Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 17.07.2012, 11:36:56
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta

Ce este pacatul? Cum il definim? Care sunt consecintele asupra mantuirii?

Intrucat este fundamental sa intelegem pacatul si sa il definim corect, vom aborda sistematic comparativ teologia ortodoxa si teologia romano-catolica si protestanta.

Teologia romano-catolica si protestanta
1. Viziunea pacatului: perspectiva juridica strans legata de moralitate.
2. Ce ste pacatul?
Definitie: Pacatul este incalcarea legilor impuse de Dumnezeu (inclusiv cele morale). Pacatul este strans legat in principal de puterea volitiva a sufletului omului: omul poate sa nu pacatuiasca, dar nu vrea sa respecte legea. In momentul in care nu respecta legea impusa de Dumnezeu, omul a pacatuit si este urmarit de justia divina ca un infractor pentru a fi pedepsit intrucat leguitorul este nedreptatit (are onoarea jignita).
3. Cine osandeste?
Pedeapsa maxima pentru pacat este moartea vesnica, verdictul fiind dat de Judecator (Dumnezeu).
4. Cauzalitate: pacatul este cauza mortii
5. Consecinte asupra mantuirii: "murim pentru ca pacatuim"


Teologia ortodoxa:
1. viziunea pacatului: perspectiva medicala strans legata de starea de sanatate a omului (trupeasca si duhovniceasca).
2. Ce este pacatul?
Definitie: pacatul este o stare de boala a omului cazut in care toate puterile sufletesti ale omului sunt afectate: intelect, dorinta (pofta), vigoare (potenta). Omul bolnav duhovniceste se afla in imposibilitatea de a mai vietui fara a pacatui. Dumnezeu nu este vazut ca un stapan autoritar cu putere juridica ci ca un Parinte, Tata care este gata sa tamaduiasca omul bolnav, indiferent de starea cumplita a bolii in care se afla. Dumnezeu urmareste pe omul pacatos pentru a-l tamadui, pentru a-i oferi dragostea parinteasca: iertare si vindecare. Pacatele omului nu il afecteaza nicicum pe Dumnezeu (in onoare etc) ci pacatul il afecteaza exclusiv pe om, caci pacatul nu este decat o reflectie a starii de moarte duhovniceasca (separare de conlucrara cu harul lui Dumnezeu).
3. Cine osandeste la moarte?
Nu Dumnezeu osandeste (condamna) pe om la moarte vesnica pentru pcatele sale, ci omul se osandeste pe sine insusi la moarte vesnica intrucat nu vrea sa accepta dragostea lui Dumnezeu (iertatoare si tamaduitoare) ci alege boala duhovniceasca care conduce inevitabil la moartea duhovniceasca definitiva.
4. Cauzalitate: moartea duhovniceasca este cauza pacatelor omului
5. Consecinte asupra mantuirii: "pacatuim pentru ca murim" duhovniceste ("boldul mortii este pacatul" I Cor 15,56)

Referinte:
Arhim. Simeon Kraiopoulos - Pacatul si starile psihopatologice, Ed Bizantina, pag. 165

http://www.librarie.net/carti/180670...sihopatologice

Doamne ajuta. Har si pace.

P.S. Imi exprim dorinta ca pe acest topic postarile sa fie adecvate, competente, cu referinte elocvente. Multumesc pentru intelegere.

Last edited by Eugen7; 17.07.2012 at 11:47:14.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 17.07.2012, 12:07:08
MihaiG MihaiG is offline
Banned
 
Data înregistrării: 24.04.2012
Locație: Timișoara
Religia: Catolic
Mesaje: 1.242
Implicit

Consider că cele două abordări teologice nu sunt nici reciproc exclusive, și nici nu sunt definitorii în mod absolut pentru teologiile răsăriteană, respectiv apuseană, deși le sunt, în mare, caracteristice.

Cu privire la relația de cauzalitate, am o primă observație, și anume că protopărinții au păcătuit înainte de a intra în starea căzută.

