Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.02.2009, 03:20:23
14carol06's Avatar
14carol06 14carol06 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.01.2009
Locație: galati
Mesaje: 156
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru 14carol06
Post Rugaciunea

"Si iata o femie cananeanca,iesind in calea Lui stria,zicand:"miluieste-ma Fiul lui David!""(Mt.15,22).E impresionanta lupta aceasta intre Domnul Hristos si femeia cananeanca.Femeia era coplesita de o mare durere,fiica ei era pe patul mortii.Cine este mama ,probabil,isi da seama ce este grija si suferinta pentru copilul sau.Dar pe cat de mare era durerea ,pe atat de mare era credinta in Mantuitorul in puterea si bunatatea Lui Dumnezeiasca,pentru ca voia sa-si vada fiica sanatoasa,alerga ,strigand:"Miluieste-ma!",cum zice si psalmistul:"Dintru adancuri am strigat...".Nu a strigat odata,de doua ori,ci astaruit indelung,cu tot mai multa incredere-pana candDomnul ii zice:"O,femeie,mare este credinta ta!".Se implinesc cuvintele :"Cereti si vi se va da ...".Femeia cananeanca ne arata puterea rugaciunii,puterea staruintei in rugaciune.Sa ne oprim,putin,asupra cuvantului"RUGACIUNE".Rugaciunea este inaltarea sufletului la Dumnezeu;cel ce se roaga sta de vorba cu Dumnezeu,cu Fiul Sau,cu Maica Domnului,cu sfintii.Rugaciunea ne ridica pana la cer,sau coboara cerul in noi.In rugaciune aducem toate bucuriile si durerile noastre,toate visurile si vrerile noastre,toate bunatatile si nevoile vietii noastre,toata credinta si toate indoielile noastre,toata nadejdea si toata desnadejdea noastra,tot ceea ce planuim sa facem sau ceea ce facem,tot ceea ce ne e de trebuinta.Totul si toate,intreaga fiinta,viata cu intamplarile ei marunte si mari,insemnate sau neinsemnate,le punem in fata Lui Dumnezeu cu increderea deplina ca El,fiind Parintele nostru,ne iubeste,si noi,fiindu-i fii,ne indeplineste toate cererile si dorintele noastre.De acest lucru ne-a incredintat Mantuitorul Insusi,zicand:"orice veti cere de la Tatal Meu,intru numele Meu,El va va da voua...".Pilde de rugaciune ne da Mantuitorul in activitatea si viata Sa;ne invata TATAL NOSTRU,se roaga 40 de zile si posteste in pustiul Carantaniei,se roaga in locuri linistite,pe munte sau in gradini.Alteori multumeste Tatalui cu glas tare(la invierea lui Lazar:"Parinte multumescu-Ti,ca M-ai ascultat(Ioan11,41),si apoi L-a inviat pe Lazar).Altadata bucurandu-Se cu duhul cand a vazut succesul ucenicilor la propovaduire,a zis:"Multumescu-Ti Tie Doamne,Parinte al cerului..."