Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.06.2012, 14:52:57
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Marturisirea credintei

,,Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.
Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.''
Sfanta Evanghelie dupa Matei 10 (32-35)

Pornind de la acest citat, poate ca ar fi bine sa ne gandim impreuna cum marturisim credinta noastra crestina ortodoxa. Daca am fi pusi in stuatia de a fi impuscati, daca marturisim ca suntem crestini, ce am face?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 10.06.2012, 17:30:42
eodor nastasa's Avatar
eodor nastasa eodor nastasa is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.03.2010
Locație: ...
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.038
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
,,Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.
Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.''
Sfanta Evanghelie dupa Matei 10 (32-35)

Pornind de la acest citat, poate ca ar fi bine sa ne gandim impreuna cum marturisim credinta noastra crestina ortodoxa. Daca am fi pusi in stuatia de a fi impuscati, daca marturisim ca suntem crestini, ce am face?
Putem sa ne gandim impreuna, da sigur o sa hotaram separat.

Pai ce o sa facem, unia or sa faca pe ei de frica, adicatelea or sa se comporte 'omeneste'(cine io, fugi bre de aicisa, nici nu'L cunosc, cum zisasi ca'L cheama ?) , altia mai bravi, or sa racneasca o lozinca stereotipa, pana ce glontu' cel naravas or sa-i plesneasca'ntre ochi, si unia, putini (probabil), or sa astepte senini intalnirea cu Dumnezeu.
__________________
Intunericul este doar absenta Luminii...
Reply With Quote
  #3  
Vechi 10.06.2012, 19:21:18
andra_v andra_v is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.02.2009
Mesaje: 208
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Pornind de la acest citat, poate ca ar fi bine sa ne gandim impreuna cum marturisim credinta noastra crestina ortodoxa. Daca am fi pusi in stuatia de a fi impuscati, daca marturisim ca suntem crestini, ce am face?
Exact ceea ce facem si in prezent, cand suntem pusi in situatia de a-L marturisi pe Hristos zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa si majoritatea il parasim pentru serviciul, ogorul, familia ori "virtutea" noastra.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 10.06.2012, 19:29:28
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de eodor nastasa Vezi mesajul
Putem sa ne gandim impreuna, da sigur o sa hotaram separat.

Pai ce o sa facem, unia or sa faca pe ei de frica, adicatelea or sa se comporte 'omeneste'(cine io, fugi bre de aicisa, nici nu'L cunosc, cum zisasi ca'L cheama ?) , altia mai bravi, or sa racneasca o lozinca stereotipa, pana ce glontu' cel naravas or sa-i plesneasca'ntre ochi, si unia, putini (probabil), or sa astepte senini intalnirea cu Dumnezeu.
Ar mai fi si a patra categorie, poate: unii care se vor ruga inca si mai strasnic, mai vartos...
Reply With Quote
  #5  
Vechi 10.06.2012, 21:50:49
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Citat:
În prealabil postat de andra_v Vezi mesajul
Exact ceea ce facem si in prezent, cand suntem pusi in situatia de a-L marturisi pe Hristos zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa si majoritatea il parasim pentru serviciul, ogorul, familia ori "virtutea" noastra.
Chiar ma gandeam ca marturisirea lui Hristos,nu poate avea doar intelesul limitat,al marturisirii in fata unei constrangeri,si ca trebuie sa fie si un inteles de zi cu zi...
Deci daca ogorul,familia ,lumea ne face sa ne luam gandul de la Hristos,atunci marturisirea aceasta ar fi a noastra impotriva slabiciunii propriilor ganduri care ne indeparteaza asa lesne de la ajutorul lui Hrisots.
Daca cineva cere ajutorul Domnului ,inseamna ca il si marturiseste,impotriva propriei sale tendinte firesti,de a rezolva prin mijloace naturale , o anumita situatie
Reply With Quote
  #6  
Vechi 10.06.2012, 23:28:14
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

In primul rand, Il marturisim pe Hristos atunci cand spunem Crezul.
Apoi, Il marturisim in familie, la masa, la rugaciune, dar si in societate. A nu se intelege ca tinem predici de evanghelizare, dar se cunoaste in societate cine e crestin si cine nu e, ciar daca nu scoate o vorbulita despre Dumnezedu.