Adam și Eva au păcătuit, după cum ne arată neechivoc Scriptura, pe când se aflau în Grădina Raiului.

Acest argument trage puternic în favoarea unei relații cauzale păcat -> moarte, cu precizarea că ulterior Căderii relația pare a fi mai degrabă una circulară.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 17.07.2012, 12:39:25
MihaiG MihaiG is offline
Banned
 
Data înregistrării: 24.04.2012
Locație: Timișoara
Religia: Catolic
Mesaje: 1.242
Implicit

În ceea ce privește definiția răsăriteană a păcatului așa cum ați expus-o mai sus, remarc că păcatul este definit ca o stare, nu ca un act.

Poate ar fi mai bine să vorbim despre natura căzută, care este o stare, și care nu întâmpină opoziție din partea teologiei apusene, ca să nu ne trezim peste zace pagini că n-am vorbit despre același lucru.

Ca să lămurim distincția, am o întrebare: în viziune teologică răsăriteană, atunci când omul acționează, punctual, încălcând Legea divină (de exemplu, omoară, sau se culcă cu nevasta vecinului, sau îl înjură pe tatăl său), nu vorbim despre păcat - păcatul uciderii, sau al preacurviei, sau al lipsei de respect pentru părinte - ca despre un act ?

Când se spovedește, nu își mărturisește păcatele în sensul de acte (Părinte, am furat, am omorât, am suduit) ? Și nu i se iartă păcatele în sensul de acte, de manifestări de voință liberă ?
Reply With Quote
  #4  
Vechi 17.07.2012, 12:40:22
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Cu privire la relația de cauzalitate, am o primă observație, și anume că protopărinții au păcătuit înainte de a intra în starea căzută.

Adam și Eva au păcătuit, după cum ne arată neechivoc Scriptura, pe când se aflau în Grădina Raiului.
Observatia dvs este pertinenta si binevienita. Multumesc.

In acest sens doresc sa precizez ca prezentarea de mai sus se refera doar la starea de dupa caderea lui Adam si a Evei.

Evident ca in cazul lui Adam si al Evei, neascultarea lor a condus la pierderea vietii duhovnicesti si la imbolnavirea firii umane, ceea ce inseamna caderea (trupeasca si duhovniceasca) atat a lor cat si a urmasilor lor.

Neascultarea lui Adam si a Evei, a fost datorata atat nestiintei lor (duhovnicesti, caci erau ca niste prunci duhovnicesti) cat si inselaciunii diavolesti, de aceea resposabilitatea neascultarii nu apartine exclsuiv lui Adam si Evei ci implica si amagirea diavoleasca. Adam si Eva erau ca niste prunci duhovnicesti care nu au stat langa Parinte, Tata, Dumnezeu. Ei sunt resposabili dar si diavolul e responsabil de caderea lor.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 17.07.2012, 12:44:10
MihaiG MihaiG is offline
Banned
 
Data înregistrării: 24.04.2012
Locație: Timișoara
Religia: Catolic
Mesaje: 1.242
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Eugen7 Vezi mesajul
Neascultarea lui Adam si a Evei, a fost datorata atat nestiintei lor (duhovnicesti, caci erau ca niste prunci duhovnicesti) cat si inselaciunii diavolesti, de aceea resposabilitatea neascultarii nu apartine exclsuiv lui Adam si Evei ci implica si amagirea diavoleasca. Adam si Eva erau ca niste prunci duhovnicesti care nu au stat langa Parinte, Tata, Dumnezeu. Ei sunt resposabili dar si diavolul e responsabil de caderea lor.
Bine, dar acest sistem funcționează și în ceea ce ne privește. Diavolul continuă să lucreze, ispita este prezentă (și nici nu vreau să mă arunc în imens de dificila problemă a interpretării rugii "nu ne duce pe noi în ispită" din rugăciunea domnească), oamenii, mulți dintre ei, sunt prunci duhovnicești, deci condițiile în ce privește responsabilitatea sunt, în principiu, aceleași.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 17.07.2012, 13:06:40
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
În ceea ce privește definiția răsăriteană a păcatului așa cum ați expus-o mai sus, remarc că păcatul este definit ca o stare, nu ca un act.
Remarca dvs este pertinenta, inechivoca si concludenta.