(Luca10,21).In gradina Ghetsimani,cand firea omeneasca se zbatea in fata patimilor si a mortii,Mantuitorul cade cu fata la pamant,rugandu-Se cu sudori de sange:"Parinte,de viesti...(Luca22,41-44)si implinind voia Tatalui,a pasit deschis spre rastignire.Inainte de a Se desparti de ucenicii Sai,a zis:"Parinte a sosit ceasul...Proslaveste pe Fiul Tau!".aceasta rugaciune cuprinde cereri de grija si iubire pentru uceniciiSai,pentru cei ce vor crede in Cuvantul Lui,deci pentru toti crestinii.Acesata este cea mai minunata din toate rugaciunile ce s-au rostit vreodata sub taria cerului.Pe cruce Domnul a zis:Parinte,iarta-le lor,ca nu stiu ce fac!"(Luca23,34),si mai apoi:"Parinte in mainile Tale Imi dau Duhul Meu!"(Luca23,46).Toate acestea ne arata ca viata Mantuitorului a fost o viata de rugaciune,in bucurii si in dureri.El ni S-a dat pilda ,noua,ca asa cum S-a rugat El si noi sa ne rugam in orice clipa a vietii noastre,fie bucurie sau durere,suferinta sau fericire.Rugaciunea facuta cu staruinta are mare putere si ne putem invrednici de dragostea Lui,astfel sa ne intareasca vointa,pe calea binelui,sa toarne numai iubire in inima noastra.Sa nu cerem ce nu ni se potriveste sa cerem,cum afacut mama fiilor lui Zevedei;"Cereti si nu primiti,ca nu stiti ce cereti!",sau precum s-a intamplat cu cei doi ucenici,Ioan si Iacob cand au cerut sa se pogoare foc din cer sa arda satul samaritenilor zicandu-le lor:"Nu stiti a carui duh sunteti-Fiul Omului n-a venit sa piarda sufletele ci sa le mantuiasca!"(Luca9,54-56).Sa ne rugam mereu:"FACA-SE VOIA TA DOAMNE!",caci voia Lui este mantuirea,pacea bucuria si fericirea desavarsita,a noastra a tuturor oamenilor.
__________________
Copii,nu va temeti de viata!E frumoasa atunci cand savarsesti binele si cunosti adevarul si dragostea! Dulce sa fii si amar,si gingas,dar si aspru cu cei pe care-i iubesti si cu cei ce te urasc ,sau cu cei ce-ti slujesc.nu-i uita ,insa,si pe vecini!Vizitati http://www.youtube.com/user/carolzaharia
http://www.trilulilu.ro/14carol06
http://14carol06.blogspot.com/

