au comis gafa cea mai tembela si autodestructiva posibil, iar biserica rusa fireste ca a cazut in plasa a caror fire erau definite de propriul filetism si de comanda politica putinoasa.
Revenind ontopic: ideea scoaterii icoanelor din scoli e, dupa parerea mea, imbecila spre agresiva. Cum spunea cineva, daca s-ar interzice ORICE agresare vizual-subiectiv-propagandistica, de la reclame la simboluri religioase, si de la poze de scriitori/cantareti/etc, la monumente politice/nationaliste/globalizante, atunci, da, ar fi perfecta chiar scoaterea numitelor icoane din scoli si de..oriunde. Dar nu e cazul, omul e o specie subiectiva si chiar agresiva in aceasta aderenta patimas-autolimitanta.
Quod attinet aiureala britanica, nu toti britanicii sunt ca fratele Scotland sau Haddon Spurgeon. Sunt condusi, inca dinainte de Heptarhie, de o societate secreta malefica, sanchi, "masa rotunda a regelui arthur", formata din ramura dura a preotimii pagane, care s-a infiltrat in clerul crestin mai tarziu, generand, pe continent Reforma, si in insulele Albionului schisma anglicana, si iesind la iveala ca rosicrucieni in timpul revolutiei olandeze si amsonerie in cadrul celei franceze. In afara de susnumita cloaca, poporul britanic e la fel ca oricare altul. Iar de noi romanii zicea Sf. Antim Ivireanul cat de mult injuram de cele sfinte, asa ca sa o lasam ami moale cu critica cristofobiei altora. Da, afirm ca Occidentul e o poartaa iadului, dar din pacate deosebirea intre starile spirituale de masa a celor doua popoare este aceasta: unde englezii si mai dementii olandezi sunt un stejar, noi suntem deja un mic lastar. Asa ca, atentie si la ce au devenit altii, cat si la ce vom deveni noi.

În prealabil postat de ioan cezar

Ma tem ca lucrurile stau taman invers. Oamenii religiosi sunt, au fost si vor fi mereu autorii tuturor mizeriilor si ai crimelor posibile - eu unul asa cred. In schimb, crestinii practicanti nu comit acestea, decat in cazuri exceptionale, rarisime.
Oare nu e potrivit sa facem odata pentru totdeauna distinctie intre omul religios si crestinul practicant? (nu pot evita expresia din urma, care si ea naste deseori zambete si ironii poate indreptatite).
Iata: o mare cadere imi imaginez ca ar fi ca un crestin practicant sa devina om religios...

Interesanta si chiar paradoxala idee. Puteti dezvolta?

[ioanna]

În prealabil postat de ioan cezar

Oare nu e potrivit sa facem odata pentru totdeauna distinctie intre omul religios si crestinul practicant? (nu pot evita expresia din urma, care si ea naste deseori zambete si ironii poate indreptatite).
Iata: o mare cadere imi imaginez ca ar fi ca un crestin practicant sa devina om religios...

Aveti dreptate, voi fi mai atenta la proprietatea termenilor, Biserica si religia fiind realitati incompatibile.

Teologi contemporani de marca, banuiesc ca stiti bine, au dezvoltat (inclusiv in tara noastra, chiar de curind) acest subiect. Distinctia religiozitate-credinta crestina a fost sesizata dintotdeauna in Biserica, insa in ultima vreme, de cand cu neajunsurile mari aduse de secularizare, subiectul revine cu pregnanta.
Subiectul e vast si delicat, nu ma pot asterne acum pe expunerea lui, din varii motive, si imi cer iertare pentru aceasta, Theodor...
Totusi voi puncta un aspect care imi vine la indemana in clipa asta: religiozitatea e o insusire generala a omului, care tine de psihologia lui lumesca, sa zic asa, iar nu de miezul sufletesc la care ne referim in Biserica. Omul religios isi inchipuie in fel si chip pe Dumnezeu si relatia lui cu Divinitatea, inventeaza, presupune, fabuleaza, mistifica, iar uneori aiureaza de-a binelea. Noi crestinii nu ne inchipuim defel varii chestiuni din acestea, deoarece suntem partasi la viata Dumnezeirii prin Botez si viata liturgica, prin Sfintele Taine, avem dogmele de credinta s.a.m.d.
Am facut precizarea, poate cam abrupta in textul de mai sus, pur si simplu pentru ca o stimez mult pe Ioanna si cred ca Ioanna nu are probleme deosebite pentru a distinge termenii si realitatile pe care acestia le desemneaza. Imi cer scuze daca am fost excesiv de categoric in formularea mea, draga Ioanna.
Domnul sa ne miluiasca!

[ioanna]

N-aveti de ce sa va cereti scuze, este chiar bine ca ati sesizat “capcana” in care cadem deseori. As adauga totusi ceva celor spuse anterior. Consider ca omul religios exista si in cadrul Bisericii, nu doar in afara ei, diferenta dintre omul religios si cel duhovnicesc constand in traire. Omul religios este dominat de interesul individual , instinctual naturii umane, in timp ce omul duhovnicesc depaseste sfera propriului egocentrism, cautand sa transforme interesul individualist in comuniune din dragoste. Interesul individual al omului religios este cel de a se salva, mantuirea fiind privita sub aspect juridic, in absenta “celuilalt” si identificata cu consecventa in aplicarea poruncilor, acceptarea a priori a unor principii, deci o conformare mecanica, fara o crestere ontologica reala, fidelitatea fata de textul legii conferindu-i omului siguranta psihologica ca urmeaza drumul lui Hristos. Pentru omul duhovnicesc mantuirea are un caracter ontologic care afecteaza natura lucrurilor, are un caracter dinamic, te salveaza, te transforma prin prezenta „celuilalt” care lasa urme asupra ta, deschizandu-te continuu spre o desavarsire mai deplina, omul parcurgand drumul lui Hristos cel personal prin Hristosul social si comunitar.

[DragosP]

Dumnezeu să ne ajute: http://m.hotnews.ro/stire/12098503