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Poate ar fi mai bine să vorbim despre natura căzută, care este o stare, și care nu întâmpină opoziție din partea teologiei apusene, ca să nu ne trezim peste zace pagini că n-am vorbit despre același lucru.
Sunt de acord cu propunerea dvs. mai ales ca aceasta este inechivoc pozitia teologiei filocalice (ortodoxe).
Toutusi doresc sa subliniez faptul ca teologia ortodoxa afirma indubitabil ca aceasta natura cazua este cauza pacatelor omului (dupa caderea lui Adam). Pacatul este vazut ca o folosire necorespunzatoare a energiilor umane (trupesti si sufletesti) intrucat omul a piredut "carma" orientarea duhovniceasca.

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Ca să lămurim distincția, am o întrebare: în viziune teologică răsăriteană, atunci când omul acționează, punctual, încălcând Legea divină (de exemplu, omoară, sau se culcă cu nevasta vecinului, sau îl înjură pe tatăl său), nu vorbim despre păcat - păcatul uciderii, sau al preacurviei, sau al lipsei de respect pentru părinte - ca despre un act ?
Evident ca pacatul este o actiune insa in viziunea filocalica (rasariteana, ortodoxa) accentul nu se pune niciodata pe fapta, pe pacat ci pe cauza pacatului. Nu se cauta oprirea pacatelor ci se cauta eliminarea cauzei pacatelor.
Filocalia cauta tamaduirea firii umane cauzute, eliminarea cauzei pacatelor pentru ca omul sa isi poata redirectiona energia sa umana fireasca (trupeasca si sufleteasca) catre virtute prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu.

Spre exemplu daca un om face pacate de desfranare, nu se cauta oprirea pacatelor sexuale ci se cauta aflarea cauzei care determina folosirea inadecvata a energiilor sexuale si odata aflata cauza, este eliminata si atfel energia sexuala este redirectionata catre virtute (fie casatorie fie monahism).

Asa cum la o planta daca ii rupem doar frunzele si tulpina dar nu scoatem radacina, planta tot va odrasli, asa si in cazul pacatelor daca doar eliminam pacatele si nu eliminam cauza lor pacatele tot vor apare in actiunile umane. In filocalie pacatele sunt de mare ajutor in aflarea cauzelor lor. Caci vazand frunzele plantei gasim usor radacina.
Astfel prin analogie, radacina este cauza pacatelor iar tulpina si frunzele sunt roadele, manifestarile existentei cauzelor pacatelor.

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Când se spovedește, nu își mărturisește păcatele în sensul de acte (Părinte, am furat, am omorât, am suduit) ? Și nu i se iartă păcatele în sensul de acte, de manifestări de voință liberă ?
Cand se spovedeste omul isi marturiseste manifestarile cauzei pacatelor, care sunt actiunile pacatoase, folosirea eronata a energiei umane (trupesti si sufletesti).
Astfel in cazul pacatului desfranarii, nu sunt importante detaliile: cat a durat actul sexual, cat a durat perversiunea sexuala etc. ci important este gradul de dependenta de cauza care determina folosirea energiei sexuale umane in mod inadecvat, adica exclusiv in mod egoist pentru placerea senzoriala.

Rolul principal al duhovnicului est acela de a-l ajuta pe om sa constientizeze cauza pacatelor sale si sa isi doresca pocainta sincera, mantuirea sincera, conclucrarea cu harul lui Dumnezeu.