[COLOR=#ff0000]Mi-am luat ratiunea si-am raspandit-o peste tot,unde mai ramasese lo[COLOR=red]c[/COLOR] liber.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Si apoi,m-am dus sa ma razboiesc cu viata![/COLOR]
Reply With Quote
  #2  
Vechi 10.02.2009, 07:36:59
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Prin rugaciune omul nu se uneste cu El doar prin sine insusi , ci de fapt il uneste cu El si pe ceilalti , omul formand un inel de legatura intre Dumnezeu si creatie, intre lumea divina si cea naturala. Trebuie sa privim ceva mai mult aceasta relatie ce o stabilim prin rugaciune, ea deosebindu-se de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 10.02.2009, 07:39:27
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Despre rugăciune

[SIZE=3]Rugăciunea este fiica poruncilor Evangheliei, dar ea este de asemenea, după părerea generală a Sfinților Părinți, mama tuturor virtuților prin unirea minții omului cu Duhul Domnului. Virtuțile care provoacă rugăciunea diferă de cele ce izvorăsc din ea: primele cresc din suflet și sunt psihice; ultimele sunt duhovnicești. Rugăciunea este mai înainte de toate împlinirea primei și celei mai importante dintre cele două porunci în care se cuprind Legea, Proorocii și Evanghelia (Cf. Matei 22, 37-40). Ii este cu neputință omului să se îndrepte cu tot gândul său, cu toată puterea sa și cu toată ființa sa spre Dumnezeu, dacă lucrarea aceasta n-o face rugăciunea care înviază morții și-i readuce la viață prin lucrarea harului.[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea este oglinda sporirii în duhovnicie a călugărului. Examinându-și rugăciunea, călugărul poate vedea clar dacă a ajuns la mântuire, sau dacă el se zbate în marea învolburată a patimilor, departe de limanul sfânt. Pentru a putea discerne el îl are exemplu pe David care, adresându-se lui Dumnezeu în rugăciunea sa, îi zice: “întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit și m-ai întărit înaintea Ta, în veac” (ps. 40, 1l-l2). Aceasta vrea să spună: eu văd Doamne că Tu te-ai milostivit de mine și că m-ai primit, căci, prin puterea rugăciunii mele, eu am devenit în stare de a alunga victorios toate gândurile, închipuirile și simțămintele provenite de la vrăjmașul. Această bunătate și milostivire a lui Dumnezeu pentru om se vădește atunci când și omul resimte bunătate și milă față de semeni, și când îi iartă pe toți cei ce l-au supărat (cf. Matei 6,14-l5; 7, 2; Luca 6, 37-38).[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea trebuie să fie îndeletnicirea principală a călugărului. Ea trebuie să fie centrul spre care converg și de care se leagă toate nevoințele ascetice. Prin rugăciune călugărul se leagă strâns cu Domnul și “este un duh cu El” (l Cor. 6, 17). De la intrarea în mănăstire, el trebuie să învețe neapărat să se roage într-un fel corect pentru a putea progresa în rugăciune și așa să-și lucreze mântuirea. Justețea și progresul rugăciunii se izbește de firea noastră stricată și de îngerii căzuți care se străduiesc să ne țină în subjugare, în această stare de cădere și de îndepărtare de Dumnezeu care le este comună oamenilor și îngerilor căzuți.[/SIZE]