Parintele spunea chiar astazi ca pe Hristos Il marturisim si atunci cand ne rugam pentru aproapele nostru in suferinta si cand il pomenim la slujbe, implinind astfel cuvantul Sau, dar Il propovaduim in familie si in fata apropiatilor nostri. Parintii, nasii si bunicii care isi invata copiii sa se inchine, sa se roage, sa duca o viata crestineasca, sa ii duca la biserica, sa tina post etc sunt niste marturisitori si au aceasta datorie de a fi marturisitori.


Pana la urma, Il marturisim (sau nu) pe Hristos in toata viata noastra, prin felul in care ne-o petrecem.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 10.06.2012, 23:46:01
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ma gandesc la Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeii. Acest mare chirurg si savant, devenind mai intai preot, a continuat sa opereze bolnavii. Dupa hirotonie, mergea intotdeauna imbracat in rasa la spital.

In momentul in care i s-a luat icoana din sala de operatie, pe la sfarsitul anului 1921, a spus ca nu va merge la munca pana cand icoana nu va fi repusa la locul ei si a plecat acasa. Pe atunci, <<un asemenea ,,sabotaj'' era pedepsit ca o crima politica de mare greutate.>> p. 46

Refuzand sa se prezinte, din pricina scoaterii icoanei, la Societatea Stiintifica Medicala, unde avea de sustinut o comunicare, da ulterior urmatoarea declaratie:
,,Prezint Societatii scuzele mele pentru faptul ca nu mi-am prezentat comunicarea in ziua desemnata, dar asta s-a intamplat nu din vina mea, ci din vina comisarului nostru pentru ocrotirea sanatatii, in care s-a salasluit dracul. Acesta a profanat icoana.'' (Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeii, Am iubit patimirea, p 47)
Sa avem ocrotirea acestui mare sfant.
A se vedea si :

SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea”

Last edited by antoniap; 12.06.2012 at 12:14:55.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 11.06.2012, 02:12:32
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Pornind de la acest citat, poate ca ar fi bine sa ne gandim impreuna cum marturisim credinta noastra crestina ortodoxa. Daca am fi pusi in stuatia de a fi impuscati, daca marturisim ca suntem crestini, ce am face?
Pai daca si poate atunci sigur suntem mari viteji.

Poate ar trebui reformulat: daca vrea unul sa te impuste, ce face muschiu' tau?

Ca Dumnezeu nu stim ce hotareste si la o adica de asta nu putem sa-l punem la o adica in ecuatie, nu?

Si la o adica cea ma smechera marturisire e aia din cazuri extreme, restul e asa..mai pleava, nu sunt asa senzatii tari..

Last edited by AlinB; 11.06.2012 at 02:14:35.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 11.06.2012, 08:51:43
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de eodor nastasa Vezi mesajul
Putem sa ne gandim impreuna, da sigur o sa hotaram separat.

Pai ce o sa facem, unia or sa faca pe ei de frica, adicatelea or sa se comporte 'omeneste'(cine io, fugi bre de aicisa, nici nu'L cunosc, cum zisasi ca'L cheama ?) , altia mai bravi, or sa racneasca o lozinca stereotipa, pana ce glontu' cel naravas or sa-i plesneasca'ntre ochi, si unia, putini (probabil), or sa astepte senini intalnirea cu Dumnezeu.
Fireste, raspunsurile noastre la o provocare de acest tip sunt in masura in care ne deprindem sa facem din alegeri in favoarea credintei crestine. De aceea, asa cum ne pregatim pentru situatii de urgenta care ne pot afecta pe plan material sau ne pot afecta sanatatea, ne putem pregati si pentru provocari de acest tip. Dumnezeu sa ne ajute sa facem alegerile cele bune intotdeauna.

De aceea, lepadarea de sine cred ca este un exercitiu duhovnicesc necesar si mirenilor, nu numai calugarilor. Cred ca ar trebui sa ne intarim duhovniceste in acest sens, pentru a nu pati precum Saprichie.

,,Viețuiau în Antiohia doi prieteni apropiați, învățatul preot Saprichie și un om simplu, pe nume Nichifor. Dar fără de veste prietenia lor s-a prefăcut în pizmă grozavă. Nichifor cel temător de Dumnezeu se silea adesea a face pace cu preotul. Însă Saprichie nu voia cu nici un chip să se împace.

Când s-a pornit prigoana împotriva creștinilor, preotul Saprichie a fost osândit la moarte și dus la locul osândei. Nichifor, îndurerat, îl urma pe Saprichie, rugându-l pe cale să-l ierte înaintea morții, ca să se despartă în pace:
- Rogu-te, mucenice al lui Hristos, zicea NIchifor, iartă-mă de ți-am greșit ție!