Astfel in filocalie o sistematizare a cauzelor pacatelor este precizarea celor 8 duhuri demonice care au ca scop determinarea omului sa isi foloseasca energiile sale umane (trupesti si sufletesti) in mod eronat, efectuand actiuni pacatoase.
Astfel filocalia vorbeste despre duhurile demonice in ordinea puterii lor de a crea dependenta si a corupe firea umana tragand-o din ce in ce mai adanc in moartea duhovniceasca:
1. lacomia pantecelui
2. desfranarea
3. avaritia, iubirea de arginti, zgarcenia
4. mania
5. tristetea, invidia
6. trandavia
7. slava desarta
8. mandria
Reply With Quote
  #7  
Vechi 17.07.2012, 13:21:23
MihaiG MihaiG is offline
Banned
 
Data înregistrării: 24.04.2012
Locație: Timișoara
Religia: Catolic
Mesaje: 1.242
Implicit

Nu am acuma foarte mult timp să caut referințe, dar o să expun pe scurt ce am înțeles eu din poziția romano-catolică care reflectă într-o altă formulare procesul descris pe larg de dumneavoastră mai sus.

În mod evident, problema păcatului, a consecinței acestuia, a cauzei sale și, în ultimă instanță, a scopului vieții spirituale nu se rezumă nici în Occident la "nu păcătui, dacă ai păcătuit spovedește-te".

De aceea vorbim nu doar despre ce nu trebuie să facem (să nu păcătuim) ci și despre ceea ce trebuie să facem, și anume, să practicăm virtutea.

Ne "vindecăm" (în termeni răsăriteni), adică de apropiem de Dumnezeu, de sfințenie, prin practica virtuților.

Fiecare păcat, dintre cele pe care le-ați enumerat, poate fi combătut prin practica (cu ajutorul harului divin) a virtuții aferente.

Nu mă vindec de desfrânare doar mărturisind păcatul ("Părinte, am săvârșit curvie, îmi pare rău - Ego te absolvo" etc.) ci angajându-mă să mă feresc de la săvârșirea lui în continuare, angajându-mă să practic virtutea castității. Fără asta, spovada nu este valabilă și ies din confesional mai negru decât am intrat.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 17.07.2012, 13:54:21
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
De aceea vorbim nu doar despre ce nu trebuie să facem (să nu păcătuim) ci și despre ceea ce trebuie să facem, și anume, să practicăm virtutea.
Practicarea virtutii nu este un scop in sine in viziunea filocalica (ortodoxa). Virtutea este efectul temadurii, vindecarii duhovnicesti cand in mod firesc energia umana (trupeasca si sufleteasca) este redirectionata catre lucrarea virtutilor cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Sunt oameni care fac milostenie din slava desarta. Evident ca in aceste cazuri virtutea mislosteniei nu face decat sa adanceasca patima slavei desarte care in cele din urma duce la mandrie... moartea duhovniceasca definitiva.

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Ne "vindecăm" (în termeni răsăriteni), adică de apropiem de Dumnezeu, de sfințenie, prin practica virtuților.
Nicidecum.
In viziunea filocalica ortodoxa, nu practicarea virtutilor cauzeaza videncarea, tamaduirea, mantuirea. Ci tamaduirea duhovniceasca, mantuirea, conclucrearea cu harul lui Dumnezeu cauzeaza practicarea virtutilor. Astfel omul nu se poate mandri ca merita mantuirea si cele mai cumplite patimi si duhuri diavolesti (slava desarta si mandria) sint alungate in acest mod.

Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Fiecare păcat, dintre cele pe care le-ați enumerat, poate fi combătut prin practica (cu ajutorul harului divin) a virtuții aferente.
Corect insa aceasta face parte din lupta duhovniceasca a omului, cand omul ajutat de harul lui Dumnezeu isi redirectioneaza energia sa umana catre virtuti. Insa harul ajuta la savarsirea virutilor si nu virtutile determina mantuirea.

Omul cere ajutor de la Dumnezeu, cere mantuire: iertare si tamaduire, implora vindecarea (trupeasca si duhovniceasca) si atunci Hristos Iisus pentru ca este iubitor si "nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu" il ajuta pe om.