__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #4  
Vechi 10.02.2009, 07:40:35
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pregătirea pentru rugăciune

[SIZE=3]Datorită importanței covârșitoare a rugăciunii, pentru ea trebuie să ne pregătim dinainte. “Mai înainte de a tăgădui, pregătește-te, și nu fi ca omul care ispitește pe Domnul” (Sir.18, 23). “Cei ce pornim să ne înfățișăm înaintea împăratului și să vorbim cu El, zice Sfântul Ioan Scărarul, să nu facem drumul nepregătiți, ca nu cumva văzându-ne de departe că nu avem arme și haine cuvenite înfățișării înaintea Lui, să poruncească slujitorilor și dregătorilor Lui să ne lege și să ne arunce departe de fața Lui, iar cererile noastre să Ie rupă și să ni le azvârle în față (Scara XXXVIII, 3).[/SIZE]
[SIZE=3]Pentru a ne pregăti, trebuie să începem cu înlăturarea oricărei judecăți asupra semenului nostru și a oricărei supărări. Această pregătire ne-a poruncit-o Domnul însuși: “Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre” (Marcu 11, 25 - 26). Urmarea pregătirii constă, datorită credinței noastre, în supunerea și încredințarea totală voii sfinte a lui Dumnezeu, în înlăturarea îngrijorărilor. Trebuie, de asemenea, să fim conștienți de starea noastră de păcătoșenie, atitudine care naște pocăința și smerenia duhului. Singurul sacrificiu pe care Dumnezeu îl primește de la firea omenească căzută este pocăința în duh. “Că de ai fi voit jertfă Ți-aș fi dat”, zice Proorocul lui Dumnezeu, în numele tuturor oamenilor căzuți și care rămân în starea de cădere; nu numai că o oarecare jertfa parțială, a trupului sau a sufletului, nu te face plăcut lui Dumnezeu, ci chiar “arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 17-l8). Sfântul Isaac Sirul ne relatează următoarea maximă spusă de un alt Sfânt Părinte: “Dacă cineva nu se recunoaște de păcătos, rugăciunea lui nu este primită de Dumnezeu”.[/SIZE]
[SIZE=3]Stai în rugăciune înaintea lui Dumnezeu celui nevăzut ca și cum l-ai vedea, și cu siguranță că El te va vedea și te va privi atent. Stai în fața lui Dumnezeu celui nevăzut cum stă un criminal în fața unui judecător sever și imparțial, convins de nenumăratele lui greșeli și condamnat la moarte. Este bine așa: tu stai în fața Stăpânului tău suveran și în fața Judecătorului tău; stai în fața Judecătorului în ochii căruia “nimeni din cei vii nu-i drept” (Ps. 142,2), care biruiește întotdeauna când judecă (ps. 50, 5), dar care nu condamnă pe nimeni până când, în nespusa Lui iubire de oameni, îl iartă pe om de păcate și “nu intră la judecată cu robul Său” (Ps. 142, 2). încercând frica lui Dumnezeu și percepând, sub efectul acestei frici, prezența Sa în timpul rugăciunii, vei vedea fără să vezi, duhovnicește, pe Cel nevăzut, și vei înțelege că rugăciunea este starea în fața nemitarnicului tribunal al lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Stai în timpul rugăciunii cu capul plecat, cu ochii ațintiți în pământ, drept pe picioarele tale și neclintit. Susține-ți rugăciunea prin strângerea inimii, prin suspine izvorâte din profunzimea sufletului și prin belșug de lacrimi, în timp ce te rogi o atitudine exterioară cuviincioasă este esențială, și-i ajută îndeosebi pe cei ce sunt angajați în nevoința rugăciunii, mai ales pe începătorii a căror dispoziție sufletească se confruntă în mare măsură cu atitudinea trupului.[/SIZE]
[SIZE=3]Apostolul ne poruncește să ne predăm harului când ne rugăm: “stăruiți în rugăciune, zice el; nu vă împotriviți cu nici o grijă” (Col. 4, 2; Fii. 4, 6). El mărturisește că această predare este poruncită de Dumnezeu: “Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos lisus, pentru voi” (l Țes. 5, 17-l8). Ce înseamnă să ne predăm harului? înseamnă să-L preamărim pe Dumnezeu pentru nenumăratele faceri de bine față de tot omul și față de fiecare în parte. O asemenea atitudine aduce sufletului o seninătate minunată, și cu toate relele ce ne înconjoară, ea ne umple de bucurie. Predându-se harului, omul capătă o credință vie care-l face să alunge toate îngrijorările, să calce în picioare toată frica de oameni și de draci, și să se lase pe de-a întregul în voia lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Această dispoziție interioară este cea mai bună pregătire pentru rugăciune. “Deci precum ați primit pe Hristos, zice Apostolul, așa să umblați întru El. înrădăcinați și zidiți fiind într-Insul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și prisosind în ea cu mulțumire” (Col. 2, 6-7). “Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă… Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Fii. 4, 4-6).[/SIZE]
[SIZE=3]Importanța acestei asceze spirituale pe care o lucrează harul este amănunțit expusă în Corespondența Sfântului Varsanufie cel Mare cu Ioan Profetul.[/SIZE]
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #5  
Vechi 10.02.2009, 07:41:30
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Atenția din timpul rugăciunii