Saprichie nu a voit însă nici măcar să privească la potrivnicul său, ci pășea tăcut și trufaș către moarte.
Văzând învârtoșarea inimii acestui preot, Dumnezeu nu a voit să primească jertfa acestei mucenicii și să-i dăruiască cununa ei, ci Și-a retras în taină darul Său. În ceasul acela, Saprichie s-a lepădat de Hristos și a mărturisit înaintea chinuitorilor că se va închina idolilor.
Nichifor, văzându-l pe Saprichie primejduindu-și mântuirea, se rugă de acesta să nu se lepede de Hristos, zicându-i:
- O, fratele meu preaiubit, nu face asta, nu te lepăda de Domnul nostru Iisus Hrtistos, nu te lipsi de cununa cerească!
Dar în zadar, Saprichie era cu totul împietrit.

Atunci Nichifor a strigat către chinuitori:
- Și eu sunt creștin! Tăiați-mi mie capul în locul lui Saprichie!
Chinuitorii au vestit aceasta judecătorului, care a poruncit ca Saprichie să fie slobozit, iar lui Nichifor să i se taie capul în locul său. Nichifor și-a plecat capul cu bucurie pe buturugă, primind moarte mucenicească. Astfel se făcu părtaș Împărăției și primi cununa slavei celei nestricăcioase.
Aceasta s-a petrecut în anul 260, în vremea ămpărăției lui Gallineus.''
Reply With Quote
  #10  
Vechi 11.06.2012, 12:06:24
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
Pai daca si poate atunci sigur suntem mari viteji.

..................
Si la o adica cea ma smechera marturisire e aia din cazuri extreme, restul e asa..mai pleava, nu sunt asa senzatii tari..
Spuneam si eu Aline, deunazi, ca imi pare dubios sa ne exaltam imaginatia spre cazuri extreme si ca, dimpotriva, proba vietuirii crestine e zi de zi, in asazisele detalii ale orei, minutului, clipei. In lucrurile "mici" putem face mari si adevarate marturisiri.
Si am primit repede mustrare si punere la colt de la frati si in special de la surori pe care incep sa le banuiesc tot mai mult de imaturitate exaltata, cu origine in anumite frustrari si alte belele...

Finetea observarii detaliului nu e atractiva pentru omul grosier, cu dispozitii afective nediferentiate la vremea lor, cand trebuia realizata educatia afectiva.
Acestuia ii trebuie explozii, fum, magie, racnete, mari si lacrimoase duiosii etc. (cam asa precum aveau nevoie iudeii din vechime, cei condusi de Moise).
O privire calda, un suras abia schitat, un tresarit al mainii sau al muschiului obrazului, o tacere prelungita, un oftat discret, un suspin ... toate acestea ii scapa. Aparatul lui de fotografiat realitatea vrea ca toate sa fie scrise cu litere mari, ingrosate si puternic mirositoare. Eventual cu zanganit puternic de clopotei, a la Caragiale... Duh balcanic care se inchipuie Insusi Duhul. Trist, foarte trist...

E drept ca in Vietile Sfintilor intalnim situatii de exceptie, insa haideti sa ne amintim ca acei oameni ai Domnului nu au asteptat neaparat clipa martiriului ca sa fie crestini. Marturisirea martirica a fost doar incununarea unui mod de vietuire crestin, de obicei.

Revin iarasi cu amara observatie sau opinie personala ca in spatele cuvintelor si gesturilor unor oameni asazis imbisericiti se afla mari lacune in dezvoltarea personala si ca refuzul de a trai viata cu ajutorul, fie, al unui cabinet de specialitate se dovedeste cea mai proasta alegere. Iar oamenii o fac, apoi dau lectii de viata crestina semenilor lor. Iarta-ne, Doamne, ca nu stim ce facem...

Last edited by ioan cezar; 11.06.2012 at 12:57:56.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Icoana - marturisirea intruparii lui Hristos georgeval Pictura si Sculptura Bisericeasca 16 19.03.2013 18:24:04
Marturisirea credintei - o dovada a dragostei pentru Hristos laurastifter Morala Crestina 20 19.06.2012 02:04:52
Mandrie sau marturisirea lui Hristos? ana ana Generalitati 53 07.06.2011 01:30:13
Marturisirea pacatelor antoneta Intrebari utilizatori 0 28.05.2011 10:05:41
Marturisirea de Credinta impotriva ecumenismului BogdanF2 Generalitati 4 30.09.2009 20:48:32