Cele 7 virtuti conform filocaliei:
1. credinta
2. teama de Dumnezeu
3. infranare (de la pacate)
4. rabdare
5. nadejde (+rabdare=>blandete, smerenie)
6. nepatimire => pace => lipsa egoism
7. iubire



Citat:
În prealabil postat de MihaiG Vezi mesajul
Nu mă vindec de desfrânare doar mărturisind păcatul ("Părinte, am săvârșit curvie, îmi pare rău - Ego te absolvo" etc.) ci angajându-mă să mă feresc de la săvârșirea lui în continuare, angajându-mă să practic virtutea castității. Fără asta, spovada nu este valabilă și ies din confesional mai negru decât am intrat.
Practicarea virtutii nu are un scop in sine ci vindecarea este scopul. Degeaba ma angajez, promit... daca bolnav duhovniceste fiind nu pot conclucra virtutea cu harul lui Dumnezeu.
Pana omnul nu consitentizeaza starea sa de boala duhovniceasca, cauza pacatelor sale... nevoia sa de tamaduire, mantuire (iertare si vindecare)... desavarsire... nu prea are sanse de izbanda in pocainta.

Deisgur ca incercarea practicarii virutilor ajuta... insa trebuie sa fim constienti ca fara harul lui Dumnezeu nu putem face nimic bun. Daca consideram ca noi prin practicarea virtutilor obtinem mantuire, har... picam in cele mai cuplite patimi: slava desarta si mandria. In concluzie noi nu trebuie sa cautam practicarea virtutilor ca un scop in sine ci trebuie sa cautam sa il lasam pe Hristos Iisus sa locuiasca in noi si cu ajutorul harului lui Dumnezeu virtutile vor apare de la sine ca roade ale hristificarii.

Last edited by Eugen7; 17.07.2012 at 13:58:41.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 17.07.2012, 16:12:44
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Eugen7 Vezi mesajul
Astfel in filocalie o sistematizare a cauzelor pacatelor este precizarea celor 8 duhuri demonice care au ca scop determinarea omului sa isi foloseasca energiile sale umane (trupesti si sufletesti) in mod eronat, efectuand actiuni pacatoase.
Astfel filocalia vorbeste despre duhurile demonice in ordinea puterii lor de a crea dependenta si a corupe firea umana tragand-o din ce in ce mai adanc in moartea duhovniceasca:
1. lacomia pantecelui
2. desfranarea
3. avaritia, iubirea de arginti, zgarcenia
4. mania
5. tristetea, invidia
6. trandavia
7. slava desarta
8. mandria
Deci dependența de dorințele stomacului este cea mai puternică armă a duhurilor împotriva omului? Lăcomia pîntecelui care ajunge imediat un viciu căruia nu i te mai poți ușor împotrivi și care duce în mod natural la desfrînare, lene și la celelalte... Interesant.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 17.07.2012, 16:30:09
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
Deci dependența de dorințele stomacului este cea mai puternică armă a duhurilor împotriva omului? Lăcomia pîntecelui care ajunge imediat un viciu căruia nu i te mai poți ușor împotrivi și care duce în mod natural la desfrînare, lene și la celelalte... Interesant.
Am omis sa precizez ca ordinea puterii duhurilor este crescatoare. Prezint scuze.
Am presupus ca este evident ca cele mai puternice duhuri demonice sunt: slava desarta si mandria.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Francmasoneria CONDAMNATĂ de Biserica Romano-Catolică Decebal Biserica Romano-Catolica 1 18.08.2012 15:36:50
Diferenta dogmatica si liturgica intre Liturghia ortodoxa, catolica, protestanta si neoprotestanta suharau Intrebari utilizatori 2 07.12.2011 20:28:07
La Catedrala romano-catolica " Sfantul Iosif " cristiboss56 Biserica Romano-Catolica 3 08.05.2011 00:28:13
Casatoria intre o ortodoxa si un romano-catolic oana_dinisoni Biserica Romano-Catolica 34 21.04.2011 01:18:17