[SIZE=3]Prezența și conlucrarea necontenită a atenției în timpul rugăciunii este neapărat trebuincioasă. Datorită atenției, rugăciunea devine binele propriu, personal, al celui ce se roagă; dacă atenția lipsește, rugăciunea îi rămâne exterioară. Când atenția este prezentă, rugăciunea dă roade îmbelșugate, dar când este absentă, produce spini și pălămidă. Roadele rugăciunii stau în iluminarea duhului, într-o smerită înduioșare a inimii și în reînnoirea sufletului prin viața Duhului; spinii și pălămidă constau în lenevirea sufletului, în părerea de sine fariseică care se naște dintr-o inimă împietrită, care se mulțumește și se laudă cu mulțimea rugăciunilor spuse și cu timpul petrecut recitându-le.[/SIZE]
[SIZE=3]Atenția care apără în mod absolut rugăciunea de toate împrăștierile, de gânduri nefolositoare și de vagabondajul imaginației, este un dar al harului dumnezeiesc. Noi ne manifestăm sincer dorința de a primi acest dar - el ni se acordă prin har pentru mântuirea sufletului - sforțându-ne să fim atenți ori de câte ori ne rugăm. Atenția “metodică” - numim așa atenția noastră câtă vreme nu este susținută de har - constă, conform sfatului Sfântului Ioan Scărarul, în închiderea duhului nostru în cuvintele rugăciunii. Dacă, din lipsa experienței în lucrarea rugăciunii, duhul nostru nu reușește să rămână închis în cuvinte și scapă, noi trebuie să-l readucem. In starea sa de cădere, duhul nostru este în mod natural nestatornic și înclinat să se împrăștie în toate părțile. Dar Dumnezeu îi poate da statornicie, și o va face în momentul voit în funcție de statornicia și de răbdarea noastră în nevoința.[/SIZE]
[SIZE=3]Ceea ce contribuie în mod deosebit la păstrarea atenției când te rogi este pronunțarea rugăciunii foarte rar. Adică fără grabă, în așa fel încât duhul tău să poată rămâne cu ușurință “închis” în cuvintele rostite, fără a-i scăpa un singur cuvânt. Pronunță-le cu voce auzibilă când te rogi singur: acest lucru de asemenea te va ajuta să-ți fixezi atenția.[/SIZE]
[SIZE=3]Se poate cu ușurință - și trebuie făcut acest lucru - să exersezi rugăciunea spusă cu atenție atunci când îți împlinești “canonul de rugăciune” în chilie. Frate, nu te scârbi de o oarecare monotonie și sforțare până ce te obișnuiești cu rânduiala călugărească de la chilie, în special cu rugăciunea. Apucă, la vremea potrivită, arma atotputernică a rugăciunii, și învață să te folosești de ea ori de câte ori ai ocazia.[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea este atotputernică datorită lui Dumnezeu Atotputernicul care lucrează în ea. Ea este “sabia Duhului, adică Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 17). în esență ea constă în a te ține în prezența lui Dumnezeu și în a te uni cu El; ea este împăcarea omului cu Dumnezeu, mama și fiica lacrimilor, podul care ne ajută să trecem peste ispite, zid de apărare împotriva mâhnirilor, pierderea vrăjmașilor, lucrare neîncetată, izvorul virtuților, pricina darurilor duhovnicești, sporire tainică, nutriment al sufletului, iluminarea minții, încetarea deznădejdii, semnul speranței, izbăvirea de întristare, bogăția călugărilor.[/SIZE]
[SIZE=3]La început trebuie să te sforțezi a te ruga; dar curând rugăciunea începe să-ți aducă mângâiere. Această mângâiere face nevoința noastră mai ușoară și ne încurajează să perseverăm. Dar va trebui totuși ca toată viața să ne silim la rugăciune, puțini fiind nevoitorii care, datorită unei mari mângâieri adusă de har, au depășit necesitatea acestui efort.[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea ajută la mortificarea omului nostru vechi, atâta vreme cât acesta trăiește în noi, și se împotrivește rugăciunii pe viață și pe moarte. Cunoscând puterea rugăciunii, și acțiunea ei binefăcătoare, dracii se străduiesc prin toate mijloacele posibile să-i împiedice pe nevoitori de la rugăciune, sugerându-le să întrebuințeze timpul rezervat rugăciunii pentru alte activități; sau încearcă să o anuleze și să o denatureze prin preocupări deșarte, aducând în minte a celui ce se roagă nenumărate gânduri și imagini păcătoase.[/SIZE]
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #6  
Vechi 10.02.2009, 07:44:23
silverstar's Avatar
silverstar silverstar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.791
Implicit

[COLOR=green]În mai multe rânduri, am spus aici, pe forum, că degeaba rugăciune fără acțiune. Ori nu am fost înțeleasă, ori nu am fost crezută... [/COLOR]

[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Iată însă o parabolă în care este exemplificat de către alții ceea ce am spus eu...[/COLOR]
[COLOR=green]Rugaciunea... [/COLOR]


[COLOR=green]Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. [/COLOR]

[COLOR=green]Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise: [/COLOR]

[COLOR=green]- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde. [/COLOR]

[COLOR=green]Ceilalti doi au fost imediat de acord. [/COLOR]

[COLOR=green]Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. [/COLOR]
[COLOR=green]Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. [/COLOR]

[COLOR=green]In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa: [/COLOR]

[COLOR=green]- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe." [/COLOR]

[COLOR=green]Nu se poate rugăciune fără acțiune.[/COLOR]
__________________
[COLOR=green]"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar..."
George Orwell[/COLOR]
Reply With Quote
  #7  
Vechi 10.02.2009, 07:53:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Nu stiu cine nu te-a inteles, dar rugaciunea ar fi stearpa si fara sens , si-ti dau dreptate, pentru ca prin rugaciune, prin gandul bun ii unim si pe ceilalti cu Dumnezeu. Egoismul, individualismul n-au nimic in comun cu cel ce se roaga, pentru ca , altfel rugaciunea e pierdere de timp, un fel de a ne afla in treaba.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #8  
Vechi 10.02.2009, 08:12:58
silverstar's Avatar
silverstar silverstar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.791
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Nu stiu cine nu te-a inteles, dar rugaciunea ar fi stearpa si fara sens , si-ti dau dreptate, pentru ca prin rugaciune, prin gandul bun ii unim si pe ceilalti cu Dumnezeu. Egoismul, individualismul n-au nimic in comun cu cel ce se roaga, pentru ca , altfel rugaciunea e pierdere de timp, un fel de a ne afla in treaba.
[SIZE=3][COLOR=green]Regret Cristi, că trebuie să-ți spun, dar ești superficial. Dacă ai fi avut răbdarea să citești această parabolă, povestioară cu tâlc, n-ai mai fi vorbit aiurea despre "egoism și individualism", că autorul nici nu pomenește despre așa ceva. Ai fi văzut și tu că, în timp ce primii doi au spus rugăciunea stând pe scaun, al treilea, în timp ce se ruga, și-a mișcat fundul spre tablou, a schimbat lița arsă și-n felul acesta s-a reaprins lumina. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Este clară ilustrarea combinației rugăciune+acțiune.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Când am vorbit eu despre rugăciune+acțiune am ilustrat cu exemple din viața elevilor care merg la biserică să se roage să reușească la examene, numai că mulți dintre ei nu pun mâna pe carte să învețe... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Niciodată n-o să vină Dumnezeu să pună liță la tablou, să învețe în locul elevilor leneși ori să aducă un sac cu bani celul ce se roagă să aibă o casă... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Vezi că și la subiectul "Povești cu tâlc" am postat, mai devreme, o parabolă tot despre rugăciune și puterea rugăciunii.[/COLOR][/SIZE]
__________________
[COLOR=green]"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar..."
George Orwell[/COLOR]
Reply With Quote
  #9  
Vechi 10.02.2009, 08:19:46
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de silverstar Vezi mesajul
[SIZE=3][COLOR=green]Regret Cristi, că trebuie să-ți spun, dar ești superficial. Dacă ai fi avut răbdarea să citești această parabolă, povestioară cu tâlc, n-ai mai fi vorbit aiurea despre "egoism și individualism", că autorul nici nu pomenește despre așa ceva. Ai fi văzut și tu că, în timp ce primii doi au spus rugăciunea stând pe scaun, al treilea, în timp ce se ruga, și-a mișcat fundul spre tablou, a schimbat lița arsă și-n felul acesta s-a reaprins lumina. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Este clară ilustrarea combinației rugăciune+acțiune.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Când am vorbit eu despre rugăciune+acțiune am ilustrat cu exemple din viața elevilor care merg la biserică să se roage să reușească la examene, numai că mulți dintre ei nu pun mâna pe carte să învețe... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Niciodată n-o să vină Dumnezeu să pună liță la tablou, să învețe în locul elevilor leneși ori să aducă un sac cu bani celul ce se roagă să aibă o casă... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Vezi că și la subiectul "Povești cu tâlc" am postat, mai devreme, o parabolă tot despre rugăciune și puterea rugăciunii.[/COLOR][/SIZE]
Da, corect, am citit grabit, pe fuga, find la slujba . Dumnezeu iti da , dar nu-ti baga in traista si are valabilitate permanenta.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Rugaciunea de acasa si rugaciunea din Biserica georgeval Rugaciuni 3 30.07.2012 23:01:10
rugaciunea dorinel78 Generalitati 60 26.01.2011 02:52:56
Rugaciunea de Joi tatolivia Intrebari utilizatori 0 25.02.2010 14:02:02
...rugaciunea... ionita Rugaciuni 19 28.02.2009 20:08:47
Rugaciunea Laurentiu Generalitati 8 24.10.2006 20:01:58